– Bona, in natura. – Aghju pruvatu à calmà u so ghjovanu cormoriu, vogliu dì. – Hey, abitanti, piantà nantu à i letti. Dìcimi, Metodiu, ciò chì hà cuminciatu à sbuffà?
– Me!! – ùn lasciandu micca fà calvo, u nannu hà cuminciatu à ghjustificà. – Dorme, in natura, mi sentu chì qualchissia mi sbuchja, apre i mio ochji – neve. Iu scuzzulatu è hà cuminciatu à risuscitassi. Mi vultemu, è davanti à mè ci hè una zia è un tram, à dece centimetri da mè. A notte hè fredda, cun una fangola, è ancu Lysy, u vacellu, l’ha ghjittata, ah!! Vale!! Vale!! – trè volte hà esclamatu Methodius.
– Iè!! Yep!! Yep!! – Trè volte Lysy l’hà chjuccatu in l’ochji.
Dopu à a meza ora, avemu digià urdinatu duie centu grammi è andavamu à ghjustificà i nostri sbagli. È dunque un mese sanu, mentri Metodiu ùn si ne diventò impoveritu. U bonu hè una carta di banca. Ecunumicamente…
– Era, in quelli luntani senza tempi legali, quandu a tundra era un omu. Alzate l’arpa di a tundra-man, una meza ghjurnata, calciate l’arpa di a tundra-man, mezu à una notte. E pidice vivianu annantu. È fighjà attentamente una visione di u centu per centu, ùn eranu micca pidami, ma mamutini, orsi polari, cervi à a fine è porchi. E dopu ognunu hà chjamatu Chukchi – a ghjente, postu ch’elli eranu l’unica razza chì vive in a tundra. Qualcosa un omu di tundra cammina cù una axila risuscitata è scavalcendu, mentre chì Chukchi à a yaranga sopravvive à una tempesta terribile. L’aria si firmò à scanzassi a tundra-omu, è a timpesta si subitu. È i Chukchi abbandunonu e so case in a tundra è immediatamente ringraziavanu per a neve bianca pulita cù a so urina gialla. E a tundra hè diventata com’è una mancanza di vitamina in u corpu, cum’è l’acne nantu à u corpu. È tuttu ciò appare è tutti si messe à ballà, ma tranquillamente, i ghiacci gialli cumincianu à sparisce, qualchissia li hà arrubatu è lasciatu buchi. E poi, u lucale Chukchi senza casa Serezha, chì tutti chjamò “neve gialla”, cuntinuò a so storia, l’omu tundra hà urdinatu à truvà un ladru è a sbuchjera. Tutti i Chukchi enterrati in i buchi di neve è, fighjendu, aspittavanu è sò stati stupiti. Resulta chì i so figlioli anu risultatu esse un latru, chì anu cunsideratu questi icicle per i galleri, chì vendenu in u bazar. E siccomu u zitellu hè natu, dicenu à ellu:
– Ùn manghjate micca, bastardu, neve gialla!! – è u batte, u batte in anticipu, soprattuttu à a testa.
In generale, Serezha-Yellow Snow pareva ghjovanu, vinti sette anni, u restu hè tutte cume quellu di u Chukchi. Era andatu à a Biblioteca Centrale è hà coltu i buttiglii nantu à a strada. Una volta hà cuminciatu à sparisce durante ghjorni. Tuttu u mondu era sfarente, ma hè curiosu. Quandu era apparevutu, hè statu interrugatu. Stava zitti. Ma una volta era ebria è Serezha Yellow Snow ammissu chì era maritatu prestu.
– È nantu à quale? – seguita da una quistione.
– Iè, ci hè una mità di u mo core, ella vive in a regione, anche se hà digià sessantad’anni, per quessa ùn hà micca bisognu di fà figlioli, ci sò diciò ottu. Quì aghju nutriscia è educatu, cum’è u mo babbu m’hà criatu, è u so babbu babbu, è u babbu – u babbu, a mamma perchè era a paternità. – Seryozha si pigliò in u nasu, lampò a capra, a fighjò è a manghjava. – Amu Chupa-chups, in ogni modu, dà un pensamentu intelligente. Bè, micca à pocu tempu nimu hà trovu una casa. Hè cullatu in quì, fighjulava, ci era abbastanza locu per tutti: a so moglia è eiu è i zitelli. U veru, l’anzianu si dispiace, imprighjunatu dodici anni. Ma hè sempre ghjovanu, stupidu, solu quarant’anni. L’aghju amparatu, ma ùn hà micca cridutu a mo sperienza. Bè, l’estiu hè sempre quì, cusì aghju decisu di fà riparazioni à l’euro in casa, aghju digià compru putty, culore, spazzole. Hè vera, alcune zie ghjunghjenu: “Chì fate?” – dumandanu. “Riparazione”. – Ti dicu, ma aghju subitu capitu chì eranu tardi, a casa era digià occupata da mè. – Serezha Yellow Snow pigliò un cracker da sottu à u lettu, cliccò un colpu chì ùn sapia micca saldà da u solder, u sbulicò cù un liquidu giallu è, arruchjendolo, muzzicò. Rusk hà cracatu, ma ùn si rompeva. U Chukchi hà lentamente apertu i so ochji, fighjendu u colpu rottatu chì si stava fora da u crack di una cracker.
