Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

Iar Amadiro spuse la fel de repede:

— O acţiune la care m-am opus când a fost sugerată prima oară. Poate că Pământeanul este un investigator bun, dar nu este obişnuit cu Aurora şi nu poate realiza nimic aici. Nimic, în afară de a împrăştia calomnii şi de a pune Aurora într-o lumină nedemnă şi ridicolă faţă de Lumile din Spaţiu. Fragmente satirice referitoare la această problemă au fost transmise pe vreo şase programe de actualităţi importante din Spaţiu, pe hiperunde, în tot atâtea Lumi. Înregistrări ale acestora au fost trimise la biroul dumneavoastră.

— Şi mi-au fost aduse la cunoştinţă, spuse Preşedintele.

— Şi s-a bârfit şi aici, pe Aurora, continuă Amadiro. Dacă aţi lăsa investigaţia să continue, asta ar servi numai interesului meu egoist. Pe Fastolfe îl costă sprijinul maselor şi voturile legislatorilor. Cu cât va continua mai mult, cu atât mai sigur voi fi eu de victorie, dar face rău Aurorei şi nu vreau să mă gândesc la siguranţa mea cu preţul răului făcut Lumii mele. Vă sugerez — cu respect — să puneţi capăt investigaţiei, domnule Preşedinte, şi să-l convingeţi pe dr. Fastolfe să fie de acord acum, în mod elegant, cu ceea ce va trebui să accepte până la urmă — cu un preţ mult mai mare.

Preşedintele spuse:

— Sunt de acord că s-ar putea să fi fost o imprudenţă faptul că i s-a permis doctorului Fastolfe să declanşeze această investigaţie. Spun s-ar putea. Recunosc şi că sunt tentat să-i pun capăt. Şi totuşi, Pământeanul — nu dădu nici un semn că ar fi ştiut că Baley se află în încăpere — se află deja aici de mai mult timp…

Se opri, ca şi cum i-ar fi dat lui Fastolfe o şansă de a confirma, iar Fastolfe o prinse, spunând:

— Aceasta e a treia zi a investigaţiei lui, domnule Preşedinte.

— În acest caz, făcu Preşedintele, înainte de a pune capăt acestei investigaţii, cred că ar fi cinstit să întreb dacă până acum există descoperiri importante.

Se opri din nou. Fastolfe îi aruncă o privire iute lui Baley şi îi făcu un semn uşor din cap.

Baley vorbi încet:

— Nu doresc, domnule Preşedinte, să mă amestec neîntrebat. Mi s-a pus o întrebare?

Preşedintele se încruntă. Fără să privească înspre Baley, spuse:

— Îi cer domnului Baley de pe Pământ să ne spună dacă a făcut vreo descoperire importantă.

Baley inspiră adânc. Acum e acum.

— Domnule Preşedinte, începu el. Ieri după-masă îl interogam pe dr. Amadiro, care a fost foarte amabil şi eficient cu mine. Când personalul meu şi cu mine am plecat…

— Personalul dumitale? întrebă Preşedintele.

— Am fost însoţit de doi roboţi în toate etapele investigaţiei mele, domnule Preşedinte, zise Baley.

— Roboţi care aparţin doctorului Fastolfe? întrebă Amadiro. Pun întrebarea pentru dosar.

— Pentru dosar, aparţin. Unul este Daneel Olivaw, robot cu aspect uman, iar celălalt, Giskard Reventlov, un robot mai vechi, fără aspect uman.

— Mulţumesc, spuse Preşedintele. Continuă.

— Când am părăsit terenul Institutului, am descoperit că se umblase la vehiculul aeropurtat pe care-l folosisem.

— Se umblase? întrebă Preşedintele uimit. De către cine?

— Nu ştiu, dar s-a întâmplat pe terenul Institutului. Venisem în urma unei invitaţii, aşa că personalul Institutului ştia că suntem acolo. Mai mult, nimeni nu poate veni fără o invitaţie şi fără cunoştinţa personalului de la Institut. Dacă ar fi de imaginat aşa ceva, ar trebui să tragem concluzia că la maşină ar fi putut umbla numai cineva din personalul Institutului, iar asta ar fi, în orice caz, imposibil — doar dacă n-ar fi dat dispoziţie însuşi dr. Amadiro, ceea ce, iarăşi, e de neimaginat.

Amadiro zise:

— Se pare că îţi imaginezi cam multe pe seama inimaginabilului. Vehiculul aeropurtat a fost controlat de un tehnician calificat, care să-şi dea seama dacă, într-adevăr, s-a umblat la el? N-ar fi putut fi o defecţiune? întrebă Amadiro.

— Nu, domnule, dar Giskard, care este capabil să conducă un vehicul aeropurtat şi care l-a condus de multe ori chiar pe acesta, susţine că s-a umblat la el.

— Şi el face parte din personalul doctorului Fastolfe, e programat de el şi-şi primeşte ordinele zilnice de la el, spuse Amadiro.

— Vrei să insinuezi…, începu Fastolfe.

— Nu insinuez nimic, îşi ridică Amadiro o mână, cu un gest blând. Fac doar o declaraţie… pentru dosar.

Preşedintele se agită:

— Îl rog pe domnul Baley de pe Pământ să continue.

Baley zise:

— Când vehiculul aeropurtat s-a prăbuşit, era urmărit de alţii.

— Alţii? întrebă Preşedintele.

— Alţi roboţi. Aceştia au sosit, dar roboţii mei deja plecaseră.

— O clipă, zise Amadiro. În ce stare te aflai dumneata atunci, domnule Baley?

— Nu-mi era prea bine.

— Nu-ţi era prea bine? Eşti Pământean şi eşti obişnuit doar cu viaţa artificială din Oraşele voastre. Nu te simţi bine în aer liber. Nu-i aşa, domnule Baley? întrebă Amadiro.

— Da, domnule.

— Iar în seara trecută se desfăşura o furtună puternică, după cum sunt sigur că îşi aminteşte domnul Preşedinte. N-ar fi mai nimerit să spui că îţi era foarte rău? Că erai aproape inconştient, dacă nu mai rău?

— Îmi era foarte rău, zise Baley în silă.

— Atunci, cum de au plecat roboţii dumitale? întrebă Preşedintele tăios. N-ar fi trebuit să stea cu dumneata, dacă îţi era rău?

— Le-am ordonat să plece, domnule Preşedinte.

— De ce?

— M-am gândit că e mai bine, zise Baley, şi voi explica… dacă mi se îngăduie să continui.

— Continuă.

— Eram, într-adevăr, urmăriţi, pentru că roboţii urmăritori au sosit la scurt timp după ce plecaseră ai mei. Urmăritorii m-au întrebat unde sunt roboţii mei, iar eu le-am spus că i-am trimis de acolo. De abia după aceea m-au întrebat dacă nu mi-e rău. Am spus că nu mi-e rău, iar ei au plecat, continuând să-i caute pe roboţii mei.

— Să-i caute pe Daneel şi Giskard? întrebă Preşedintele.

— Da, domnule Preşedinte. Pentru mine era clar că aveau ordine precise să-i găsească pe roboţi.

— În ce fel era clar?

— Deşi îmi era evident rău, m-au întrebat de roboţi, înainte de a mă întreba cum mă simt. Apoi, mai târziu, m-au abandonat în starea mea proastă ca să-mi caute roboţii. Trebuie să fi primit ordine extrem de precise să-i găsească pe acei roboţi, altfel n-ar fi fost posibil să neglijeze o fiinţă umană evident bolnavă. De fapt, eu am prevăzut acest lucru şi de aceea mi-am trimis roboţii de acolo. Am considerat că e foarte important să-i ţin departe de persoane neautorizate.

Amadiro zise:

— Domnule Preşedinte, pot continua să-i pun întrebări domnului Baley, pentru a demonstra netemeinicia declaraţiei lui?

— Poţi.

Amadiro spuse:

— Domnule Baley. Erai singur după plecarea roboţilor dumitale, nu-i aşa?

— Da, domnule.

— Deci nu există o înregistrare a întâmplărilor? Dumneata nu eşti echipat pentru a le înregistra? Nu ai un dispozitiv de înregistrare?

— Nu, de trei ori, domnule.

— Şi-ţi era rău?

— Da, domnule.

— Erai buimac? Poate-ţi era prea rău ca să-ţi aminteşti cu precizia?

— Nu, domnule. Îmi aduc foarte bine aminte.

— Aşa îţi imaginezi, cred, dar se prea poate să fi delirat şi să fi avut halucinaţii. În aceste condiţii, e clar că e foarte discutabil ce au spus roboţii sau dacă, într-adevăr, a apărut vreun robot.