Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— Grefierul are instrucţiuni să adauge acest element, răspunse primul Orator, iar formularea exactă va fi făcută la vremea potrivită. Orator Gendibal (în sfârşit, cu respectul cuvenit) apărarea ta este neadecvată. Continuă.

— Acest Trevize nu numai că s-a îndreptat într-o direcţie neaşteptată, dar călătoreşte cu o viteză nemaiîntâlnită. Potrivit informaţiilor pe care le deţin, şi de care Primul Orator nu are cunoştinţă încă, el a străbătut aproximativ zece mii de parseci în mai puţin de o oră.

— Într-un singur Salt? întrebă unul dintre Oratori, nevenindu-i să creadă.

— În mai mult de douăzeci de Salturi, unul după altul, aproape fără pauze, spuse Gendibal, ceea ce-i mai greu de imaginat decât un singur Salt. Chiar dacă acum am reuşit să-l localizăm, ne va trebui timp ca să-l urmărim şi, în cazul că ne va detecta şi va voi să ne scape, nu vom putea să-l ajungem din urmă. Iar voi vă pierdeţi timpul jucându-vă de-a punerea sub acuzare şi lăsaţi să treacă două zile ca să savuraţi umilirea mea.

Primul Orator făcu un efort să-şi ascundă suferinţa lăuntrică:

— Orator Gendibal, spune-ne, te rog, ce crezi c-ar putea însemna asta?

— Prim Orator, reprezintă un indiciu al progreselor tehnologice înregistrate de Prima Fundaţie, care e cu mult mai puternică decât pe vremea lui Preem Palver. Nu le-am putea rezista dacă ne-ar descoperi şi-ar scăpa necontrolaţi mental.

Oratorul Delarmi se ridică în picioare şi-l întrerupse:

— Prim Orator, pierdem timpul cu lucruri irelevante. Nu mai suntem copii să ne speriem ascultând poveşti spuse de Bunicuţa Spaţială. N-are importanţă cât de impresionantă a devenit tehnologia Primei Fundaţii când, în cazul unei crize, gândirea lor va fi controlată de noi.

— Ce poţi răspunde, Orator Gendibal? întrebă Primul Orator.

— Doar că vom ajunge la problema aceasta la momentul potrivit. Deocamdată vreau să insist asupra puterii tehnologice superioare, în continuă creştere, a Primei Fundaţii.

— Treci la următorul punct, Orator Gendibal, îl invită Primul Orator. Trebuie să afirm că declaraţiile pe care le-ai făcut până acum nu corespund capetelor de acuzare.

Membrii Mesei răsplătiră vorbele cu gesturi aprobatoare.

— Voi trece mai departe, spuse Gendibal. Trevize are un tovarăş în această călătorie (se opri o clipă pentru a-şi aminti pronunţia corectă) un anume Janov Pelorat, un erudit destul de obscur, care şi-a dedicat întreaga viaţă descoperirii de mituri şi legende referitoare la Pământ.

— Ştii toate astea despre el? Presupun că el e sursa ta secretă, spuse Delarmi care, cu un aer de satisfacţie, părea să-şi fi luat în serios rolul de acuzator.

— Da, ştiu totul despre el, răspunse Gendibal îndârjit. Acum câteva luni, Primarul Terminusului, o femeie energică şi capabilă, şi-a manifestat interesul faţă de acest erudit din motive ce mi-au rămas neclare, aşa că acest lucru mi-a stârnit curiozitatea, bineînţeles, însă n-am păstrat aceste informaţii pentru mine. Tot ce-am aflat am pus la dispoziţia Primului Orator.

— Depun mărturie în acest sens, confirmă Primul Orator cu voce scăzută.

Un Orator în vârstă interveni:

— Ce e acest Pământ? Lumea originară pe care o întâlnim în texte? Cel care a dat naştere unor controverse în vechile timpuri imperiale?

Gendibal aprobă cu o mişcare a capului:

— În poveştile Bunicii Spaţiale, cum ar zice Orator Delarmi. Presupun că Pelorat visa să vină pe Trantor să consulte Biblioteca Galactică pentru a căuta informaţii pe care nu le putea obţine prin serviciul de schimb interbiblioteci interstelar existent pe Terminus. Când a plecat de pe Terminus trăia cu impresia că visul avea să i se împlinească. Bineînţeles că-i aşteptam pe amândoi şi speram să avem posibilitatea de a-i examina spre folosul nostru. După cum ştim cu toţii, nu vor mai veni aici. S-au îndreptat către o destinaţie care, din diverse motive, ne-a rămas necunoscută.

Cu un chip absolut angelic, Delarmi întrebă:

— Şi de ce te tulbură asta? N-o să le ducem lipsa, asta-i sigur. A, de vreme ce renunţă la noi cu atâta uşurinţă, putem trage concluzia că Prima Fundaţie nu cunoaşte adevărata natură a Trantorului şi putem aprecia la justa ei valoare opera lui Preem Palver.

— Dacă nu vedem mai departe de vârful nasului, remarcă Gendibal, am putea trage o astfel de concluzie comodă. Nu cumva şi-au schimbat planul, de teamă că Trantor ar putea să înţeleagă importanţa Pământului urmărindu-i pe aceşti doi bărbaţi?

Membrii Mesei se agitară neliniştiţi. Delarmi îşi păstră sângele rece:

— Oricine poate născoci idei suprinzătoare pe care să le prezinte într-un ambalaj ademenitor. Dar au ele vreun rost când inventezi astfel? Chiar îi pasă cuiva ce gândim noi despre Pământ? Doar pe istorici, antropologi, colecţionari de basme ca Pelorat, îi interesează dacă el este cu adevărat planeta de origine sau un mit, sau dacă un asemenea loc există. De ce ne-ar interesa pe noi?

— Chiar, de ce? replică Gendibal. Cum se face că în Bibliotecă nu există cărţi referitoare la Pământ?

Atitudinea de ostilitate a membrilor Mesei dispăru pentru o clipa şi Delarmi întrebă:

— Nu există aşa ceva?

Poarte calm, Gendibal îi răspunse:

— Când am aflat că Trevize şi Pelorat ar putea veni aici să caute referinţe despre Pământ, am programat computerul Bibliotecii pentru a-mi alcătui o listă a documentelor care conţin asemenea informaţii. În momentul când computerul nu mi-a oferit nimic am devenit curios. Nici măcar lucruri minore n-am găsit. Nimic! Aţi insistat totuşi să mai aştept două zile până să aibă loc această audiere şi, în acelaşi timp, curiozitatea mea a crescut şi mai mult aflând că cei doi nu se îndreaptă spre noi. Simţeam că trebuie să fac ceva. Aşadar, în timp ce voi stăteaţi la taifas şi puneaţi ţara la cale iar totul se prăbuşeşte în jurul vostru, eu am parcurs câteva cărţi de istorie din biblioteca personală. Am găsit pasaje care se refereau direct la unele dintre cercetările întreprinse la sfârşitul epocii imperiale asupra “Problemei Originii”. Se făceau trimiteri la anumite documente tipărite şi filmate, şi am întâlnit câteva citate. M-am întors la Bibliotecă şi am verificat dacă acele documente există. Vă asigur că n-am găsit absolut nimic.

— Nu trebuie să te surprindă, chiar dacă aşa stau lucrurile. Dacă şi Pământul e un mit…

— Atunci ar trebui să găsesc referinţe despre el la fişierul mitologie. Dac-ar fi o poveste istorisită de Bunicuţa Spaţiului, aş găsi-o într-o antologie de basme. Iar dac-ar fi nălucirea unei minţi bolnave aş afla-o la fişierul “psihopatologie”. În realitate, trebuie să fi existat ceva despre Pământ, astfel n-aţi fi ştiut cu toţii despre el şi nu l-aţi fi recunoscut pe dată drept numele presupusei planete pe care-şi are originea specia umană. Cum se face că nicăieri în întreaga Bibliotecă nu există nici o referire la el?

Delarmi rămase tăcută o clipă şi, profitând de acest lucru, un alt Orator interveni în discuţie. Era Leonis Cheng, un bărbat destul de scund, posesor al unor cunoştinţe enciclopedice în privinţa amănuntelor insignifiante ale Planului Seldon, dar care nu înţelegea mai deloc problemele reale ale Galaxiei. Avea obiceiul de a clipi des atunci când vorbea, ceea ce se întâmplă şi de astă dată:

— Este bine ştiut că, la vremea decăderii, Imperiul a încercat să creeze o mistică imperială, temperând interesul faţă de timpurile pre-imperiale.

Gendibal îl aprobă cu o mişcare din cap: