Amy Blankenship - Inima Timpului

Kyoko i-a arătat lui Suki un aspect confuz, dar Suki a ridicat din umeri, gustând din mâncare. În afară de ea, lui Shinbe i-a tresărit mâna încercând să-și ascundă simțul ciudat al umorului în timp ce privea cursa tipului prin cameră. Kyoko avea niște vibrații foarte ciudate de la tipul ăsta "Toya" și nu s-a putut odihni până nu a aflat care este problema lui. Se aplecă în scaun și îl privi pentru o clipă.

Părul său lung era cea mai ciudată culoare de miezul nopții, cu luciri de argint groase care alergau sălbatic prin el, și ochii lui erau frumoși... EL era frumos. "Notă mentală pentru sine, mai târziu să te smulgi că te gândești la asta". Ochii lui erau praf de aur în flăcări, fără îndoială. Ar fi fost drăguț dacă nu ar fi fost privirea pe care i-a arătat-o acum.

Suki oftă. Avea nevoie să vorbească cu Kyoko de a-l face pe Toya foarte supărat. El a avut linia lui și nu a fost bine să-l intersecteze. Și nu a fost corect că Kyoko nu avea nicio idee că a supărat un gardian.

"Am constatat că, dacă te joci cu focul... adesea te arzi", a rupt Shinbe tăcerea la masă și a fost răsplătit cu o strălucire aprinsă de toată lumea înainte ca toți să decidă să-l ignore.

Toya a furat o altă privire de la Kyoko. Deci, aceasta ar trebui să fie pe cine trebuia să păzească ? Kyou a trebuit să glumească. Kyou tocmai îi spusese despre venirea ei în această dimineață, la un nivel de avertizare, că trebuie să o păzească și să se asigure că este în siguranță în orice moment.

Își strânse ochii, întrebându-se despre băiatul care tocmai stătea lângă masă. Modul în care se uitase la Kyoko îl înfuriase. A fost cu adevărat preoteasa în pericol? De ce Kyou ar avea un astfel de interes de a păstra un simplu om în siguranță? Kyou nu a tratat niciodată pe nimeni cu respect, deci ce a făcut această șmecherie de fată diferit?

Uneori Toya ura faptul că Kyou era gardianul său numit, dar el a trebuit să recunoască că îi datora multe pentru că l-au luat. El știa, de asemenea, când Kyou a făcut ceva că a existat întotdeauna un motiv bun pentru asta și numai asta l-a făcut să se întrebe despre această fată numită Kyoko.

Shinbe, care a observat că tensiunea la masă putea fi tăiată cu un cuțit, aruncă o privire spre Suki cu cei mai mari ochii de cățel. Știind că ar putea să-l facă din nou pe Kyoko să zâmbească cu antichitatea lui, a început să-l pună pe băț.

"Deci, Suki, încă mai mergi la club cu mine în seara asta? Este sâmbătă noaptea și mi-ar plăcea să pierd de dans cu tine decât cu o duzină de străini complet." Shinbe a picat cu un aspect uluit, de parcă visa să danseze cu o mulțime de alte femei doar pentru a-și dovedi părerea.

Suki îi aruncă o privire întrebătoare de parcă ar fi trebuit să-și lovească fața de prost și apoi s-a întoars la Kyoko. "Kyoko, am nevoie de însoțitoare," rânji ea. "Vei merge cu mine, nu-i așa? E prea periculos să pleci singur cu el ... ", îi aruncă lui Kyoko o privire plictisită.

Colțurile buzelor lui Kyoko s-au contractat privindu-l pe Shinbe trecând din uimire și uitându-se din nou la ea. "Suki, mi-ar plăcea să merg cu voi. În felul ăsta putem marca echipa Shinbe dacă nu mai are control."

Amândoi i-au arătat lui Shinbe o privire ascuțită și Shinbe a bombănit. Kyoko nu a putut să-l ajute în timp ce ea a renunțat din nou la râs. Chiar i-au plăcut acestea două.

