Larry Niven - Tronul Lumii Inelare

Îi revenise o parte din suflu, astfel încât reuşi să-l întrebe pe Deb:

— Acesta este limba voastră, nu? Cum ai învăţat limba comercială? Vocalele şi consoanele lui Deb erau distorsionate. Trebuia să prindă sensul cuvintelor peste şuierul vântului.

— Oamenii Nopţii, zic, îţi spun orice. Dar voi, voi nu povestiţi nimic la vishnishtee de la şes. Păstraţi secretele noastre. Da?

Tegger nu ştia ce însemnă cuvântul, dar Warvia îl prinsese. Ea spuse Vashnesht , rostindu-l corect, şi le răspunse celorlalţi:

— Da.

Vashnesht Protector. Păstrează secretele faţă de Protectorii de sub Munţii Răsturnaţi.

— Da, spuse şi Tegger. Deb continuă.

— Teela a venit de jos, de la şes, continuă Deb. Era o persoană ciudată, numai umflături, nu putea să resheze. Înţelegi, reshtra ? Nu putea. Nimic acolo. Ne-a lăsat să ne uităm. Apoi, ne-a învăţat să vorbim. Ştiam limbajul oglinzilor, dar îl vorbeam greşit. Teela ne-a învăţat, şi pe urmă ne-a spus să-i învăţăm şi pe cei ce călătoresc cu baloanele. Apoi, ea a plecat prin pasaj. A venit înapoi după şaptezeci de falani , fără să se fi schimbat. Noi am crezut că ea era un vishnishtee , dar acum ştim .

Treceau printre case: case rectilinii, construite din lemn, ce trebuie să fi fost adus din pădurile de dedesubt. Stârniseră curiozitatea unui cârd de copii: ochişori ce scrutau de sub glugile de blană şi sporovăieli însoţite de nori de aburi. Warvia încerca să le răspundă.

— Putem să vorbim cu această Teela? întrebă Tegger.

— Teela a coborât de patruzeci de falani sau mai mult, răspunse Deb.

— Mai mult, adăugă Saron sec.

— Ce ştiţi voi despre rishtra ? întrebă Jennawil. Tegger o privi pe Warvia. Aceasta căută să câştige timp.

— Cum de aţi auzit voi de rishathra ? Mai aveţi şi alţi Vizitatori de jos? Localnicii izbucniră în râs, chiar şi bărbaţii.

— Nu de jos, preciză Deb, ci din lateral! Ne vizitează oameni din munţii apropiaţi…

— Dar sunt cu toţii Oamenii Munţilor Răsturnaţi, nu-i aşa?

— Wairbeea, oamenii munţilor nu sunt de un singur fel! Noi suntem Punctul înalt. Saron…

Ajunseră în faţa unei uşi. Tegger îi făcu loc Warviei, lăsând-o să treacă înaintea lui. Pasărea coborî pe umărul lui Deb când acesta intră.

Acel spaţiu strâmt nu era casa propriu-zisă, ci numai o mică antecameră sprijinită pe stâlpi din lemn şi prevăzută cu cârlige pentru blănuri. Uşile de la cele două extremităţi se deschideau în sensuri opuse.

Începură să-şi dezbrace blănurile. Reprezentanţii celor două specii se dovedeau extrem de nerăbdători să se privească unii pe alţii.

Oamenii Punctului înalt aveau feţe şi torsuri late, guri mari şi ochi înfundaţi în orbite. Aveau părul — şi bărbile, la bărbaţi — creţ şi închis la culoare! Sub blănuri, purtau haine care le acopereau trunchiul de la coate până la genunchi, iar sub manşete se vedea destul păr creţ.

Deb era o femeie puternică, în floarea vârstei. Pasărea, Skreepu, îi aparţinea ei. La fel şi tinerii ce semănau perfect, Harred şi Barraye: erau băieţii ei. Jennawil era o tânără femeie, perechea lui Barraye.

Şi Saron era femeie, dar bătrână şi ridată, cu voce groasă. Avea ceva aparte la maxilare şi mâini.

— Eşti şi tu din Punctul înalt? o întrebă Warvia.

— Nu, sunt din Două Vârfuri. Un balon ne-a adus aici, la Punctul înalt, de dincolo de Micuţa, unde doream să mergem în vizită. Uneori, vântul suflă greşit pe aici. Nu ne-am putut întoarce. Ceilalţi au zburat ca să exploreze, iar eu l-am găsit pe bărbatul meu, Makray, convingător. El nu mai putea să aibă copii, eu îi aveam pe ai mei, de ce nu?

