George Martin - Peregrinările lui Tuf

Celise Waan începu să scoată un ţipăt, o văicăreală stridentă, isterică, fără sfârşit. Rămăsese întinsă pe podea. Kaj Nevis se întoarse spre ea.

— Gura, vacă tâmpită! o repezi el şi-o izbi cu piciorul, iar vaietul ei se transformă într-o bolboroseală. Suntem morţi dacă rămânem locului! Următorul proiectil ne va face ţăndări! Fir-ar să fie, Tuf, mişcă drăcia asta de aici!

— Capacitatea noastră de deplasare este nediminuată, replică Tuf. Lovitura pe care am încasat-o nu a pus capăt mişcării noastre, deşi ne-a deviat oarecum de pe traiectoria iniţială, ce ne ducea către Arcă. Poate că de aceea n-au tras iar în noi. Mă tem, continuă el, examinând caracterele estompate, verzi, ce defilau pe un ecran mai mic, că nava mea a suferit unele reduceri ale funcţionalităţii. N-ar fi recomandabil să accelerez acum — tensiunea ne-ar sfărâma, fără îndoială, în bucăţi. Sistemul pentru menţinerea vieţii are câteva stricăciuni. Extrapolările arată că vom rămâne fără oxigen peste aproximativ nouă ore standard.

Kaj Nevis înjură, iar Celise Waan începu să dea cu pumnii în podea.

— Pot face economie de oxigen intrând din nou în stare de repaos, se oferi Anittas.

Îl ignorară cu toţii.

— Să omorâm pisicile, sugeră Celise Waan.

— Putem să ne deplasăm? întrebă Rica Dawnstar.

— Motoarele de manevră sunt încă funcţionale, răspunse Tuf, dar, fără capacitatea de a executa salturi stelare, vom avea nevoie de doi ani ShanDish pentru a ajunge pe Hro B’rana. Patru dintre noi pot găsi adăpost în costumele cosmice. Filtrele de aer cu viruşi vor recicla oxigenul un timp nelimitat.

— Refuz să trăiesc doi ani într-un costum cosmic! declară cu tărie Celise Waan.

— Foarte bine, zise Tuf. Deoarece am numai patru costume, iar noi suntem şase, acest lucru ne va ajuta. Sacrificiul dumneavoastră, plin de nobleţe, va fi amintit multă vreme, doamnă. Înainte de a pune acest plan în aplicare, cred totuşi că ar trebui să luăm în considerare altă opţiune.

— Care? se interesă Kaj Nevis.

Tuf se roti cu scaunul şi-i privi pe fiecare în parte, la lumina slabă a camerei de comandă.

— Să sperăm că cipurile de cristal ale lui Jefri Lion conţin codul potrivit pentru apropiere, astfel încât să acostăm Arca fără să devenim o ţintă pentru un armament străvechi.

— Cipul! exclamă Lion, care abia se zărea — în beznă, jacheta lui din stofă cameleon devenise de-un negru mat. Mă duc să-l caut!

Se repezi în goană către sectorul de locuit.

Ciupercă traversă liniştit camera şi sări în poala lui Tuf, care puse o mână pe el, iar cotoiul uriaş începu să toarcă puternic. Un sunet mai degrabă liniştitor. Poate că lucrurile aveau să se rezolve, până la urmă… Dar Jefri Lion plecase de prea mult timp…

Când, în cele din urmă, îl auziră revenind, paşii lui erau fără vlagă, de om învins.

— Ei bine, întrebă Nevis, unde-i?

— A dispărut. Am căutat pretutindeni. A dispărut. Aş fi jurat că-l am. Fişierele mele… Kaj, aş fi vrut să le iau cu mine. Sigur, nu puteam lua totul, dar am copiat înregistrările mai importante, lucrurile care ar fi putut fi de folos — materiale despre război, despre CIE, ceva despre istoria zonei. Ştii servieta mea cenuşie. În ea aveam calculatorul cel mic şi vreo treizeci de cipuri de cristal. Am căutat câte ceva prin ele noaptea trecută, când stăteam în pat, îţi aminteşti? Revedeam informaţiile despre navele de germinare, iar tu te-ai plâns că nu te las să dormi. Am un cip plin cu coduri din vechime, ştiu că am, şi am intenţionat să-l iau cu mine. Dar nu-i aici!

Lion se apropie. Văzură că ţinea calculatorul portabil întins spre ei, ca o ofrandă.

