Vasile Alecsandri - Nunta țărănească

Alecu Leonescu

Chir Gaitanis Loghiotatos

Moș Trohin Pîcală, fruntaș

Ilenuța, fata lui [Trotușan]

Frunză, pușcaș

Un vornicel de Nuntă

Un privighitor

Țărani, Țărance

Teatrul reprezintă o priveliște de țară. În stînga, casa lui moș Trohin. În mijlocul scenei, spre fund, un scrînciob.

În dreapta, copaci.

Alecu (în costum de vînător, vine alergînd din dreapta cu pușca în mînă). FRUNZĂ (întră după Alecu)

Alecu: N-o lăsa, Frunză!… n-o lăsa să scape.

Frunză: Ce să nu las, cuconașule?

Alecu: Prepelița.

Frunză: Ce prepeliță?… Prin sat vrei să ucizi prepeliți?

Alecu: Ei… măi badeo! se vede că de azi-dimineață ai prins prepelița de coadă, dacă n-ai zărit-o mai dinioare cînd ne-a zburat înainte!

Frunză: Ian lasă, cuconașule! că doar n-am orbul găinelor.

Alecu (supărat) : Ei, ai vorbit de te-ai pripit.

Frunză: D-apoi vezi că bine zice moș

Trohin: vrabia malai visează!… Așa și d-ta, cuconașule, de cînd ai scăpat de la dascalu Găitan, tot vînat vezi pe toate cărările.

Alecu: Mări, nu-mi mai pomeni de cațaonul cel de dascal, lua-l-ar năbădăicele! că m-am săturat de dînsul ca de mere acre.

Frunză: Că mare ciof îi, bată-l crucea!… Cît ți-i ziulica de mare, îl auzi răcnind prin ogradă: Mo Frunza! mo pușcași, nu mi lasa ta curcania si fuga pe porta, mo!… Parcă eu sînt pușcaș, ca să păzăsc curcanii lui! mînca-i-ar fripți să-i mănînce!

Alecu: D-apoi eu, măi Fhinză, ce mai pățesc cu el de cînd mi l-a pus pe cap tatăl meu ca să mă procopsească!

Frunză: Ce să facă?… Să te pricopsească?

Alecu: Toată ziua mă silește să zic: tipto, tiptis, tipti.

Frunză: Tipto, tiptis? ha, ha, ha! pare că se bat calicii în gură. Tipto, tiptis… ha, ha, ha.

Alecu: Apoi… pas de nu iubi mai bine vînatul la păsări, decît limba păsărească…

Frunză: Că ai și dreptate, cuconașule. Ce este mai frumos decît vînatul? O! ce bucurie

Alecu

(Chir Gaitanis strănută în culise, în stînga.)

Alecu (răsărind) : Ai auzit, Frunză?

Frunză: Ce?

Alecu: O prepeliță zburînd? (Face cîteva pasuri spre fund și caută între culisele din stînga.)

Frunză (urmînd pe Alecu) : Zburînd?… ba strănutînd, vrei să zici.

Alecu: Oare ce dihanie se vede colo, dindosul gardului?… am s-o hultuiesc cu ploaie. (Întinde pușca și trage.)

(Chir Gaitanis țipi între culise și zice «Amant me scotosen! Aman!»)

Frunză: Na! c-ai făcut moarte de grec!

Alecu: Moarte de grec? ha, ha, ha. L-am lovit pe Gaitanis! ha, ha!… tipto, tiptis, ton elipsa.

Alecu, Gaitanis. Frunză

Gaitanis (întrînd prin stînga) : Ah! vah! me scotosan! (Văzînd pe Alecu.) A! esi, catergari, mi a traso cu tufechi la ipochimeno a me?

Alecu: Nu-i vina mea, chir dascale… Te-am luat de o capră sălbatică.

Gaitanis: Capra, crapa! Se crapi me to capra su, me olo.

Frunză: Jupîne dascale…

Gaitanis: Zupine esti tu, mozicule; ego sinto loghiotatos! auzitu mu, mo?

Alecu (strîmbînd pe Gaitanis) : Auzitulu mo?

Gaitanis: Lasa, lasa, cateramene, că v-oi dreze eu pe amundoi chind a veni cuconul Leonescu, babacato dimitale de la Iasi… am si ți… am si ți… (Strănută.)

Alecu: Ișala!

Frunză: Și la mulți ani!

Gaitanis: Merzi la diavolo cu isala, che nu știu ține mi a mestecato piperi mesa is to tabacheri.

Alecu (încet, lui Frunză) : Eu i-am vărsat aseară o solniță întreagă.

Frunză (încet, lui Alecu) : Să-i fi pus și un pipăruș de cei roși.

Gaitanis: Țe ziți?

Alecu: Cum? Zău, dascale, ți-a pus piper?

Gaitanis: Fă-te che nu stii, moțpanopulos țe esti… Da, a veni el tatato dimitale la moșia aițe… (În parte.) Am si-i trago un falanga ca la dascalo Chiriacos.

Alecu: Mări, hai, Frunză, la vînat, că iar i-au venit toanele ghiujului.

Gaitanis (furios) : Ghiuzi!… mi a ziso ghiuzi! (Vrea să alerge după Alecu, dar se oprește văitîndu-se de șale.) Aștepta si te ghiuzuesco eu, berbanti.

Frunză: Nu te da, cașcaval!

Gaitanis: Cascavali!… (Se răpede după Frunză.)

Alecu: Iuruș, palicari!… ha!

Gaitanis (cu deznădăjduite, in parte) : Kirie eleison! mi vine se turbezo!

Alecu: Hai, Frunză, mergi cu mine?

Frunză: Ba, nu pot, cuconașule, că-s vornicel de nuntă astăzi.

Alecu: Da cine se mărită?

Frunză: Fata lui moș Trohin, Ilenuța.

Gaitanis: I Ilenuța si marita?

Frunză: Dar, jupîne șiret; o ie Trotușan Mocanul.

Gaitanis: Chir Gaitanis, mozicole, nu sireto. (În parte.) Si marita!

Alecu: Ei bine, Frunză, rămîi tu la nuntă, că oi veni și eu mai pe urmă să gioc o horă.

Gaitanis: Ba si merzi acasa, si înveți to țeaslovisu. Auzitu-mu?

Alecu: Auzitu-mu… (în parte.) Culcă-te pe acea ureche.

Gaitanis: Oriste?

Alecu: O priză de tabac… se paracalo.

Gaitanis: Taba… a… (Strănută.)

Alecu: Megas postelnicos!

Gaitanis: Țe-a ziso?

Alecu

Gaitanis