Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Preşedintele spuse, gânditor:

— Sunt de acord. Domnule Baley de pe Pământ, presupunând că este exact ceea ce-ţi aminteşti — sau pretinzi că-ţi aminteşti — ce interpretare dai evenimentelor pe care le descrii?

— Evit să vă prezint părerea mea în această problemă, domnule Preşedinte, ca să nu-l calomniez pe onorabilul dr. Amadiro.

— Deoarece vorbeşti la cererea mea şi deoarece observaţiile dumitale se limitează la această încăpere — Preşedintele privi în jur: nişele din pereţi nu erau ocupate de roboţi — nu se pune problema calomnierii, doar dacă nu o să vorbeşti cu răutate.

— În acest caz, domnule Preşedinte, spuse Baley, m-am gândit că ar fi posibil ca dr. Amadiro să mă reţină în biroul lui, discutând probleme cu mine chiar mai mult timp decât era necesar, ca să aibă răgazul să-mi strice maşina, apoi m-a reţinut în continuare, ca să plec după ce s-a stârnit furtuna, asigurându-se, astfel, că în timpul transportului îmi va fi rău. Studiase condiţiile sociale ale Pământului, după cum mi-a spus de câteva ori, aşa că ştia care ar putea fi reacţia mea la furtună. Mie mi s-a părut că planul lui a fost să-i trimită pe roboţi după noi ca să ne ia pe toţi, înapoi, la Institut, aparent ca eu să fiu îngrijit pentru starea de rău, dar de fapt ca să pună mâna pe roboţii doctorului Fastolfe.

Amadiro râse încet:

— Ce motiv aş avea pentru toate astea? Vedeţi, domnule Preşedinte, că e vorba de presupuneri peste presupuneri, care ar fi calomnii în orice tribunal de pe Aurora.

Preşedintele întrebă cu severitate:

— Domnul Baley de pe Pământ are ceva în sprijinul acestor ipoteze?

— O linie de gândire, domnule Preşedinte.

Preşedintele se ridică imediat în picioare, pierzându-şi ceva din prestanţă, de vreme ce avea, de-abia, înălţimea unui scaun:

— Fac o scurtă plimbare, ca să mă gândesc la ceea ce am auzit până acum. Mă întorc imediat.

Ieşi ca să meargă la Personală.

Fastolfe se aplecă înspre Baley, iar Baley îi veni în întâmpinare. (Amadiro îi privi cu nepăsare, ca şi cum pentru el nu conta ce aveau ei să-şi spună unul altuia.)

Fastolfe şopti:

— N-ai ceva mai bun de spus?

Baley răspunse:

— Cred că da, dacă o să am ocazia, dar Preşedintele nu pare să fie înţelegător.

— Nu este. Până acum doar ai înrăutăţit situaţia şi nu m-ar mira să pună capăt acestei discuţii când se va întoarce.

Baley dădu din cap şi-şi privi lung pantofii.

Baley încă îşi mai fixa pantofii când se întoarse Preşedintele, se aşeză din nou şi-i aruncă Pământeanului o privire aspră şi posomorâtă.

Zise:

— Domnule Baley de pe Pământ.

— Da, domnule Preşedinte.

— Cred că-mi pierd timpul cu dumneata, dar nu vreau să se spună că n-am ascultat ambele părţi, chiar dacă asta mă făcea să pierd timpul. Îmi poţi da un motiv care ar dovedi că dr. Amadiro s-a purtat în felul nebunesc în care îl acuzi că s-a purtat?

— Domnule Preşedinte, zise Baley, pe un ton aproape disperat, există, într-adevăr, un motiv — unul foarte bun. Se bazează pe faptul că de planul doctorului Amadiro referitor la colonizarea Galaxiei nu se va alege nimic, dacă el şi Institutul lui nu pot fabrica roboţi cu aspect uman. Până acum nu a fabricat nici unul şi nu poate fabrica vreunul. Întrebaţi-l dacă este de acord ca un comitet legislativ să-i examineze Institutul, căutând indicii că se fabrică sau se proiectează roboţi cu aspect uman reuşiţi. Dacă el susţine că roboţi asemănători cu omul se află pe liniile de montaj sau, chiar, pe mesele proiectanţilor — sau măcar în fază teoretică — şi dacă este pregătit să demonstreze acest lucru unui comitet autorizat, eu nu voi mai spune nimic şi voi recunoaşte că investigaţia mea nu a realizat nimic.

Îşi ţinu respiraţia. Preşedintele îl privi pe Amadiro, al cărui zâmbet pălise.

Amadiro spuse:

— Voi recunoaşte că, deocamdată, nu avem nici un robot cu aspect uman în pregătire.

— Atunci voi continua, zise Baley, reluându-şi respiraţia întreruptă cu un gâfâit. Bineînţeles că dr. Amadiro poate găsi toate informaţiile de care are nevoie pentru proiectul lui dacă se adresează doctorului Fastolfe, care are informaţiile în cap, dar nu va coopera în această privinţă.

— Nu, nu voi coopera, cu nici un preţ, murmură Fastolfe.

— Dar, domnule Preşedinte, continuă Baley, dr. Fastolfe nu este singura persoană care deţine secretul proiectării şi construirii roboţilor cu aspect uman.

— Nu? făcu Preşedintele. Cine altcineva mai ştie?

Însuşi dr. Fastolfe pare uimit de observaţia dumitale, domnule Baley.

(Pentru prima oară nu adăugă „de pe Pământ”.)

— Sunt, într-adevăr, uimit, zise Fastolfe. După câte ştiu eu, sunt. cu siguranţă, singurul. Nu ştiu ce vrea să spună domnul Baley.

Amadiro vorbi, făcând o strâmbătură uşoară:

— Cred că nici domnul Baley nu ştie.

Baley se simţi încolţit. Privi de la unul la altul şi simţi că nici unul din ei — nici unul — nu era de partea lui. Spuse:

— Nu e aşa că orice robot cu aspect uman ar şti? Poate că nu conştient, nu astfel încât să dea informaţii în această privinţă, dar cu siguranţă că informaţiile ar exista în el, nu-i aşa? Dacă unui robot cu aspect uman i s-ar pune întrebările potrivite, răspunsurile şi reacţiile lui i-ar trăda proiectarea şi construcţia. De fapt, dacă i s-ar da suficient timp şi i s-ar pune întrebări formulate corespunzător, un robot cu aspect uman ar oferi informaţii care ar face posibilă proiectarea altor roboţi cu aspect uman. Ca s-o spun pe şleau, nici o maşinărie nu poate avea un proiect secret, dacă maşinăria însăşi este disponibilă pentru a fi studiată intens.

Fastolfe părea uimit:

— Înţeleg ce vrei să spui, domnule Baley, şi ai dreptate. Niciodată nu m-am gândit la asta.

— Cu tot respectul, dr. Fastolfe, zise Baley, trebuie să-ţi spun că, asemenea tuturor Aurorienilor, ai o mândrie personală deosebită. Eşti mult prea satisfăcut că eşti cel mai bun robotician, singurul robotician care poate construi roboţi asemănători cu omul — aşa că nu vezi lucruri evidente.

Preşedintele se relaxă cu un zâmbet:

— Te-a prins, dr. Fastolfe. Mă întrebam de ce erai atât de doritor să susţii că eşti singurul care ştie cum să-l distrugă pe Jander, când asta îţi slăbea poziţia politică. Acum văd bine că ai renunţa mai repede la poziţia politică, decât la unicitatea dumitale.

Fastolfe era vizibil mânios. Cât despre Amadiro, acesta se încruntă şi zise:

— Are vreo legătură cu problema pe care o discutăm?

— Da, are, spuse Baley, cu încredere sporită. Nu poţi scoate nici o informaţie direct de la dr. Fastolfe. Roboţilor dumitale nu li se poate ordona să-i facă vreun rău, de exemplu să-l tortureze ca să-şi dezvăluie secretele. Nici dumneata nu-i poţi face rău direct, din cauza personalului doctorului Fastolfe, care îl protejează. Poţi, totuşi, izola un robot şi să pui alţi roboţi să-l răpească, dacă fiinţa umană aflată de faţă este prea bolnavă ca să te poată împiedica. Toate întâmplările de ieri după-amiază făceau parte dintr-un plan înjghebat la repezeală ca să pui mâna pe Daneel. Ţi-ai dat seama de ocazie de îndată ce am insistat să vin la Institut. Dacă nu mi-aş fi trimis roboţii de acolo, dacă nu m-aş fi simţit destul de bine ca să insist că mi-e bine şi să-ţi trimit roboţii în direcţie greşită, l-ai fi prins. Şi, în cele din urmă, ai fi putut descoperi secretul roboţilor asemănători cu omul printr-o analiză îndelung pregătită a comportării şi reacţiilor lui Daneel.