— Am căutat prin cutie de patru ori, am verificat toate cipurile care erau pe pat, pe masă… Nu-i. Îmi pare rău. Doar dacă nu I-a luat cineva… adăugă el, privind spre ceilalţi, dar nimeni nu zise nimic. Probabil că am uitat codurile pe ShanDellor. Am plecat în grabă şi…

— Tâmpit senil! izbucni Kaj Nevis. Ar trebui să te ucid chiar acum şi să economisesc un pic de aer pentru noi, ceilalţi!

— Suntem morţi, se văită Celise Waan, morţi, morţi…

— Doamnă, zise Haviland Tuf, mângâindu-l pe Ciupercă, continuaţi să faceţi afirmaţii pripite. Nu sunteţi mai moartă decât eraţi bogată cu puţin timp în urmă.

— Ai vreo idee? se întoarse Nevis spre el.

— Într-adevăr, răspunse Tuf.

— Ei bine? îl grăbi Nevis.

— Arca este singura noastră salvare. Trebuie s-o acostăm. Fără cristalul cu coduri al lui Jefri Lion, nu putem deplasa Cornul abundenţei cu bunuri excelente la preţuri minime pentru a ne apropia de ea, ca să nu se tragă iar în noi. Un lucru evident. Dar mi-a venit o idee interesantă, spuse el, ridicând un deget. Poate că Arca va arăta mai puţină ostilitate faţă de o ţintă mai mică — un om în costum spaţial, propulsat de jeturi de aer!

Kaj Nevis deveni gânditor.

— Şi cum o să intre omul acela în Arcă? O să bată în carenă, să i se deschidă?

— Un gest nepractic, recunoscu Haviland Tuf. Cred totuşi că am o soluţie pentru rezolvarea acestei probleme.

Ceilalţi aşteptară. Tuf îl mângâie pe Ciupercă.

— Dă-i drumul, zise nerăbdător Kaj Nevis.

— Să-i dau drumul? clipi Tuf. Într-adevăr… Vă rog să fiţi îngăduitori. Mintea mea e oarecum zăpăcită. Sărmana mea navă a suferit stricăciuni importante. Modestul meu cămin este ruinat şi devastat. Cine o să plătească reparaţiile necesare? Kaj Nevis mă va trata cu largheţe, după ce se va bucura de bogăţie? Mă tem că nu. Îmi vor cumpăra Jefri Lion şi Anittas o navă nouă? Greu de crezut. Stimata Celise Waan îmi va acorda o primă, în afara salariului meu, pentru a-mi compensa pierderea? A promis deja că va depune o plângere împotriva mea, pentru a-mi fi confiscată nava prăpădită şi a-mi fi anulată licenţa de navigaţie. Cine va dori să mă ajute?

— Nu te mai gândi la asta! Cum intrăm pe Arcă? Spuneai că ştii o cale!

— Am spus? Cred că aveţi dreptate, domnule. Dar mă tem că povara necazurilor mi-a izgonit ideea din mintea mea amărâtă, zăpăcită. Am uitat-o. Nu mă pot gândi decât la situaţia mea economică jalnică…

Rica Dawnstar râse şi-l bătu pe Tuf pe spatele-i lat. Acesta se uită la ea.

— Iar acum am fost lovit grosolan de mândra Rica Dawnstar. Vă rog să nu mă atingeţi, doamnă!

— Ăsta-i şantaj! gemu Celise Waan. O să te bag la puşcărie pentru asta!

— Şi integritatea mea fizică e periclitată, fiind împroşcat cu ameninţări. Te miri că nu pot gândi, Ciupercă?

— Bine, Tuf, ai câştigat, mârâi Kaj Nevis. Aud vreo obiecţie împotriva ideii de a-l face pe Tuf partener cu drepturi depline? întrebă el, privind în jur. Adică să împărţim la cinci?

Jefri Lion tuşi.

— Merită, dacă planul lui funcţionează.

— De acum faci parte din grupul nostru, dădu din cap Nevis. Haviland Tuf se ridică de pe scaun, cu o demnitate greoaie, dându-l jos pe Ciupercă din poală.

— Memoria mi-a revenit! anunţă el. Există patru costume spaţiale în dulap. Dacă unul dintre dumneavoastră va fi atât de amabil să se înveşmânteze cu unul şi să mă ajute, vom merge împreună să aducem din depozitul numărul doisprezece un echipament foarte folositor.

— Să fiu a naibii! exclamă Rica Dawnstar râzând, în timp ce bărbaţii se întorceau, cărând între ei ceva extrem de voluminos.

— Ce-i asta? întrebă Celise Waan.

Haviland Tuf, care arăta imens în hainele lui spaţiale albastre-argintii, aşeză povara pe podea şi-l ajută pe Kaj Nevis să o ridice la verticală. Apoi îşi scoase casca şi examină cu mândrie ceea ce aduseseră.