– Ooooooo!! gimitava e cuminciò à riscaldà u mal di denti cù a so palma…
L’estiu hè passatu. Chukchi ghjunse cù Fingali, senza denti di fronte. In capu, era un craniu di sangue clottatu.
– Ciò chì Seryozha, celebrata in casa, era scura, a luce era spunta? – i senza filavanu scherzanu.
– No, sò arrivate queste zie cù i pruprietarii di sta casa, ma aghju digià finitu a riparazione, mi vulia andà cù a mo famiglia. Allora mi battenu cù club. I cani. A fine…
nota 6
Die, cagna, per una curuna!!
U sole brillava. U celu era chjaru è i patrioti purtavanu a casa senza filu si stavanu in e stanze è purtavanu a maglia di cartuni, pusonu altre buttigli, è ancu altri arruchjenu un saccu di aluminiu per cocktail è a biera. È tuttu si stà bè, ma in una di e case di giuventù, ci era duie UAZ cù faro blu è i “papà” purtati fora di a porta è “manufatti” una donna è dui ragazzi vestiti in vesti di giuvanotta, chjamati “gialli” in e persone cumuni. I residenti lucali ùn capìanu mancu u mutivu di l’arrestu, perchè stu trio affuscava scrupulosamente in i depositi di basura, è pulitava i cantieri ogni ghjornu. Ognunu avia u so inventariu, à u quale e so mani eranu dighjà accustate, e queste eranu marcate ognuna cù una scupa, scoop è borsa. Queste strumenti anu apparsu cum’è un talismanu o amuleto, cum’è una casa o una casetta per a casa. E, Diu pruibite, chì qualchissia pigliarà un straneru. Tuttu, a morte. Kranty. Ma si apparsu in questa trinità prima di l’incidentu è u quartu Madame Tumor. È andemu.
Ghjornu prima. A vigilia di a matina, Madame Tumor s’hè levata per prima è hà decisu di mostrà una alternativa, faci un travagliu utili è pulisce a zona mentre tutti dormevanu cù una tempesta di booze, vale à dì l’iscrizzione in famiglia. Tutti i membri di sta “gang” ùn sò stati cundannati una volta. Per ùn avè micca a so, ella pigliò l’inventariu di un altru, sperendu chì, dicenu, tuttu di propiu?! U passu, si tratta di spazzulà, coglie butte di sigaretta, caccià ogni tippu d’imballaghjoli di caramella è ùn disprezza, guarda qualcosa in i cestini è raccoglie i scarti spargugliati intornu à i bagni è i tank in a strada. Dighjà pulitu u pianu di u tarritoriu è di colpu si vede cumu à l’altru latu di a strada un omu è una donna stanu risolve fermamente.
– Scandalu. – Hà pensatu Madame Tumor è avvicinatu più à a pulizia di u territoriu. A querella era calda è le voci eranu digià state, quandu di colpu a signora suspinava, cusì forte chì un eco scandiva in i cantieri. Madame Tumor hà risuscitatu i so ochji è hà vistu chì st’omu in una manera stupente peta una signora nantu à e guance. I passavanu ùn prestanu micca attenzione, ma u ladru brusgiatu in u furtu d’ova di polline è di polline in u passatu, in dimensioni soprattuttu grande, chì era aghjustatu da a gestione di l’alimentazione avicole per dui ovi pigliati da ella à a dumanda di un caricatore-coabitante, chì era statu registratu da a camera di sicurezza di questa impresa. Ùn pudia micca stà è l’appiccà cun una scupa à traversu a strada. L’automobile in disgrazia li piglianu a strada, cum’è loca. Ella, senza stà attinente à i veiculi stranieri chì faccianu ribomba, scappò in u trotu è, cume un kite da u celu, corse in un paisanu, sbuccinandu li in faccia cun una merda cù una scoma, da a quale a merda di cani fughjia da i lati. A signora tumbò i so ochji in incredulità è, coprendu a bocca cù e so mani, ridì in furia. Di colpu da induve piglià. Di colpu, fora di nudda parte, trè poliziotti si apparsu è immediatamente anu cuminciatu à Madame Tumor per arrastà. Si chjamava:
Читать дальше