George Martin: Peregrinările lui Tuf

— Un costum spaţial, doamnă. Mi se pare evident.

Era un costum spaţial, dar unul cum nu mai văzuseră până atunci, construit, după toate aparenţele, de cineva care nu se gândise la oameni. Îi depăşea în înălţime pe toţi, chiar şi pe Tuf. Creasta ornamentată a căştii mari, bombate, ajungea la trei metri de duşumea, aproape atingând tavanul. Avea patru braţe groase, cu câte două articulaţii. Cele de deasupra se terminau cu cleşti strălucitori, zimţaţi. În picioarele groase puteau încăpea trunchiuri de copaci tineri. Tălpile arătau ca nişte farfurii mari, circulare. Pe spinarea lată se găseau patru rezervoare imense. Din umărul drept se înălţa o antenă radar. Peste tot, metalul negru, rigid, din care fusese construit costumul, era filigranat cu modele bizare, ondulate, roşii şi aurii. Echipamentul rămase între ei ca un gigant din vechime, înveşmântat în armură.

Kaj Nevis întinse degetul spre el.

— L-ai adus. Şi ce dacă? La ce ne ajută monstruozitatea asta? Mi se pare o aiureală!

— Vă rog, replică Tuf, acest mecanism care vă displace reprezintă o antichitate cu istorie bogată. Am cumpărat acest artefact străin fascinant, cu un preţ mare pentru mine, pe Unqi, când am trecut prin sectorul respectiv. Acesta este un autentic costum de luptă unqian, domnule, declarat a fi din perioada dinastiei Hameriin, care s-a prăbuşit cu cincisprezece veacuri în urmă, cu mult înainte ca omenirea să ajungă la stelele unqiene. A fost complet restaurat.

— Şi ce face? întrebă Rica Dawnstar, grăbită, ca de obicei, să ajungă la esenţa problemei.

Tuf clipi.

— Posibilităţile sale sunt multe şi variate. Două se potrivesc teribil situaţiei neplăcute în care ne aflăm. Are un exoschelet suplimentar, iar când e folosit pe deplin, acesta măreşte puterea intrinsecă a ocupantului de aproximativ zece ori. Mai mult, echipamentul include un excelent laser pentru tăiat, proiectat pentru a despica un strat de duraliaj de o jumătate de metru, sau o placă de oţel cu o grosime semnificativ mai mare, dacă raza este aplicată direct, de la distanţă zero. Pe scurt, acest costum de luptă va constitui mijlocul de a pătrunde în străvechea navă de război, ce pare a fi unica noastră salvare.

— Splendid! exclamă Jefri Lion, bătând din palme.

— S-ar putea să meargă, comentă Kaj Nevis. Cum vom proceda?

— Trebuie să recunosc unele deficienţe ale echipamentului în ceea ce priveşte manevrabilitatea în spaţiul cosmic. Rezervele noastre includ patru costume standard, dar numai două ejectoare. Am plăcerea de a vă anunţa că echipamentul de luptă unqian posedă instalaţie proprie de propulsare. Propun următorul plan. Mă voi înveşmânta în costumul de luptă şi voi părăsi Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime, însoţit de Rica Dawnstar şi Anittas, aceştia în costume cosmice obişnuite şi cu propulsoare. Ne vom îndrepta, cu toată viteza, spre Arcă. Dacă vom parcurge drumul fără probleme, vom folosi facilităţile deosebite de care dispune costumul meu pentru a face o gaură într-un sas. Am auzit că Anittas este expert în sisteme cibernetice străvechi şi calculatoare demodate. Foarte bine. O dată intraţi, nu va avea probleme să obţină controlul asupra Arcei şi să anuleze programul ostil care funcţionează acum.

Celise Waan se făcu stacojie.

— Ne vei lăsa să murim! ţipă ea. Nevis, Lion, trebuie să-l oprim! O dată aflaţi pe navă, ne vor distruge! Nu putem avea încredere în ei!

— De ce trebuie ca moralitatea mea să fie asaltată continuu de asemenea acuzaţii? întrebă Haviland Tuf. Sunt un om de onoare. Desfăşurarea evenimentelor, aşa cum aţi sugerat-o, nu mi-a trecut niciodată prin minte!

— E un plan bun, zâmbi Kaj Nevis, care începu să despacheteze costumele spaţiale. Anittas, mercenaro, îmbrăcaţi-vă!

— Îi laşi să ne părăsească aici? gemu Celise Waan către Jefri Lion.

— Sunt sigur că nu ne vor face nici un rău, spuse Lion, trăgându-se de barbă. Şi dacă ar face-o, Celise, cum vrei să-i opresc?

— Să ducem costumul de luptă la sasul principal, îi spuse Haviland Tuf lui Kaj Nevis, în timp ce Dawnstar şi cibertehul se îmbrăcau.

Nevis dădu din cap, ieşi din propriul lui costum şi se apucă să-l ajute pe Tuf.

Târâră, cu oarecare dificultate, uriaşa armură unqiană către sasul principal al Cornului abundenţei. Ajunşi acolo, Tuf îşi scoase costumul şi desfăcu intrarea în cuirasă, apoi se urcă pe un scaun şi începu să se strecoare cu greu înăuntru.

— O clipă, zise Kaj Nevis, apucându-l de umăr.

— Domnule, nu-mi place să fiu atins! Luaţi mâna de pe mine.

Se întoarse şi clipi, surprins. Kaj Nevis scosese un vibrocuţit. Lama subţire, zumzăitoare, care putea tăia chiar şi oţelul, se afla ia mai puţin de un centimetru de nasul lui.

— Un plan bun, rânji Kaj Nevis, dar o să facem o mică schimbare. Eu voi îmbrăca supercostumul şi voi pleca împreună cu Anittas şi micuţa Rica. Tu vei rămâne aici şi vei muri.

— Nu aprob această substituire. Sunt întristat că şi dumneavoastră înclinaţi să manifestaţi suspiciuni nefondate faţă de motivele mele. Vă asigur, aşa cum am asigurat-o şi pe Celise Waan, că gândul trădării nu mi-a trecut nicicând prin minte.

— Amuzant! Mie mi-a trecut prin minte. Şi mi s-a părut o idee a naibii de bună!

Haviland Tuf luă o înfăţişare de om cu demnitatea rănită.

— Planul dumneavoastră a eşuat, domnule, anunţă el. Anittas şi Rica Dawnstarse află în spatele dumneavoastră. E binecunoscut faptul că Rica Dawnstar a fost angajată pentru a preveni o asemenea comportare din partea dumneavoastră. Vă sfătuiesc să vă predaţi. Va fi mult mai bine pentru dumneavoastră.

Kaj Nevis se hlizi.

Rica Dawnstar îşi ţinea casca sub braţ. Privi scena, scutură uşor capul ei frumos şi oftă.

— Ar fi trebuit să accepţi oferta mea, Tuf. Ţi-am spus că va veni o vreme când vei regreta că n-ai un aliat.

Apoi îşi puse casca, o închise ermetic şi înhăţă un propulsor.

— Să mergem, Nevis.

În cele din urmă, pe figura lată a lui Celise Waan se ivi o expresie ce dovedea că înţelesese ce se întâmpla. Spre meritul ei, de data asta nu se lăsă cuprinsă de isterie. Se uită după o armă, dar, negăsind nici una la îndemână, îl apucă pe Ciupercă. Pisica stătuse şi urmărise evenimentele, curioasă.

— Tu, tu, TU! răcni ea, aruncând motanul de-a lungul camerei. Kaj Nevis se ghemui. Ciupercă miorlăi zdravăn şi-l izbi pe Anittas.

— Fiţi amabilă şi încetaţi să azvârliţi cu pisicile mele, zise Haviland Tuf.

Revenindu-şi imediat, Nevis agită vibrocuţitul spre Tuf, într-un mod extrem de agresiv, iar acesta dădu încet înapoi. Nevis zăbovi un timp pentru a ridica de jos costumul dezbrăcat de Tuf şi a-l tăia cu abilitate într-o duzină de fâşii lungi, albastre-argintii. Apoi, cu grijă, se căţără în costumul de luptă unqian. Rica Dawnstar îl închise ermetic. Nevis avu nevoie de oarecare răgaz pentru a descoperi cum funcţiona sistemul străin de comandă, dar după cinci minute vizorul bombat din faţă începu să lucească în culoarea roşie, îndurerată, a sângelui, iar membrele superioare, grele, se mişcară neîndemânatic. Ridică, de probă, braţele inferioare, cele cu cleşti, în timp ce Anittas deschidea uşa interioară a ecluzei. Kaj Nevis pătrunse în ea, clănţănind din cleşti, urmat de ciberteh şi de Rica Dawnstar.

— Îmi pare rău, oameni buni, declară ea, în timp ce închidea uşa. N-am nimic cu voi. E doar o chestie de aritmetică.

— Într-adevăr, zise Haviland Tuf. De scădere.