George Martin: Peregrinările lui Tuf

— Atunci, spune cu aproximaţie, mârâi Kaj Nevis.

— Cu aproximaţie, repetă Tuf. Ţinând seama de unghiul din care-i prezentată imaginea pe ecranul meu, considerând axa mai mare drept lungime, nava de care ne apropiem pare a avea circa treizeci de kilometri standard lungime, în jur de cinci kilometri lăţime şi vreo trei kilometri înălţime, cu excepţia secţiunii cu cupolă, care se ridică ceva mai mult, şi a turnului din faţă, care se înalţă aproximativ un kilometru deasupra punţii de unde porneşte.

Se strânseseră toţi în camera de comandă, venise chiar şi Anittas, care se trezise din somnul lui controlat de calculator când reduseseră acceleraţia. Tăceau cu toţii. Chiar şi Celise Waan părea a nu găsi, pentru moment, nimic de zis. Se uitau la ecran, la silueta neagră, lungă, răsucită, care plutea în faţa stelelor ce sclipeau ici, colo, luminând slab, pulsând de energii nevăzute.

— Am avut dreptate, mormăi, în cele din urmă, Jefri Lion, pentru a pune capăt tăcerii. O navă de germinare — o navă a CIE! Nimic altceva nu poate fi atât de mare!

— Fir-ar să fie! exclamă Kaj Nevis, zâmbind.

— Sistemul trebuie să fie uriaş, îşi dădu cu părerea Anittas. Imperialii Pământului erau mult mai sofisticaţi decât noi. Probabil că-i o Inteligenţă Artificială.

— Suntem bogaţi, se bâlbâi Celise Waan, uitând pentru moment de multele-i şi variatele-i necazuri, apoi îl prinse pe Jefri Lion de mâini şi începu să valseze cu el, aproape ţopăind. Suntem bogaţi, bogaţi, suntem bogaţi şi celebri, suntem toţi bogaţi!

— Acest lucru nu-i în întregime corect, zise Haviland Tuf. Nu mă îndoiesc că veţi deveni bogaţi în viitorul apropiat. Pentru moment însă, buzunarele dumneavoastră nu conţin mai mulţi standarzi decât conţineau cu un moment înainte. Nici eu, nici Rica Dawnstar nu împărtăşim posibilităţile dumneavoastră de prosperitate economică.

Nevis se uită urât la el:

— Te plângi de ceva, Tuf?

— Departe de mine ideea de a obiecta, spuse Tuf, cu voce inexpresivă. Corectam doar declaraţia eronată a lui Celise Waan.

— Bine, dădu din cap Kaj Nevis. Acum, înainte de a deveni bogaţi, trebuie să mergem la bordul chestiei aceleia şi să vedem ce-i în interiorul ei. Chiar dacă-i o ruină, tot vom obţine uri premiu important pentru recuperarea ei. Dar dacă nava-i funcţională, nu există nici o măsură a bogăţiei ce ne va reveni!

— Evident că-i funcţională, declară Jefri Lion. Răspândeşte molima peste Hro B’rana la fiecare a treia generaţie, de peste o mie de ani standard.

— Da, comentă Nevis, asta-i adevărat, dar nu ne spune mare lucru. Se află pe o orbită fixă. Dar care-i starea motoarelor? A bibliotecii de celule? A calculatoarelor? Avem multe de verificat. Cum ajungem la bord, Lion?

— Putem acosta, răspunse Jefri Lion. Tuf, vezi cupola aceea?

— Vederea mea e fără pereche.

— Bine. Cred că sub ea se află puntea de acostare, mare cât un cosmodrom. Dacă reuşim să deschidem cupola, putem duce nava ta acolo.

— Dacă, zise Haviland Tuf. Un cuvânt foarte neplăcut. Atât de scurt şi atât de des rostit cu dezamăgire şi frustrare…

Ca pentru a sublinia cuvintele lui, pe ecranul principal apăru o luminiţă roşie. Tuf întinse un deget alb:

— Fiţi atenţi!

— Ce-i asta? se interesă Nevis.

— Un mesaj, răspunse Tuf.

Se aplecă şi atinse o tastă uzată de la lasercom.

Steaua molimei dispăru de pe ecran. În locul ei, se ivi figura obosită a unui bărbat de vârstă medie, ce stătea într-o cameră de comunicaţii. Individul avea riduri adânci pe frunte, o expresie posomorâtă, iar capul acoperit de păr des, negru. Ochii săi cenuşii-albaştri dezvăluiau epuizare. Purta o uniformă parcă scoasă din benzile de istorie, iar pe cap o capelă verde, cu cozoroc, şi cu un theta auriu ca emblemă.

— Aici Arca, anunţă el. Aţi pătruns în sfera noastră de apărare. Identificaţi-vă sau deschidem focul. Acesta este primul avertisment.

Haviland Tuf apăsă pe butonul EMISIE.

— Aici Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime, anunţă el cu voce clară. Comandată de Haviland Tuf. Suntem negustori nepericuloşi, neînarmaţi. Venim din ShanDellor, Arcă. Pot cere permisiunea să mă apropii pentru acostare?

— Există oameni! gâfâi Celise Waan. Echipajul trăieşte!

— O evoluţie fascinantă a evenimentelor, afirmă Lion, trăgându-se de barbă. Poate că acesta este un descendent al membrilor echipajului iniţial CIE. Sau, poate, au folosit cronourzeala! Urzeala din firele ţesăturii timpului — pentru a-l accelera sau a-l ţine pe loc. Da, puteau face asta! Cronourzeala! Gândiţi-vă la acest lucru!

Kaj Nevis scoase un sunet batjocoritor.

— Au trecut o mie de ani şi indivizii sunt încă în viaţă! Cum naiba putem face faţă unor asemenea fiinţe?

Imaginea de pe ecran pâlpâi scurt. Apoi acelaşi bărbat obosit, în uniforma Imperialilor Pământului, spuse:

— Aici Arca. Identificarea voastră este greşit formulată. Vă aflaţi în interiorul sferei noastre de apărare. Identificaţi-vă sau deschidem focul! Acesta a fost al doilea avertisment.

— Domnule, replică Haviland Tuf, protestez! Suntem fără arme şi fără apărare. Nu facem nici un rău. Suntem negustori, savanţi, colegi întru umanitate. Intenţiile noastre nu-s ostile şi, mai mult decât atât, nu avem mijloace de a produce daune unei nave atât de formidabile ca Arca dumneavoastră. De ce ne primiţi atât de belicos?

Ecranul pâlpâi.

— Aici Arca. Aţi pătruns în sfera noastră de apărare. Identificaţi-vă imediat sau veţi fi distruşi. Acesta este al treilea şi ultimul avertisment.

— Înregistrări! exclamă Kaj Nevis, cu oarecare entuziasm. Asta-i! Nici vorbă de păstrare în viaţă cu ajutorul frigului sau de vreun afurisit de câmp de stază! Nu-i nimeni acolo. Doar un calculator care ne arată nişte înregistrări.

— Mă tem că aveţi dreptate, zise Haviland Tuf. Se pune următoarea întrebare: dacă acel calculator este programat să transmită nişte înregistrări navelor care se apropie, ce altceva a fost programat să facă în continuare?

— Codurile! îşi aminti brusc Jefri Lion. Am un set întreg de coduri ale Imperiului Federal, de secvenţe de identificare, în fişierele mele de pe cipurile de cristal! Mă duc să le caut!

— O idee excelentă, comentă Haviland Tuf, dar cu o singură şi evidentă deficienţă: e nevoie de timp pentru a găsi şi utiliza cipurile cu coduri. Dacă am avea posibilitatea de a face acest lucru, aş aplauda propunerea dumneavoastră. Mă tem, vai, că nu dispunem de această posibilitate. Arca tocmai a tras în noi.

Apoi uriaşul se aplecă spre consolă şi anunţă:

— Accelerez!

Dar, în timp ce degetele lui lungi, albe, atingeau tastele, Cornul abundenţei se zgâlţâi violent. Celise Waan ţipă şi se prăbuşi, Jefri Lion căzu peste Anittas. Chiar şi Rica Dawnstar trebui să se prindă de speteaza scaunului lui Tuf, pentru a se ţine pe picioare. Apoi se stinseră toate luminile. Vocea lui Tuf răsună în întuneric:

— Mă tem că am vorbit prea devreme sau, mai corect, am acţionat prea târziu.

Pe durata unui moment ce păru interminabil, fură copleşiţi de tăcere, întuneric şi groază, aşteptând o a doua lovitură care să pună capăt acestora.

Apoi, bezna se limpezi un pic. Luminiţe firave apărură la consolele din jur, în timp ce aparatura Cornului abundenţei se trezea la o semiviaţă pâlpâitoare.

— Nu suntem scoşi complet din circulaţie, declară Haviland Tuf, stând pe scaunul din faţa tabloului de comandă, cu mâinile pe tastatura calculatorului. Voi cere un raport privind stricăciunile. Poate vom fi în stare să ne retragem.