Philip Farmer - Lumea fluviului (Înapoi la trupurile voastre răzleţite)

— Bineînţeles! exclamă Burton. Şi nici infailibili. Altfel nu m-aş fi trezit în locul acela înainte de a fi resuscitat. Prin urmare, cine e persoana care nu posedă aceste simboluri pe frunte?

Vorbi reţinut, dar inima îi bătea grăbită. Dacă avea dreptate, Kazz putea depista un agent al fiinţelor care readuseseră la viaţă întreaga specie umană. Oare Ei să fie zeii deghizaţi?

— Robert Spruce! spuse Frigate.

— Înainte de a trage o concluzie, interveni Monat, nu uitaţi că omisiunea ar putea fi un accident.

— Vedem noi, spuse Burton pe un ton care nu prevestea nimic bun. Dar ce rost au aceste simboluri? De ce trebuie să fim însemnaţi?

— Probabil pentru identificare sau recenzare, emise Monat o părere. Doar Cei care ne-au adus aici ar putea şti.

— Să-l luăm pe Spruce la întrebări, propuse Burton.

— Întâi va trebui să-l prindem, răspunse Frigate. Kazz a făcut greşeala de a-i spune lui Spruce că ştie de simboluri. A gafat în timpul micului dejun. Eu nu eram de faţă, dar cei aflaţi acolo au afirmat că Spruce a pălit. Câteva minute mai târziu şi-a cerut scuze şi de atunci nu l-a mai văzut nimeni. Am trimis echipe de cercetare în aval, dincolo de Fluviu, dar şi pe dealuri.

— Fuga lui e o recunoaştere a vinovăţiei, spuse Burton, care se înfuriase.

Oare oamenii erau însemnaţi ca vitele, într-un scop de neînţeles?

În cursul după-amiezei răpăitul tobelor anunţă că Spruce fusese capturat. Trei ore mai târziu, se afla în faţa mesei de consiliu din recent construita sală de întruniri. La masă se găseau membrii Consiliului. Uşile fuseseră închise, întrucât Consilierii socotiseră că audierea se putea desfăşura mai eficient în absenţa unei mulţimi de oameni. Cu toate acestea, lui Monat, Kazz şi Frigate li se îngăduise să asiste.

— Dă-mi voie să-ţi spun, începu Burton, că am hotărât să facem tot posibilul pentru a afla adevărul de la tine. Toţi cei prezenţi aici sunt din principiu împotriva torturii şi-i detestăm pe cei care apelează la astfel de procedee barbare. Dar considerăm că în situaţia de faţă aceste principii trebuie abandonate.

— Principiile nu trebuie abandonate sub nici un motiv, rosti calm Spruce. Scopul nu justifică niciodată mijloacele. Chiar dacă respectarea principiilor înseamnă înfrângere, moarte şi ignoranţă.

— Sunt prea multe în joc, spuse Targoff. Eu, care am fost victima unor oameni lipsiţi de principii; Ruach, torturat în câteva rânduri; ceilalţi sunt cu toţii de acord. Ca să aflăm de la tine adevărul, suntem în stare să folosim şi focul şi cuţitul. Trebuie să ştim. Hai, spune, eşti unul dintre Cei răspunzători de resuscitarea noastră?

— Nu sunteţi cu nimic mai buni decât Göring şi cei de teapa lui dacă mă veţi tortura, spuse Spruce. Vocea începuse să-i tremure. În realitate, sunteţi mult mai răi, fiindcă faceţi eforturi de a ajunge ca el pentru a dobândi ceva ce poate nici nu există. Ori, dacă există, nu merită un asemenea preţ.

— Spune-ne adevărul, îl sfătui Targoff. Nu ne minţi. Ştim că eşti agent; probabil chiar unul dintre Cei răspunzători de situaţia noastră.

— În piatra de colo arde un foc, îl avertiză Burton. Dacă nu vorbeşti pe dată, vei… ei bine, te vom prăji şi asta nu va fi cel mai mare chin prin care vei trece. Sunt o autoritate în ceea ce priveşte metodele chinezeşti şi arabe de tortură. Te asigur că aceste popoare aveau mijloace foarte rafinate de a stoarce adevărul de la oameni. Şi nu m-ar mustra conştiinţa să-mi pun cunoştinţele în practică.

Palid şi transpirat, Spruce spuse:

— Dacă faci asta, s-ar putea să-ţi anulezi şansele de a dobândi viaţa eternă. Asta te va întoarce din călătoria ta, întârziind atingerea ţintei finale.

— Ce înseamnă asta? întrebă Burton.

Spruce nu băgă în seamă întrebarea.

— Nu putem suporta durerea, bolborosi el. Suntem prea sensibili.

— Ai de gând să vorbeşti? se răsti Targoff.

— Până şi ideea autodistrugerii e dureroasă şi trebuie evitată, acceptând-o doar în caz de necesitate absolută, mormăi Spruce. Deşi ştiu că voi trăi din nou.

— Aşezaţi-l deasupra focului, dădu Targoff ordin către cei doi oameni care-l ţineau pe Spruce.

— Staţi o clipă, vorbi Monat. Spruce, ştiinţa neamului meu era mult mai avansată decât a pământenilor. Prin urmare, sunt mai îndreptăţit să emit o ipoteză în cunoştinţă de cauză. Dacă vei confirma vorbele mele, probabil că te-am putea scuti de proba focului şi de suferinţa de a-ţi trăda ade-văratele scopuri. În felul acesta, nu va fi o trădare în adevăratul înţeles al cuvântului.

— Te ascult, încuviinţă Spruce.

— Potrivit teoriei mele, sunteţi tereştri. Aparţineţi unei epoci mult ulterioară anului 2008. Probabil că sunteţi urmaşii puţinilor oameni care au supravieţuit acţiunii scannerului meu. Judecând după tehnologia şi puterea necesare pentru a reconstrui suprafaţa acestei planete într-o singură vale uriaşă a Fluviului, aparţineţi altui secol decât douăzeci şi unu. Ca o bănuială, secolul cincizeci e.n.?

Spruce privi spre foc, apoi spuse:

— Mai adaugă două mii de ani.

— Dacă această planetă are dimensiuni apropiate de ale Pământului, atunci poate găzdui doar un număr limitat de oameni. Unde sunt ceilalţi, cei născuţi morţi, copiii care au murit înainte de a împlini cinci ani, imbecilii şi idioţii şi cei care au trăit după secolul douăzeci?

— În altă parte, spuse Spruce.

Aruncă încă o privire spre foc şi strânse din buze.

— Neamul meu emisese o teorie potrivit căreia vor putea vedea în trecut. N-o să intru în detalii, dar era posibilă detectarea vizuală şi apoi înregistrarea evenimentelor din trecut. Călătoria în timp era, desigur, o simplă închipuire. Dar dacă voi aţi reuşit să faceţi ceea ce noi doar teoretizam? Dacă aţi înregistrat fiecare fiinţă umană care a trăit vreodată? Apoi, găsind planeta asta, aţi modelat Valea Fluviului. Undeva, pesemne chiar sub scoarţă, aţi folosit conversia energie-materie, cu ajutorul căldurii miezului topit al planetei, să zicem, şi înregistrările pentru a recrea trupurile morţilor în nişte băi uriaşe, nu? Aţi utilizat tehnici biologice pentru a întineri organismele şi pentru a reface membrele, ochii şi aşa mai departe, corectând astfel orice defect fizic. Apoi, continuă Monat, aţi făcut noi înregistrări ale proaspăt createlor trupuri şi le-aţi stocat în memorii uriaşe, adevărat? Mai târziu, aţi distrus trupurile în băi. Le-aţi recreat prin intermediul metalului conductor care e folosit şi pentru încărcarea potirelor. Acestea puteau fi păstrate în subteran. Resuscitarea se produce astfel fără a recurge la mijloace supranaturale. Marea întrebare este: de ce?

— Dacă aţi avea puterea să faceţi toate astea, n-aţi considera că e îndatorirea voastră etica? întrebă Spruce.

— Ba da, însă i-aş resuscita doar pe cei care merită.

— Dar dacă ceilalţi nu acceptă criteriile tale? se opuse Spruce. Chiar crezi că eşti îndeajuns de bun şi înţelept pentru a judeca? Te-ai face egalul lui Dumnezeu? Nu, tuturor trebuie să li se dea a doua şansă, indiferent cât au fost de răi, egoişti, mici la suflet sau proşti. După aceea va depinde numai de ei…

Amuţi brusc, de parcă şi-ar fi regretat izbucnirea şi n-ar mai fi vrut să spună nimic.

— Pe de altă parte, spuse Monat, aţi fi putut dori să faceţi un studiu al umanităţii aşa cum a fost ea în trecut. Să înregistraţi toate limbile vorbite vreodată de oameni, obiceiurile, filozofiile, biografiile. Pentru a realiza asta, aveţi nevoie de agenţi, care să treacă drept resuscitaţi, pentru a se amesteca printre oamenii de pe valea Fluviului şi a lua notiţe, a observa şi studia. Cât va dura acest studiu? O mie de ani? Două? Zece? Un milion? Şi cum veţi scăpa de noi? Vom rămâne aici pe vecie?