Larry Niven - Tronul Lumii Inelare

— Vampirii nu utilizează uneltele sau focul!

— Focul, nu, dar uneltele, da. Sub această ploaie fără sfârşit, Vampirii au învăţat să poarte haine smulse de pe victimele lor. Atunci când sunt uscaţi, le abandonează ca pe un gunoi.

— Vedeţi, deci, de ce nu rishăm cu voi, de vreme ce trebuie să vă refuzăm celelalte dorinţe, adăugă femeia Demon.

Buciuma nu remarcase, sau se făcuse că nu vede, emoţiile amestecate pe care această declaraţie le generase.

În acest caz, trebuia să încerce altceva.

— Ajutorul vostru ar fi fost de o imensă valoare, dacă aţi fi avut motive să ni-l daţi, interveni din nou Vala. Deja ne-aţi vorbit despre zona de prădare a Vampirilor şi despre faptul că ei trebuie să se întoarcă la adăpostul lor… aţi precizat că au un singur adăpost. Ce altceva ne mai puteţi spune?

Harpster ridică din umeri, iar Vala tresări. Umerii săi erau teribil de căzuţi, ca şi cum oasele n-ar fi fost legate unele de altele şi i-ar fi alunecat liber sub piele.

— Am auzit un zvon, o poveste, o fabulă, continuă ea cu încăpăţânare. Oamenii-Maşină au auzit-o în locurile unde sunt cunoscuţi Vampirii. Trebuie să înţelegeţi că speciile de dincolo de Oraşul-Centru, cele cu care facem schimburi, nu-şi explică cum de au apărut aşa, deodată.

— Au o rată a natalităţii extrem de ridicată, preciză Harpster.

— Aşa este, adăugă Buciuma. În plus, din grupul principal s-au desprins mai multe cete, pentru a căuta alte cuiburi. Zece zile de mers nu reprezintă o estimare prea exagerată.

Ceilalţi, chiar şi Chaychind, o lăsaseră pe Vala să vorbească.

— S-a răspândit, însă, şi o explicaţie mai puţin logică, reluă ea. Victima unui Vampir învie din morţi, pentru a deveni ea însăşi un Vampir.

— Asta, interveni Harpster, este un nonsens pur! Şi, fără îndoială aşa era.

— Desigur, numai că asta explică de ce se răspândeşte flagelul atât de rapid. Priviţi-o din punctul de vedere al unei… Trebuia să-şi aleagă cuvintele cu grijă. — … al unei Persoane Dependente, văduvă sau mamă.

Persoane Dependente existau pretutindeni. Vala puse mâna pe grinda de deasupra capului şi se sprijini ca să se ridice în picioare.

— Ce trebuie făcut, dacă biata mea Vaynya, care a fost omorâtă, devine duşmanul meu, la noapte? Lorzii Nopţii ne interzic să ne ardem morţii. Dar, uneori, permit să…

— Niciodată! interveni Buciuma.

— Spre tribord şi spre sensul de rotaţie, pornind de la Oraşul-Centru, continuă Vala, la aproape douăsprezece zile de mers, mai dăinuie amintirea unui flagel…

— Asta a fost cu mult timp în urmă şi foarte departe! izbucni Harpster. Noi înşine am proiectat crematoriul, i-am învăţat cum să-l folosească, apoi am plecat. După mai mulţi ani, ne-am reîntors. Flagelul fusese învins. Oamenii Săpători continuau să-şi incinereze morţii, dar noi i-am convins să-şi lase morţii din nou nearşi. A fost uşor de pus în practică. Lemnele de foc erau rare.

— Vedeţi pericolul, insistă Vala. Nu cred că localnicii au început deja să ardă victimele Vampirilor…

— Nu. Altfel, am fi văzut vetrele.

— … dar, dacă una dintre speciile ce ne sunt clienţi va începe, celelalte s-ar putea să le urmeze.

— Atunci, desigur, spuse Buciuma cu tristeţe, va trebui să încheiem un pact al masacrului.

Valavirgillin îşi reprimă un tremur, apoi se întinse puţin şi întrebă:

— De ce să nu începem acum, cu Vampirii?

Buciuma medită o clipă, apoi răspunse:

— Nu este chiar aşa de uşor. Şi ei stăpânesc noaptea…

Ochii lui Vala se închiseră pentru o clipă. Acum a venit momentul, este o provocare, iar speciile inferioare trebuie să vadă că tu o rezolvi! Acum vă dau gata.

Demonii îndepărtaseră iarba de pe o porţiune apreciabilă a podelei cortului. Începuseră să deseneze în întuneric, conversând între ei în limbajul lor ascuţit. Se contraziseseră asupra unor aspecte pe care ceilalţi nu le înţelegeau, apoi se înţeleseseră, iar Harpster se ridicase.

— Când se va retrage umbra, veţi examina această hartă, spuse el. Acum, am să vă descriu doar ceea ce o să vedeţi. Aici, în sensul de rotaţie, spre babord, la o jumătate de zi de mers, structura antică a unui centru industrial pluteşte deasupra solului la două zecimi din înălţimea omului.

— Am auzit despre un oraş plutitor, interveni Vala.

— Exact. Lângă Oraşul-Centru al vostru, există mai multe clădiri libere, legate între ele. Oraşele Plutitoare sunt destul de rare în zilele noastre. Credem că aici se fabricau maşini pentru Constructorii Oraşului. Mai târziu, centrul a fost abandonat.

— Vampirii au trăit sub Oraşul Plutitor vreme de multe generaţii, sute de falani . Umbra perpetuă este perfectă pentru ei. Localnicii s-au mutat din raza lor de acţiune cu mult timp în urmă. Călătorii obişnuiţi şi grupurile migratoare erau avertizaţi să ocolească locul. Războinicii trebuiau să aibă grijă şi ei de această ameninţare. Acest lanţ de munţi ce se află la babord, spre sensul invers rotaţiei faţă de Cuibul din Umbră, se întinde de acolo până aici. El a reprezentat o barieră pentru Florile-Oglindă. Hominizii de pe partea cealaltă o numeau Bariera de Flacără, după flăcările pe care puteau să le vadă, uneori, jucând pe creste. În cele din urmă, florile ucigaşe ar fi reuşit să treacă de munţi şi ar fi ars Cuibul din Umbră în maniera lor cunoscută. Vampirii nu ar fi fost în siguranţă în faţa razelor orizontale de lumină. Atunci, însă, au apărut norii.

În întuneric, capetele se înclinau, în semn de aprobare.

— Raza de acţiune a Vampirilor s-a mărit cu o zi de mers, continuă Harpster. Buciuma are dreptate, dezastrul este mult mai mare. Numărul lor a crescut, iar foametea i-a împins şi în alte zone.

— Poţi să împrăştii norii? îl întrerupse Vala. Amândoi Demonii izbucniră în râs.

— Vrei ca noi să mutăm norii ? întrebă Buciuma, după câteva clipe.

— Da, vă rugăm!

— Ce te face să crezi că am fi în stare de aşa ceva? Peste hohotele de râs, Valavirgillin reuşi să adauge:

— Louis Wu a făcut asta.

— Mecanic Ominvor. Nu numai că era mai ciudat decât hominizii, ci şi venea de dincolo de Arcadă, din stele. El avea unelte pentru a dovedi ce spunea că este, dar noi nu ştim că a făcut norii.

— El i-a făcut! interveni Thurl. El şi bătrânul Thurl au fiert marea, ca să facă aceşti nori deasupra noastră…

— Atunci, duceţi-vă la el!

— Louis Wu a murit. Bătrânul Thurl a murit.

— Noi nu suntem în stare să mutăm norii, şi de aceea ne simţim extrem de stânjeniţi. — Harpster izbucni din nou în râs. — Ce putem noi face în plus faţă de voi?

— O să utilizăm harta pe care ne-aţi desenat-o, spuse Thurl. Vă mulţumim mult pentru ea. Eu o să conduc o armată formată din toate speciile care vor dori să lupte. O să distrugem acest cuib de Vampiri.

— Thurl, tu nu poţi să participi! interveni Buciuma.

Harpster o chestionă, nedumerit. Buciuma începu să explice, dar Thurl nu mai avea răbdare:

— Eu sunt protectorul poporului meu! Când luptăm, eu lupt în frunte…

— În armură, sublinie femeia Demon.

— Desigur!

— Nu trebuie să porţi armura! Ea îţi blochează transpiraţia. Voi, toţi cei care luptaţi, nu trebuie să purtaţi nimic! îmbăiaţi-vă acolo unde găsiţi apă. Spălaţi fiecare bucăţică din vehiculele şi căruţele voastre. Nu vă daţi seama că Vampirii nu trebuie să vă adulmece?

„Asta era”, gândi Vala.