Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— De ce l-ai părăsit, Gladia? Dacă tu ai plecat, în casă nu mai era nici o fiinţă umană care să oprească atacul unei bande de roboţi din afară. Daneel ar fi putut fi luat cu forţa.

— Prostii, răspunse Gladia cu vioiciune. N-am fost mult timp plecaţi, iar dr. Fastolfe fusese informat. Mulţi dintre roboţii lui s-au alăturat a lor mei, iar el ar fi venit în câteva minute, dacă ar fi trebuit, şi aş vrea să văd orice bandă de roboţi străini care să-l înfrunte pe el.

— L-ai văzut pe Daneel de când te-ai întors, Gladia?

— Desigur! E la adăpost, ţi-o spun eu.

— Mulţumesc!

Baley se relaxă şi închise ochii. Se gândi: „Nu e chiar atât de rău.” Sigur că nu era. Supravieţuise, nu-i aşa? Gândindu-se la asta, ceva în sinea lui zâmbi şi el se simţi fericit. Supravieţuise, nu-i aşa? Deschise ochii şi întrebă:

— Cum m-aţi găsit, Gladia?

— Giskard te-a găsit. Ei veniseră aici — amândoi — iar Giskard mi-a explicat repede situaţia. Am aranjat cu siguranţa lui Daneel, dar el n-a vrut să se clintească până ce nu i-am promis că-l trimit pe Giskard după tine. A fost foarte convingător. Reacţiile lui cu privire la tine sunt foarte intense, Elijah. Daneel a rămas aici, bineînţeles. Din cauza asta a fost foarte nefericit, dar Giskard a insistat să-i dau ordin să rămână, cât de tăios puteam. Probabil că i-ai dat lui Giskard nişte ordine foarte stricte. Apoi am luat legătura cu dr. Fastolfe şi, după aceea, am luat vehiculul meu aeropurtat.

Baley dădu din cap obosit:

— N-ar fi trebuit să vii, Gladia. Locul tău era aici, să te asiguri că Daneel e apărat.

Chipul Gladiei se schimonosi dispreţuitor:

— Şi să te las să mori în furtună, din câte am văzut? Sau să fii luat de duşmanii doctorului Fastolfe? Pot să jur că aşa s-ar fi întâmplat. Nu, Elijah, poate că ar fi trebuit să-i îndepărtez pe ceilalţi roboţi, dacă ar fi ajuns la tine primii. N-oi fi eu prea bună în multe privinţe, dar orice Solarian se poate descurca cu o gloată de roboţi, ascultă-mă pe mine. Suntem obişnuiţi cu asta.

— