Larry Niven - Tronul Lumii Inelare

— Vino aici! izbucni nodurosul. Vino aici imediat!

Ultimul nu ezitase. Făcuse câţiva paşi şi acum se afla lângă ei.

— N-am avut intenţii rele…

— Prefer să stai aici. Louis, Ultimule, Acolitule, încerc să conturez înfăţişarea unui Protector în mintea mea. Am imaginea întunecată a lui Cronos şi o cunosc intim pe Anne, dar Teela Brown este un Protector străin. Curând, va trebui să ne confruntăm cu ceilalţi. Ultimule, ce mi-ai arătat?

— Sunt înregistrări din Proiectul Umanii Norocoşi. Administraţia mea a considerat că aliaţii umani ne pot ajuta. Oamenii sunt norocoşi. Am vrut să scoatem în evidenţă acest lucru, făcându-i şi mai norocoşi. Experimentul a fost local, desfăşurându-se pe o singură planetă, Pământul. Noi am adăugat o loterie care oferea celor calificaţi un drept de naştere. Am ţinut evidenţa copiilor născuţi din noroc. Am finanţat o reţea socială, astfel încât aceşti copii să se poată întâlni şi prăsi.

— A fost ea norocoasă?

Louis nu asculta, nu ascultase deloc! Când ei reuşiseră să scape de pe Lumea Inelară, Teela rămăsese pe loc — fusese propria ei alegere. Louis avusese la dispoziţie patruzeci de ani să evite să se gândească la ea.

— A fost o câştigătoare la loterie din a şasea generaţie, dar Teela nu a fost norocoasă pentru Păpuşari, şi nici pentru asociaţii ei. Nu pot să cred că a fost norocoasă pentru ea. Orice creatură caută echilibrul. Teela şi-a pierdut perechea, apoi identitatea sexuală şi forma, apoi viaţa. Dar norocul este un lucru cu o explicaţie dubioasă.

— Dar dacă ea a căutat o cauză pentru care merita să moară? interveni Acolitul.

Louis oftă.

— Sau dacă ea dorea doar faptul de a fi mai inteligentă? continuă tânărul Kzin. Asemeni tatălui meu. Asemeni mie. Norocul i-a oferit aceste lucruri.

Bram se întoarse spre Louis, cerându-i părerea.

— E posibil, răspunse acesta. Este o interpretare interesantă. Patruzeci de ani, şi nu-şi dăduse niciodată seama de ceva ce se dovedea atât de evident pentru această pisică de unsprezece ani!

— Altceva?

Louis închise ochii. O putea vedea, o atingea.

— Un accident stupid a îndepărtat-o de noi. Noroc. Când am găsit-o, ea îl avea deja pe Căutător. Era un hominid impozant, tipul exploratorului puternic, un ghid minunat şi, presupun, se şi îndrăgostise de el…

— A fost perechea ta sau a lui?

— Poligamie în serie. Să trecem peste asta…

— Te-a părăsit pentru el?

— Nu doar pentru Căutător. Bram, ea găsise asta — această jucărie uriaşă . Niciodată nu s-a gândit că o depăşeşte, că este prea mare pentru a se juca cu ea. Acest ceva era dincolo de ea.

— Vroia să se joace cu Arcada? Fără să o distrugă, desigur. Şi numai un Protector putea s-o facă?

Louis se frecă la ochi.

— Deci, ai părăsit-o pe Lumea Inelară. Apoi?

— Probabil, Căutătorul a condus-o la Harta Marte, sau i-a povestit destule încât ea să ghicească restul. Ştia că dacă ajunge acolo, intra într-un loc straniu, un loc al secretelor! Ea… să ne închipuim… ea s-a trezit ca Protector. Căutătorul era mort. Teela devine Protector în Centrul de Reparaţie. Testează. Descoperă cum să transforme soarele într-un laser supratermal. Spulberă oare câteva comete?

— A făcut asta.

— Învaţă cum să afişeze imaginile telescopului pe dispozitivele Apărării Antimeteoritice. Remarcă faptul că Lumea Inelară are o oscilaţie. Remarcă poziţiile jeturilor de orientare de pe Zidul de Margine, dar majoritatea lor dispăruseră. Orice Protector putea să prezică rezultatul final.

— Pleacă spre Zidul de Margine. Bram, şi-a luat rădăcini cu ea?

— Rădăcini, o plantă abia înflorită şi oxid de taliu.

— Găseşte navele Constructorilor Oraşului ridicate lângă poziţiile jeturilor de orientare. Anne poate că înlocuise câteva… desigur. Asta a făcut Anne a ta: intercepta orice navă de-a Constructorilor Oraşului ce se întorcea din stele, desfăcea colectoarele Bussard şi le monta la loc pe zid. Este un alt lucru pe care Halrloprillalar nu mi l-a spus niciodată. Ea, împreună cu echipajul ei fuseseră scoşi pesemne cu forţa din navă şi trimişi înapoi prin Zidul de Margine de un Protector furios.

Bram aştepta.

— Biata Prill! Asta putea să rătăcească mintea oricui.

Aştepta.

— Aşa că existau deja câteva jeturi de orientare puse înapoi la locul lor, dar Teela crezuse că nu fuseseră încă furate de către constructorii de astronave. A preluat munca începută de Anne. Era o urgenţă. A transformat câţiva Prăsitori în Protectori. Mi-a povestit despre ei: unul din specia Oamenii Munţilor Răsturnaţi, un Vampir, un Demon. Cu toţii au început să monteze motoarele, pe măsură ce se întorceau navele. Au reuşit să adune douăzeci şi nu se mai zărea nici o navă, iar motoarele acestea nu furnizau suficientă putere. Teela i-a părăsit pe ceilalţi Protectori, pornind în căutarea de noi motoare. S-a întors la Centrul de Reparaţie. Ştia ce avea de făcut în continuare. Nu văzuse sosirea Acului încins al Căutării decât atunci când utilizase din nou telescopul Centrului de Reparaţie.

— Dar trebuie să fi avut un telescop şi pe zid! interveni Acolitul.

— Desigur, şi trebuie să fi fost suficient de mare pentru a vedea întorcându-se navele Constructorilor Oraşului. Acul , însă, era mult mai mic.

— Ar fi recunoscut Acul ?

— O carcasă Produs General? Cu siguranţă.

— Cum ar fi putut afecta Acul planurile ei? interveni şi nodurosul.

— Ce ţi-am spus mai devreme, Bram, despre descifrarea minţii unui Protector?

— Dar ai putea să încerci.

Louis nu dorea să încerce.

— Iată ce mi-a spus mie Teela. Nu se putea hotărî să ucidă un trilion de oameni, chiar pentru a salva treizeci de trilioane. Inteligenţa Protectorului şi empatia Teelei Brown: le simţea morţile. Ştia că acest lucru trebuie făcut, şi că noi am înţeles cum anume — eu, Chmeee şi Ultimul —, dar nici nu ne putea lăsa pe noi s-o facem. Ne-a invitat s-o ucidem, Bram!

— Am văzut-o cum luptă. Aş fi putut să lupt mai bine dacă miza era moartea.

— Aşa este. A fost lupta vieţii mele, dar nimeni nu poate să învingă un Protector.

— Dacă ea ştia că nu poate dirija un jet de plasmă de-a lungul Zidului de Margine, de ce s-a întors atunci la Centrul de Reparaţie?

Întrebare prostească. Bram nu aştepta un răspuns.

— Ce dorea ea cu adevărat? mai murmură el. Louis clătină din cap.

— Ce doresc Protectorii? Este singurul lucru care l-am învăţat de la tine. Motivele tale sunt bine întemeiate. Tu îţi protejezi linia ta genetică. Când neamul se stinge, nu mai mănânci şi mori şi tu. Teela nu avea copii pe Lumea Inelară, dar existau hominizii. Rude, dacă închizi un ochi şi clipeşti puţin. Ea trebuia să-i salveze. De ce să aştepte? Cu Lumea Inelară descentrată…

Bram continuă raţionamentul.

— Ea aştepta Acul încins al Căutării , pentru programele derivative de computer ale Păpuşarilor. V-am urmărit cum le-aţi aplicat şi sunt bucuros că nu am intervenit.

Ah!

— De ce n-ai spus asta de la început? Tanj, la naiba, ce rost a mai avut lupta? — Aşteptă câteva clipe, apoi: Bram, a plecat Anne chiar după ce l-aţi ucis pe Cronos?

— I-au trebuit câteva zile ca să se pregătească.

— Si asta se întâmpla doar cu şapte mii de falani în urmă?

— Exact.

— În jurul anului 1200, după calendarul meu. A luat cu ea rădăcini? Sau trebuia să se întoarcă pentru a lua mai multe?