George Martin: Regii nisipurilor

— Nu pot, zise Kress. Aeroglisorul meu e defect, iar pe celelalte n-am cum să reprogramez. Ai putea veni să mă iei?

— Da, răspunse Wo. Shade şi cu mine o să plecăm chiar acum, dar sunt peste două sute de kilometri din Aegard până la dumneata. Şi mai avem de transportat şi echipamentul necesar pentru a rezolva problema regelui de nisip dement pe care l-ai creat. Nu poţi s-aştepţi acolo. Ai două picioare. Porneşte pe jos. Ia-o spre est, cât mai drept cu putinţă şi cât mai degrabă. Ţinutul e sterp şi pustiu. De sus n-o să ne fie greu să te reperăm şi-o să te afli departe de pericolul regilor de nisip. Ai înţeles?

— Da, spuse Simon Kress. Da, o, da.

Închiseră aparatele şi Kreas porni cu paşi grăbiţi spre uşă. Ajunsese la jumătatea drumului când auzi zgomotul; un sunet între pocnet şi trosnet.

Unul din regii de nisip se dezghiocase. Patru mâini mici acoperite cu sânge roz-gălbui se iviră din crăpătură şi începură să împingă în lături pielea moartă.

Kress îşi luă picioarele la spinare.

La arşiţă nu se gândse.

Colinele erau aride şi stâncoase. Kress părăsi casa în goana cea mai mare, fugi cât putu de repede, fugi până ce începură să-l doară coastele, până ce i se tăie răsuflarea. Apoi o luă la pas, dar de îndată ce-şi reveni începu din nou să alerge. Timp de aproape o oră alergă şi merse, alergă şi merse, sub soarele fierbinte şi pârjolitor. Transpira abundent, îşi reproşa că nu-i dăduse în gând să ia nişte apă şi scruta cerul, în nădejdea că-i va zări pe Wo şi pe Shade.

Nu era făcut pentru un asemenea sport. Era prea cald şi aerul era prea uscat, iar el nu avea condiţie fizică. Dar se sili să meargă, cu gândul la respiraţia burţii, cu gândul la zvârcoleala micilor monştri care, fără doar şi poate, în clipa de faţă mişunau prin toată casa. Spera că Wo şi Shade vor şti să le vină de hac.

Cât despre el, avea planurile lui în legătură cu Wo şi Shade. Totul se întâmplase din vina lor, hotărâse Kress, şi pentru asta aveau să plătească. Lissandra era moartă, dar cunoştea şi alte persoane cu aceeaşi profesie. Va avea grijă să se răzbune. Îşi făcu această făgăduială de o sută de ori în timp ce înainta, cu sforţări şi sudoare, spre est.

Cel puţin aşa spera, că merge spre est. Nu se prea pricepea la orientare şi nici nu era prea sigur încotro alergase în panica de la început, dar după aceea se străduise s-o ţină spre est, cum îl sfătuise Wo. După câteva ore de alergătură şi nici un semn de salvare, Kress începu să aibă certitudinea că apucase într-o direcţie greşită.

După alte câteva ore începu să-i fie frică. Dacă Wo şi Shade nu-l găseau? Aici or să-i rămână oasele. Nu mâncase de două zile, era slăbit şi îngrozit, îi ardea gâtul de sete. Nu putea să continue aşa la nesfârşit. Soarele începuse să coboare şi pe întuneric o să se rătăcească de-a binelea. Ce se întâmplase? Să-i fi devorat regii de nisip pe Wo şi Shade?

Îl năpădi iarăşi spaima, copleşindu-l, şi odată cu ea, o sete insuportabilă şi o foame năpraznică. Dar continuă să meargă. Se poticnea tot mai des când încerca să alerge şi de două ori căzu. A doua oară îşi scrijeli mâna într-un bolovan şi-i dădu sângele. O supse în timp ce mergea, temându-se de-o infecţie. În spatele lui, soarele ajunsese la orizont. Deşertul se mai răcori un pic, ceea ce pentru Kress fu o binecuvântare. Hotărî să meargă până va dispărea ultima geană de lumină, apoi să poposească undeva pe tot timpul nopţii. În mod cert era acum destul de departe de regii de nisip ca să n-aibă de ce să se teamă, iar a doua zi dimineaţă Wo şi Shade aveau să-l găsească.

Când ajunse pe culmea următoarei coline zări, drept în faţă, conturul unei case.

Nu era chiar atât de mare cât casa lui, dar părea destul de mare. Oricum, era o aşezare omenească, un adăpost, siguranţă. Kress începu să strige şi să alerge spre casă. De mâncat şi de băut, trebuia să mănânce neapărat, aproape că simţea gustul mâncării. Îl durea trupul de foame. Coborî panta în goană, cu ochii la casă, agitându-şi braţele şi strigând ca să-l audă locuitorii. Lumina scădea cu repeziciune, dar Kress îi desluşea încă pe cei cinci-şase copii care se jucau în penumbra casei.

— Hei! strigă. Hei! Ajutor, ajutor!

Copiii începură să alerge spre el.

Kress se opri brusc.

— Nu, spuse, o, nu. O, nu.

Înnebunit, pedală înapoi, alunecă pe nisip, se ridică, încercă să fugă. Nu le fu greu să îl ajungă. Erau creaturi scunde, hidoase, cu ochi bulbucaţi şi pielea de un portocaliu murdar. Se luptă, dar zadarnic. Chiar aşa mici cum erau, fiecare avea patru braţe, iar Kress n-avea decât două.

Îl purtară spre casă. Era o casă urâtă, ponosită, construită din nisip sfărâmicios, dar uşa era destul de mare, şi neagră, şi respira. Totul era înspăimântător, însă nu asta îl făcu pe Simon Kress să urle. Urlă din cauza celorlalţi, a copilaşilor portocalii care ieşiră de-a buşilea din castel şi-l priviră impasibili în timp ce trecea.

Aveau, toţi, chipul lui.