Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Cu atât mai bine pentru noi.

— Da, dar asta-i pură întâmplare?

— Dar ce altceva, Janov?

— E sigur că Primarul te cunoaşte foarte bine.

— Bătrâna fregată? Cred că da.

— Oare n-ar fi putut să proiecteze un computer special pentru tine?

— De ce?

— Mă-ntreb dacă nu cumva mergem încotro vrea computerul.

Trevize îl privi fix:

— Vrei să spui că atunci când sunt în contact cu computerul, el ia hotărârile şi nu eu?

— Mă-ntreb doar.

— E ridicol. O nebunie. Calmează-te, Janov.

Trevize se-ntoarse către computer pentru a focaliza imaginea Planetei Sayshell pe ecran şi pentru a desemna un curs prin spaţiul normal.

Ridicol!

Dar de ce îi venise o asemenea idee lui Pelorat?

TRECUSERĂ DOUĂ ZILE şi Gendibal se simţea nu atât îndurerat, cât înverşunat. Nu vedea motivul pentru care nu putea avea loc o audiere de urgenţă. Dacă ar fi fost nepregătit, dacă ar fi avut nevoie de timp, atunci cu siguranţă că ar fi precipitat audierea.

Dar întrucât după criza provocată de Catâr, nimic nu părea să mai ameninţe cea de-a Doua Fundaţie, se pierdea timp şi asta doar cu scopul de a-l irita pe el.

Îl întărâtau şi, pe numele lui Seldon, asta va face ca riposta lui să fie şi mai înverşunată. Era foarte hotărât să nu cedeze.

Privi în jur. Anticamera era goală şi aşa rămăsese şi-n ultimele două zile. Un om marcant, un Orator pe care toţi îl cunoşteau, îşi va pierde poziţia datorită unei maşinaţiuni fără precedent în istoria de cinci secole a celei de-a Doua Fundaţii. Va fi degradat şi coborât până la rangul de simplu membru al celei de-a Doua Fundaţii.

Era, totuşi, foarte onorant să aparţii Fundaţiei, mai ales dacă deţineai un titlu respectabil, aşa cum se va întâmpla probabil cu Gendibal după punerea sub acuzare, însă vezi lucrurile în cu totul altă lumină când retrogradezi din postul de Orator.

Dar asta nu se va întâmpla, se gândi furios Gendibal, chiar dacă vreme de două zile toţi îl evitaseră. Doar Sura Novi îl trata ca şi până atunci, dar ea era prea naivă ca să înţeleagă situaţia. Tot “Stăpân” rămăsese pentru ea.

Gendibal se simţea nervos tocmai pentru că găsea o mângâiere în asta. Se ruşina constatând că prindea curaj când ea-l privea plină de adoraţie. Devenise recunoscător pentru daruri atât de neînsemnate?

Un funcţionar ieşi din Cameră şi-i spuse că Masa îl putea primi. Gendibal păşi înăuntru. Îl cunoştea bine pe funcţionar, iar acesta ştia, până la ultimul amănunt, gradul exact de politeţe datorat fiecărui Orator. În acel moment, lipsa de respect pe care-o manifesta faţă de Gendibal era revoltătoare. Până şi acest funcţionar îl considera vinovat şi condamnat.

Stăteau cu toţii gravi în jurul mesei, îmbrăcaţi în robele negre pe care le purtau numai la procese. Primul Orator Shandess arăta puţin stânjenit în această postură, şi nu-şi îngădui totuşi nici un semn de amiciţie faţă de Gendibal. Delarmi — unul dintre Oratorii femei — nici nu catadicsi să-l privească.

Primul Orator deschise şedinţa:

— Orator Stor Gendibal, ai fost pus sub acuzare pentru comportare nedemnă de un Orator. Ai acuzat Masa, întrunită în plen, de trădare şi încercare de asasinat, fără a avea dovezi concludente. Ai dat de înţeles că toţi membrii celei de-a Doua Fundaţii — inclusiv Oratorii şi Primul Orator — trebuie supuşi unei riguroase analize mentale pentru a se stabili care dintre ei nu mai merită să i se acorde încredere. O asemenea atitudine în interiorul comunităţii distruge coeziunea, fără de care a Doua Fundaţie nu poate să controleze o Galaxie potenţial ostilă şi să construiască în siguranţă un al Doilea Imperiu durabil. Întrucât am fost cu toţii martori la aceste insulte, acuzarea nu va mai da citire rechizitoriului. Prin urmare, vom trece direct la următorul punct. Orator Stor Gendibal, ai apărător?

Abia acum îşi permise Delarmi un zâmbet felin, dar fără să-l privească pe Gendibal.

— Dacă adevărul poate fi considerat apărare, începu Gendibal, arunci am apărător. Există motive pentru a suspecta o încălcare a măsurilor de protecţie. Această situaţie pare să indice un control mental exercitat asupra unuia sau mai multor membri ai celei de-a Doua Fundaţii — cu excepţia celor prezenţi aici — şi acest lucru a dat naştere unei crize mortale pentru a Doua Fundaţie. Dacă grăbiţi acest proces înseamnă că probabil vă daţi seama de gravitatea crizei dar, în acest caz, de ce-aţi lăsat să treacă două zile după ce am cerut oficial o procedură de urgenţă? Susţin că această criză mortală m-a determinat să declar ceea ce cunoaşteţi cu toţii. Dacă nu aş fi făcut-o puteaţi considera că atitudinea mea e nedemnă pentru un Orator.

— Nu face decât să repete jignirile, Prim Orator, spuse încet Delarmi.

Scaunul lui Gendibal era aşezat mai departe de masă decât al celorlalţi Oratori, ceea ce demonstra deja degradarea. Îl împinse şi mai mult înapoi, arătând că nu-i păsa câtuşi de puţin şi se ridică spunând:

— Vreţi să mă condamnaţi acum, fără judecată, sfidând legea, sau îmi permiteţi să-mi prezint în detaliu apărarea?

— Aceasta nu-i o adunare ilegală, Orator, glăsui Primul Orator. Fără a avea precedente care să ne slujească de îndrumar, îţi vom acorda tot spijinul, recunoscând că, dacă prea umanele noastre limite ne vor abate de la înfăptuirea justiţiei absolute, e mai bine să lăsăm ca vinovatul să rămână nepedepsit decât să condamnăm un nevinovat. Prin urmare, deşi cazul pe care-l judecăm este atât de grav încât nu putem permite cu inima uşoară vinovatului să rămână nepedepsit, îţi vom îngădui să-ţi prezinţi apărarea aşa cum crezi de cuviinţă şi-ţi vom acorda timpul pe care-l vei considera necesar până când se va hotărî, prin vot unanim, inclusiv al meu (şi ridică vocea spunând acestea) că am ascultat îndeajuns.

— Atunci, daţi-mi voie să încep prin a spune că Golan Trevize — membrul Primei Fundaţii, care a fost alungat de pe Terminus şi pe care eu şi Primul Orator îl considerăm drept vârful de lance în această criză ce ia proporţii — se îndreaptă într-o direcţie neaşteptată.

— Asta da informaţie, spuse Delarmi încet. De unde ştie oratorul (intonaţia dovedea limpede că nu acordase cuvântului greutatea cuvenită) toate acestea?

— Am fost informat de către Primul Orator, spuse Gendibal. Confirm, însă, că aveam deja cunoştinţă de acest detaliu. În aceste condiţii, ţinând seama de suspiciunile mele privind nivelul de securitate al Camerei, trebuie să mi se permită să păstrez secretă sursa informaţiilor.

— Nu vom pune în discuţie această afirmaţie care nu are legătură cu cauza, interveni Primul Orator. Să continuăm fără divulgarea acestei informaţii, dar dacă Masa consideră că trebuie să cunoască sursa, Orator Gendibal va fi silit să o dezvăluie.

— Dacă Oratorul nu va pune la dispoziţie această informaţie acum, afirmă Delarmi, sunt îndreptăţită să presupun că are un agent care-i slujeşte numai lui personal şi care, de regulă, nu răspunde în faţa Mesei. Nu putem fi siguri că un asemenea agent se supune regulilor de comportament care trebuie respectate de personalul celei de-a Doua Fundaţii.

Primul Orator interveni destul de nemulţumit:

— Orator Delanni, înţeleg toate implicaţiile. Nu e nevoie să le enumeri acum.

— Cer ca procesul verbal să consemneze acest lucru, Prim Orator, întrucât tăinuirea sursei agravează delictul, iar informaţia nu a apărut în actul de acuzare, care nici nu a fost citit în întregime. Solicit ca şi acest refuz să fie trecut în rechizitoriu.