George Martin: Regii nisipurilor

Kress se întoarse spre bazin.

— Spirit de stup, zici? Interesant. (Se încruntă iarăşi.) Totuşi, nu-i decât un furnicar supradimensionat. Mă aşteptam la ceva mai deosebit.

— Poartă războaie.

— Războaie? Hmmm. Kress privi din nou.

— Observaţi, vă rog, culorile, îl îndemnă Wo.

Arătă spre creaturile care forfoteau pe castelul cel mai apropiat. Una din ele râcâia lângă peretele bazinului. Kreso o cercetă. Pentru el, continua să arate ca o insectă. Cam cât o unghie de lungă, cu şase picioare, cu şase ochi mici, dispuşi de jur împrejurul trupului. Un sistem complicat de mandibule clămpănea vizibil, în timp ce două antene fine şi lungi descriau traiectorii în aer. Antenele, mandibulele, ochii şi picioarele erau negre ca funinginea, dar culoarea predominantă era portocaliul aprins al platoşei care acoperea corpul.

— E o insectă, repetă Kress.

— Nu e insectă, insistă calmă Wo. Exoscheletul chitinos este lepădat când regele de nisip creşte. Dacă creşte. Într-un bazin de dimensiunile acestuia nu va creşte. (Îl luă pe Kress de braţ, şi-l conduse până la castelul următor.) Observaţi culoarea acestora.

Kress se uită. Erau altfel. Aici, regii de nisip aveau platoşa de un roşu intens; antenele, mandibulele, ochii şi picioarele erau galbene. Kress îşi aruncă privirea pe partea cealaltă a bazinului. Locuitorii celui de-al treilea castel viu erau albicioşi, cu tiv roşu.

— Hmmm.

— Aşa cum v-am spus, se războiesc, i se adresă Wo. Încheie chiar armistiţii şi alianţe. O alianţă a distrus al patrulea castel din bazin. Negrii se înmulţiseră peste măsură şi atunci ceilalţi şi-au unit forţele ca să-l nimicească.

Kress nu se lăsă convins.

— Amuzant, desigur. Dar şi insectele poartă războaie.

— Insectele nu venerează, spuse Wo.

— Poftim?

Wo zâmbi şi arătă spre castel. Kress făcu ochii mari. Pe zidul celui mai înalt turn era sculptat un chip. Îl recunoscu. Era chipul Jalei Wo.

— Cum…

— Am proiectat în bazin o hologramă cu chipul meu, menţinând-o câteva zile. Chipul zeului, ca să zic aşa. Îi hrănesc, sunt mereu prin preajmă. Regii de nisip au un rudimentar simţ psionic. Un fel de telepatie de proximitate. Mă simt şi mă idolatrizează folosind chipul meu pentru a-şi ornamenta construcţiile. Uitaţi-vă bine, e pe toate castelele.

Era adevărat.

Pe castele, chipul Jalei Wo era senin şi paşnic, şi foarte veridic. Kress admiră măiestria reproducerii.

— Cum lucrează?

— Membrele anterioare au şi rol de mâini. Sunt prevăzute chiar cu un fel de degete: trei tentacule mici şi flexibile. Regii de nisip colaborează excelent, atât la construcţii cât şi în războaie. Nu pierdeţi din vedere faptul că toţi mobilii de aceeaşi culoare împărtăşesc o singură minte.

— Mai dă-mi amănunte, ceru Kress.

Wo zâmbi.

— Burta trăieşte în castel. Adică eu îi spun burtă. Un joc de cuvinte, dacă vreţi: fiinţa este şi pântece de mamă şi stomac. Femelă, cam cât pumnul de mare, imobilă. De fapt, denumirea de regi de nisip e oarecum improprie. Mobilii sunt ţărani şi războinici; conducătorul propriu-zis e o regină. Dar şi această analogie păcătuieşte. Luat în ansamblu, fiecare castel este o singură creatură hermafrodită.

— Cu ce se hrănesc?

— Mobilii mănâncă pastă, hrană predigerată obţinută în interiorul castelului. O capătă de la burtă, după ce aceasta a prelucrat-o câteva zile. Stomacurile lor nu suportă nimic altceva, astfel încât dacă burta moare, mor foarte repede şi ei. Burta… burta mănâncă orice. În privinţa asta n-o să vă coste nimic. Resturile de la masă sunt o hrană excelentă şi îndestulătoare.

— Dar hrană vie? se interesă Kress.

Wo dădu din umeri.

— Fiecare burtă mănâncă mobili aparţinând celorlalte castele, fireşte.

— Nu ştiu ce să zic, mărturisi Kress. De n-ar fi atât de mici.

— Ai dumneavoastră pot fi mai mari. Aceşti regi de nisip sunt mici fiindcă bazinul în care trăiesc este mic. După toate aparenţele, îşi adaptează creşterea la spaţiul vital disponibil. Dacă i-aş muta pe cei de aici într-un bazin mal mare, ar începe să crească.

— Hmmm. Bazinul în care-mi ţineam eu piranha e de două ori mai mare ca ăsta şi e liber. Ar putea fi curăţat, umplut cu nisip…

— Wo şi Shade vă stau la dispoziţie pentru instalare. Plăcerea este de partea noastră.

— Bineînţeles, se grăbi Kress să adauge, vreau patru castele intacte.

— Se-nţelege, încuviinţă Wo.

Începură să se tocmească pentru preţ.

Trei zile mai târziu, Jala Wo descinse la conacul lui Simon Kress, cu regi de nisip în stare latentă şi o echipă de montatori. Ajutoarele lui Wo erau extrabaldurieni deosebiţi de toţi cei cu care era familiarizat Kress; bipezi îndesaţi, spătoşi, cu patru braţe şi ochi compuşi, bulbucaţi. Aveau pielea groasă şi tăbăcită, plină de zbârcituri printre care se iveau protuberanţe în formă de spini şi coarne. Dar erau muncitori vânjoşi şi îndemânatici. Wo le dădea indicaţii într-o limbă melodioasă pe care Kress n-o mai auzise niciodată.

Terminară treaba într-o singură zi. Mutară bazinul în care se aflaseră piranha şi, în mijlocul spaţiosului său salon, aranjară de o parte şi de cealaltă canapele pentru o vedere mai bună, curăţară perfect interiorul rezervorului şi-l umplură pe trei sferturi cu nisip şi roci. Apoi instalară un sistem special de iluminat, menit să asigure atât palida lumină roşie pe care o agreau regii de nisip, cât şi proiectarea de imagini holografice în bazin. Deasupra montară un capac solid din plastic, prevăzut cu un mecanism pentru introducerea hranei.

— În felul acesta veţi putea da de mâncare regilor de nisip fără a fi nevoit să ridicaţi capacul bazinului, explică Wo. Nu riscaţi ca vreun mobil să scape afară.

Capacul era echipat şi cu aparate de control al microclimatului, pentru a condensa exact cantitatea corectă de umiditate din aer.

— Interiorul să fie uscat, dar nu prea uscat, recomandă Wo.

În cele din urmă, unul dintre instalatorii cu patru braţe intră în bazin şi săpă gropi adânci în cele patru colţuri. Apoi un altul îi dădu burţile aflate în stare latentă, scoţîndu-le una după alta din containerele crionice în care fuseseră transportate. Nu erau prea arătoase. Lui Kress i se păru că semănau cu nişte hălci bălţate de came crudă, pe jumătate alterată. Cu o gură.

Extrabaldurianul le îngropă, câte una în fiecare colţ al bazinului. După aceea muncitorii închiseră capacul şi se pregătiră de plecare.

— Căldura va trezi burţile din starea latentă, spuse Wo. În mai puţin de-o săptămână, mobilii vor începe să iasă din ouă şi vor răzbate la suprafaţă. Aveţi grijă să le daţi suficientă mâncare. Au nevoie să prindă puteri până se maturizează deplin. După socoteala mea, cam peste trei săptămâni veţi avea în bazin şi castelele.

— Dar chipul? Când îmi vor sculpta chipul?

— Proiectaţi holograma peste vreo lună. Şi aveţi răbdare. Dacă doriţi să întrebaţi ceva, vă rog să luaţi legătura cu noi. Wo şi Shade rămân la dispoziţia dumneavoastră.

Femeia se înclină şi plecă.

Kress se întoarse cu paşi molcomi la bazin şi-şi aprinse un beţigaş euforic. Deşertul era nemişcat şi pustiu. Începu să bată nerăbdător cu degetele în capacul de plastic şi se încruntă.

În ziua a patra, lui Kress i se păru că zăreşte mişcări în nisip — ca nişte vagi frământări subterane.

În ziua a cincea văzu primul mobil, un alb singuratic.