În timp ce Deb îşi dezbrăca blana şi o agăţa, Skreepu i se agăţă de pieptarul din piele. Când Saron îi conduse pe ceilalţi în încăperea principală, pasărea imensă îşi luă zborul şi o urmă.

Plafonul era foarte înalt, iar mobilierul minimal. Exista o prăjină înaltă pentru pasăre, două mese scunde şi nici un scaun. Aceasta reprezenta o jumătate din casa Vizitatorilor, despărţită de cealaltă jumătate de un antreu lung. Tegger se întrebă dacă aveau să întâlnească pe vreunul din Vizitatorii care locuiau dincolo.

Bărbaţii rezemară reţeaua de bronz de perete. Apoi, localnicii se aşezară pe jos, încrucişându-şi picioarele sub ei, într-un cerc care lăsa loc şi pentru oaspeţii lor.

— Acesta este locul vostru, casa Vizitatorilor, spuse Saron. Este suficient de cald pentru majoritatea celor care vin, dar voi poate că doriţi să dormiţi înveliţi în blănuri.

Jennawil făcu un semn spre ea.

— Noi suntem din Punctul înalt. Cei de alături, în sensul de rotaţie, îşi spun Poporul Vultur. Au nasul asemeni ciocurilor. Ei sunt mai mici decât noi şi nu atât de puternici, dar baloanele lor sunt cele mai bune din câte am văzut. Ei vând baloane altor neamuri. Putem avea copii cu ei, dar asta se întâmplă atât de rar încât putem să reshem cu riscuri mici. Spre sensul invers rotaţiei, se găsesc Oamenii Gheţii. Ei trăiesc mai sus şi frigul îi afectează mai puţin. Mazarestch are un băiat de la un bărbat din această specie. După cum povesteşte ea, rezistenţa lor mută munţii. Băiatul Jartj poate să se avânte mult mai sus decât oricare copil de vârsta lui. Vizitatorii vin atât dinspre sensul de rotaţie, cât şi din sens invers. Noi îi primim bine şi reshem cu ei, dar nu avem copii împreună. Ei spun că la fel se întâmplă şi cu ei. Reshtra este pentru specii diferite, împerecherea este între doi de acelaşi fel. Oamenii din munţii învecinaţi pot să se împerecheze, cei de mai departe nu. Teela ne-a spus că strămoşii noştri trebuie să fi călătorit din munte în munte, schimbându-se pe parcurs. Şi voi?

Warvia izbucni în râs atât de tare încât nu mai putea vorbi. „Părea mai mult amuzată decât stânjenită”, gândi Tegger. El încercă să dea un răspuns pentru amândoi.

— La şes, călătoria este uşoară. Acolo, toate speciile sunt amestecate. Am văzut toate felurile posibile de rishathra . Noi, Păstorii Roşii, călătorim cu animalele pe care le îngrijim, toată viaţa noastră. Noi nu putem risha. Doar ne împerechem.

Nu putea să-şi dea seama cum reacţionaseră la asta: figurile lor erau prea nefamiliare.

— Anumite specii rishează pentru plăcere, adăugă el, altele pentru contracte comerciale, pentru a pune capăt unui război sau ca să amâne naşterea unui copil. Noi am auzit de Adunătorii de Buruieni, ce aproape nu au minte, care rishează foarte frumos, convenabil pentru cei care au timp — care nu se grăbesc. Oamenii Apei rishează cu oricine îşi poate ţine respiraţia suficient de mult, dar sunt puţini…

— Oamenii Apei?

— Trăiesc sub apă lichidă, Barraye. Presupun că voi nu aveţi prea multă din asta.

Râsete.

— Voi nu rishaţi, numai ascultaţi? o întrebă Jennawil pe Warvia.

— Ce-ar putea face semenii noştri când vin Vizitatorii? Dar poate că o să vreţi să vorbiţi şi cu Oamenii Nopţii, când se vor trezi.

Tegger văzu că Jennawil se străduia să nu râdă.

— Vă rog să înţelegeţi, interveni Saron, noi am reshat numai cu specii din munţii din apropiere. Speciile Munţilor Răsturnaţi, noi toţi, suntem foarte asemănători chiar dacă nu putem avea copii. Voi…

Căuta un cuvânt pe care nu-l găsea.

Un pic stranii ? Foarte ciudaţi ? Demoni de jos ? Înainte ca liniştea să devină supărătoare, Warvia interveni: