Lidia Ruban - Drumul spre zâmbet

Eu am adus cu mine o rochie de seară. În sală erau puțini oaspeți, iar Inga Valerievna era singiră în birou. Și am hotărît să mă apropii.

Eu:

– Inga Valerievna, aveți o clipă liberă?

Inga Valerievna:

– Da, Lidia, sa întimplat ceva?

Eu:

– Totul este în ordine! Eu ași vrea să îmbrac o rochie de seară! Se poate?

Inga Valrievna:

– Da desigur!

Eu:

– Mersi!

Eu am ieșit din birou înaripată și fericită! In drum spre bucătărie strîng vesela de pe mese ca să fie curat și frumos.

Iulia se uită la mine și întreabă:

– Ești așa fericită! Lucești ca o steluță!

Eu:

– Inga Valerievna mi-a permis să îmbrac rochie de seara!

Iulia:

– Da, cu privire la această seară! Am o rugăminte la tine!

Eu:

– Da! În ce constă rugamintea?

Iulia:

– Eu vreau să întîlnesc Anu Nou cu prietenii, tu ai putea să lucrezi de la ora 20 pîna la 5 dimineața și barman și ospătar?

Eu:

– Cu plăcere! Dar în caz că vom avea mulți oaspeți?

Iulia:

– Anul Nou toți întilnesc cu prietenii și cu rudele! În caz că îți va fi greu Eugen îți va ajuta!

Eu:

– Bine!

Între timp a venit Alecsandru Victorovici, cel mai bun prieten al lui Veaceslav Stepanovic, ei împreună au deschis acest billiard.

Alecsandru, este înalt, are părul negru, și are în jur de patruzeci de ani. Și el este mai sever decit Prietenul sau, dar în caz de necessitate sare la ajutor și își respectă colectivul.

Ora prânzului a trecut, și la 16:00 toți am fost invitați de directiri în sala de banchete. Toți membrii colectivului s-au adunat în sala de banchete, astăzi vor vorbi doar despre bine și ne vor lăuda!

Veaceslav Stepanovici, întotdeauna vorbește pozitiv și frumos, și astăzi noi suntem gata cu plăcere să ascultăm ce ne va ura dumnealui: – “Mulți stimați membri ai colectivului nostru, ne bucurăm că sânteți prietenoși, cineva lucreaza la noi deja de un an cineva a intrat printre membrii colectivuilui de curând. Avem puțin mai mult de an de zile de când am început să lucrăm, sperăm că vom sărbători încă multe sărbători și vom colabora împreună mulți ani! Acesta este al doilea An Nou pe care îl sărbătorim împreună! Devizul nostrum este: La lucru venim în bună dispoziție și plecăm cu o încă mai bună! Vă felicităm pe toți cu ajunul Anului Nou! Vă dorim împlinirea scopurilor propuse și multă fericire!”

– Multumim! Și dumneavoastră deasemenea! (Am răspuns intr-o voce toți membrii colectivului.)

Tuturor ne-au dăruit cadouri, cîte o cutie de ciocolate și o sticlă de șampanie și cîte un plic cu supliment. Noi deasemenea am cumpărat cadouri, cîte un tablou frumos pentru ambii directori.

După festivitate toți au plecat să se pregătească pentru a petrece annul 2008 și a întâlni annul 2009, și oaspeții biliardului deasemenea au început a se îndrepta spre case pentru a întâlni Anul Nou cu familiile sale și copiii. În sală este o atmosferă de sărbatoare, oaspeții înainte de a pleca ne urează toate bune și ne servesc cu diferite dulciuri. Aproape de ora opt seara Iulia a plecat să întilnească Anul Nou cu prietenii.

Ași vrea sa remarc că la noi în billiard vin deseori oaspeți deosebiți așa ca: Mihail Boiarschii, Semion Strugaciov, Grigorii Leps. Și pot spune că avem mare plăcere sa-i vedem în sala noastră, sânt foarte amabil, blânzi și omănoși. Noi ne străduim să nu-i deranjăm cu prea multă atentie și nici nu cerm autografe s-au să fecem poze cu ei.

Sala devine tot mai pustie, eu am îmbracat rochia frumoasă de seară, aveam cuafura frumoasă, parul lung roșcat și cârlionțat, și aveam o bună dispoziție și zîmbelui pe buze.

Alecsei, bucătarul cafenelei noastre ne-a pregătit multe gustări și bucate alese, însă a spus că nu poate să rămînă cu noi, și deci va pleca să se pregătească pentru a întîlni Anul Nou cu familia.

In jurul orei opt seara a venit să joace billiard tânarul ce-mi dăruise inelul și m-a cerut în căsătorie câteve săptămîni în urmă. Eu îndată am început să mă gândesc cum să-i întorc inelul. Mie desigur că mi-a placut acest inel și în aceste cîteva săptămîni m-am deprins sa-l port, însă nu pot să-i răspund reciproc acestui tânăr.

Mie îmi plac tinerii – înnalți, cu părul blond, slăbuți și neapărat cu ochii albaștri, iar cel mai important să fiu îndrăgostită din tot sufletul. Iar acest tînăr este radical opus – părul negru ca pana corbului, are ceva probleme de obezitate, de statură ca mine s-au puțin mai josuț, iar eu am 1,61m., iar ochii nu am observat de ce culoare și fumează întruna, eu detest fumatul, să folosească alcool nu am observat, la noi el comandă doar ceai sau băuturi răcoritoare fără alcool.

Eugen, administratoul, sa apropiat de mine și zice:

– Eu merg la magazin să cumpăr pâine și unele produse pentru bucătărie, tu ai nevoie de ceva?

Eu:

– Vai! Am nevoie dar îmi este atât de incomod, decă mă vei salva îți voi fi foarte recunoscătoare, de nu, voi întâlni Anul Nou cu ștrampi rupți! Poți să-mi cumperi o pereche nouă?

Eugen:

– Ha-ha! Îți voi cumăra desigur, eu permanent îi cumpăr prietenei mele!

Eu:

– Mulșumesc mult! Ești salvatorul meu! Ia banii.

Eugen a plecat la magazin, iar de mine sa apropiat Domnul Veaceslav, un oaspete în vîrstă poate ca bunelul meu, întotdeauna este bun și respectuos.

Domnul Veaceslav:

– Felicitări cu ajunul Anului Nou Lidia! Pot primi contul te rog! Și adaugă acolo o cutie de bomboane!

Eu:

– Și dumdeavoastă felicitări! (Am răspuns eu cu zîmbet).

Domnul Veaceslav:

– Cît de bună și blîndă eși tu Lidia, cineva va evea noroc de așa soție!

Eu: (M-am făcuc roșie de emoții).

– Iată contul dumneavoastră!

Domnul Veaceslav:

– Ia contul și banii, restul e pentru tine și cutia de bomboane la fel!

Eu:

– Mulțumesc! Îmi este foarte plăcut gestul dumneavoastră! Sărbători fericite!

Domnul Veaceslav a plecat, și mulți dintre oaspeți. În sală rămâneau tot mai puțini oaspeți. Eugen mi-a cumpărat ștrampi, îi sunt recunoscătoare și mă simt bine. Este aproape ora unsprezace de noapte, Alecsei a acoperit masa cu bucate frumoase și gustoase pentru cîteva persoane: Alecsandr Ivanovici – administrator în vîrstă de 50 de ani, astăzi are zi liberă, dar va sărbători cu colectivul Anu Nou, Eugen – administrator, are 27 de ani, Macsim – ospătar are vîrsta de 25 de ani, din Prednistrovia, lucrează în billiard de cîteva zile, un tînăr vessel și muncitor, și eu, Lidia – ospătar și barmen din Moldova, eu am 26 de ani.

Alecsei si Doamna Tatiana au plecat.

Tânărul ce mi-a dăruit inelul de aur, a finisat partida în biliard și a venit în zona liberă fără mese de biliard și a comandat un ceai, restul a zis că e penrtu mine, sa așezat la masă și a început a fuma ca întotdeauna. Eu mă tot gândesc, nu are familie, de ce nu merge să sărbătorească cu ai săi? Sala era goală, nu mai rămăsese nimeni.

Tânărul:

– Lidia poate luați loc la masa mea?

Eu:

– Nu! Este interzis să stăm la o masă cu oaspeții noștri!

Tânărul:

– Astăzi este noaptea Anului Nou, poate faceți o excepție?

Eu:

– Mult stimate, (zic eu în timp ce eau loc la masa dumnealui), dumneavoastră în seara aceea ați plecat în grabă și nu m-ați ascultat! Eu vreau să vă înnapoez acest inel!

Tânărul:

– Lidia nu vă este pe plac inelul meu?

Eu:

– Îmi place foarte mult, dar dumneavoastră veți întâlni domnișoara cere vă va iubi și va fi gata să vă devină soție! Sunteți oaspetele clubului nostru, vă respect, mă bucur să vă văd jucînd biliard, și prietenii cu care jucați sunt bine educați. Însă eu aici lucrez și atît, nu va fi cinsnit din partea mea să primesc așa cadou.