Toya a privit la Kyoko din colțul ochilor. La naiba, era drăguță când a râs așa. Gemu înfundat. De unde naiba a venit asta? El sa scufundat în scaunul său supărat cu gândurile lui. 'La naiba!' Acum ar fi trebuit să meargă la club în seara asta doar ca să o urmărească. Încă mai zîmbea la Shinbe și la Suki când ea se întoarse.

În timp ce ea îl privea, pulsul său a sărit în bătăi și temperatura sângelui lui creștea cu mai multe grade. Toya își dădu seama că are mai multă putere venind de la ea acum că era fericită decât acum o clipă când a supărat-o. Se simțea neliniștit pentru prima dată într-o lungă perioadă de timp.

Când râsul lui Kyoko s-a stins, s-a întors spre Suki: "Hei, nici măcar nu sunt sigură la ce cursuri voi fi luni sau unde să mă duc pentru asta. Știi unde pot afla?"

Înainte ca Suki să poată răspunde, Toya răspunse la întrebarea care o privea îndeaproape. "Toți studenții bursieri sunt învățați la fel. Deci, voi, Suki, și Shinbe, împreună cu ceilalți, veți fi în aceleași clase. Singura clasă separată va fi atunci când sunteți cu proprietarul. " Vocea îi era leneșă pe măsură ce se lăsă în scaun.

Kyoko se încruntă: "Ce clasă predă proprietarul?"

Shinbe a oferit răspunsul de această dată, ochii lui de ametist aprinși de intrigă: "Pentru noi toți este diferit. De aceea ne învață separat. El ne ajută cu abilitățile noastre speciale. " Se întoarse gânditor, apoi adăugă cu un zâmbet: “Tu, cred, ți-ar consolida puterile de preoteasă."

Furia lui Kyoko se repezi din nou, întrebându-se cum naiba proprietarul știa că era o preoteasă. Bursa nu spusese nimic despre asta. Ea a fugit în ultimii ani încercând să îngroape aceleași puteri pentru care proprietarul îi dăduse o bursă. Vroia să ajungă la baza acestui lucru cât mai curând posibil.

Privind în jos la farfuria ei, Kyoko a spus cu voce tare: "Poate că este o greșeală. Există vreo cale să vorbesc acum cu proprietarul academiei?”

Toya și-a îngustat ochii. Kyou îi spusese că ar putea cere să-l vadă și, deși Kyou nu voia niciodată să vadă pe nimeni în afara clasei, îi spusese lui Toya să o aducă direct la el dacă avea întrebări.

"Ce sa întâmplat, ești speriată?" el a întrebat-o și a fost răsplătit când ochii ei furtunoși au împușcat direct în ai lui cu mânie iritată. Deci, această fată a crezut că îl poate simți. Ei bine, ar putea fi distractiv să o urmărești cum încearcă cu privirea asta la Kyou. El văzuse teama că Kyou s-ar putea instila instantaneu în cineva fără să spună un cuvânt.

"Bine, te duc să-l vezi imediat ce ești pregătită," o provocă Toya întrebându-se dacă o să ia momeala.

Kyoko a lăsat o parte din furia ei, auzind asta. Arătându-și placa în afară, ea dădu din cap, fericită să-l apeleze la bluf: "Gata când ești tu gata." Își înălța o sprânceană spre el.

"Care-i graba?" Toya se ridică cu un zâmbet. "Poate vrei să-ți pui un capac pe iritarea asta a ta, pentru că o va simți," spuse el, gândindu-se că ea nu știe ce i se va întâmpla.

Kyoko își îndreptă ochii spre el, apoi se ridică, privind înapoi la Suki și Shinbe. "O să vorbesc cu tine după ce termin, dacă vei mai veni să mă iei. Voi fi în camera mea în așteptare și putem face planuri pentru seara asta." A clipit la Suki, apoi s-a uitat înapoi la Toya și a adăugat cu voce tare. "Adică, dacă decid să rămân."