Larry Niven - Inginerii Lumii Inelare

— Ar trebui, atunci, să furăm o navă a Lumii Inelare? Asta? Louis îşi clătină din nou capul a neîncredere.

— Putem încerca. Dar chiar dacă se dovedeşte a fi intactă, probabil nu vom putea s-o pilotăm. Cei din rasa lui Halrloprillalar foloseau echipaje de mii de persoane şi, după cum spunea Prill, nu se aventurau prea departe… aşa cum, probabil, au făcut-o Inginerii Lumii Inelare.

Kzinul rămăsese suspect de liniştit, ca şi cum i-ar fi fost teamă să nu descătuşeze brusc tensiunea înmagazinată în interiorul său. Abia atunci, Louis înţelese cât de furios era Chmeee.

— Atunci, mă sfătuieşti să mă predau? Nici măcar să nu ne răzbunăm?

Louis îşi analizase toate aceste gânduri de nenumărate ori, în timp ce era cablat. Încerca să-şi amintească optimismul pe care-l încercase atunci, dar totul dispăruse.

— Vom trage de timp. Vom scotoci rampa astroportului. Dacă nu vom găsi nimic, vom scotoci chiar Lumea Inelară. Suntem echipaţi pentru asta. Nu-l vom lăsa pe Ultimul să renunţe, până când nu vom afla propriul nostru răspuns. Oricare ar fi el.

— Tu porţi întreaga vină pentru situaţia în care ne găsim!

— Ştiu, şi din această cauză este atât de nostimă.

— Atunci, râzi!

— Dă-mi droudul şi am să râd.

— Speculaţiile tale prosteşti ne-au transformat în sclavii unui ierbivor nebun. Trebuie, de fiecare dată, să pretinzi mai multă cunoaştere decât ţi se cuvine?

Louis se rezemă cu spatele de un perete luminat în alb-gălbui.

— Părea atât de rezonabil! Tanj!, era rezonabil. Fii atent: Păpuşarii au studiat Lumea Inelară cu mulţi ani înainte de a intra noi în scenă. Îi cunoşteau rotaţia, dimensiunile şi masa, care este puţin mai mare decât cea a lui Jupiter. Ştiau, totodată, că nu mai există nimic altceva în sistem. Că orice planetă, satelit, asteroid dispăruseră. Părea atât de evident. Inginerii Lumii Inelare luaseră o planetă de mărimea lui Jupiter, o transformaseră în material de construcţie şi, folosind şi restul materialului planetar, construiseră Lumea Inelară. Întreaga masă a — să spunem — Sistemului Sol [2] 2 Sistemul Solar (n. red.) ar fi tocmai potrivită în acest sens.

— Erau numai speculaţii.

— V-am convins pe amândoi, îţi aduci aminte? Numai că gigantele gazoase de tipul lui Jupiter, continuă imperturbabil Louis, sunt formate mai ales din hidrogen, iar Inginerii Lumii Inelare trebuiau să-l transforme în materialul fundaţiei — oricare ar fi fost acest material — care nu semăna cu nimic din ceea ce am construit noi vreodată. Aşadar, ei ar fi trebuit să transmute materialul într-un ritm care ar fi eclipsat chiar şi o supernovă. Înţelege, Chmeee, eu am văzut Lumea Inelară . Eram gata să cred orice.

— La fel şi Nessus, mârâi Kzinul, uitând pentru o clipă că şi el crezuse. Nessus o întrebase pe Halrloprillalar despre transmutaţie, iar ea îl considerase pe companionul nostru cu două capete uşor de păcălit. Îi spusese o poveste despre astronavele Lumii Inelare care transportau plumb, pentru a-l transforma în combustibil. Plumb! De ce nu fier? Ar fi fost mai voluminos, dar ar fi avut rezistenţa mai mare.

— Nu se gândise la asta, zâmbi Louis.

— I-ai spus vreodată că transmutaţia era una dintre ipotezele tale?

— Tu ce crezi? S-ar fi prăpădit de râs. Oricum, era prea târziu să-i mai spun adevărul lui Nessus, care zăcea în blocul operator automat cu unul dintre capete lipsă.

— Mrrrr…

Louis îşi frecă umărul înţepenit şi continuă:

— Unul dintre noi ar fi trebuit să ştie mai bine. Ţi-am povestit că am făcut câteva calcule, după ce m-am întors. Ştii de câtă energie este nevoie pentru a roti masa Lumii Inelare până la viteza de o mie două sute de kilometri pe secundă?

— De ce mă întrebi?

— Ţi-ar trebui o groază ! De o mie de ori energia anuală degajată de acest tip de soare. De unde au făcut rost de ea Inginerii Lumii Inelare? Ceea ce aveau de făcut era să dezasambleze zeci de Jupiteri sau o planetă superjoviană, cântărind de zece ori masa lui Jupiter. Şi toate, aminteşte-ţi, aproape numai din hidrogen. Au folosit o parte din hidrogenul în fuziune pentru obţinerea energiei necesare proiectului, iar restul l-au păstrat în recipienţi magnetici. După ce au construit Lumea Inelară din resturile solide, l-au folosit drept combustibil, în propulsoarele de fuziune, pentru a-i imprima rotaţia dorită.

— Cât de minunată se dovedeşte înţelegerea lucrurilor! — Chmeee străbătea coridorul încolo şi-ncoace, ridicat pe picioarele din spate, aidoma unui om cufundat într-o meditaţie profundă. — Aşadar, suntem sclavii unui alien nebun, pornit în căutarea unei maşini miraculoase care n-a existat niciodată. Ce speri că se va întâmpla în anul care ne-a mai rămas?

Pământeanului îi venea greu să fie optimist în lipsa curentului.

— Vom explora. Indiferent dacă există sau nu transmutaţie, trebuie să se afle şi altceva valoros pe Lumea Inelară. Poate că îl vom găsi. Poate că, deja, o navă a Naţiunilor Unite se află aici. Poate vom găsi echipajul, în vârstă de aproape o mie de ani, al unei astronave de pe Lumea Inelară. Poate că Ultimul se va simţi singur şi ne va permite să ne ducem alături de el, pe puntea de comandă.

Kzinul se lăsase pe cele patru picioare, dar continua să-şi balanseze coada.

— Câtă încredere pot să am în tine? Ultimul îţi controlează curentul din creier.

— Am învins dependenţa.

Drept răspuns, Kzinul se mulţumi doar să mârâie înfundat.

— Pe testiculele ulcerate ale lui Finagle! Chmeee, am două secole şi un sfert. În acest timp, am fost de toate . Am fost maistru-şef. Am ajutat la construcţia şi la punerea în funcţiune a unui oraş circular deasupra lui Down. M-am stabilit pe Home şi, o vreme, am trăit acolo ca un colonist. Acum mă cablez. Nimic nu durează. Nu poţi face un singur lucru pe durata a două sute de ani. O căsătorie, o carieră, un hobby sunt potrivite pentru o perioadă de cel mult douăzeci de ani, deşi poţi trece printr-una din aceste faze de mai multe ori. Am făcut şi medicină experimentală. Am scris o bună parte din acel documentar despre cultura Trinoc, care a câştigat un…

— Dependenţa de curent implică direct creierul. Este altceva, Louis!

— Aha! Este într-adevăr altceva. — Louis simţea deprimarea ca pe un perete vâscos şi negru ce-l apăsa pe dinăuntru, încercând să-l strivească. — Totul nu este decât negru sau alb. Curentul este trimis sau nu. Altă alternativă nu există. Sunt sătul de el. Am fost şi înainte ca Ultimul să-mi controleze curentul.

— Dar n-ai renunţat la droud.

— Am vrut ca Ultimul să creadă că nu pot renunţa.

— Şi vrei ca eu să cred că poţi.

— Exact.

— Dar ce se întâmplă cu Ultimul? N-am mai auzit până acum de un Păpuşar care să se comporte atât de ciudat.

— Eu ştiu. Mă întreb, însă, dacă toţi comercianţii nebuni au sexul lui Nessus. Dacă… să-i numim bărbaţii purtători de spermă… sunt cei care domină.

— Mrrrr…

— N-ar fi trebuit să se comporte astfel. Nebunia care trimite un Păpuşar pe Pământ pentru că nu se înţelege cu alţi Păpuşari nu este de acelaşi tip cu cea care produce un Iosif Stalin. Ce vrei de la mine, Chmeee? Nu ştiu cum va acţiona. Dacă acordăm puţin credit creierilor săi, atunci va utiliza tehnicile comerciale ale Produselor Generale. Este singurul fel în care ştie să aibă de-a face cu noi .

Aerul conservat era rece şi metalic. Este prea mult metal în nava asta, gândi Louis. Părea ciudat că semenii lui Halrloprillalar nu utilizaseră şi alt fel de materiale, mult mai perfecţionate. Construirea unui colector Bussard nu era opera unor primitivi.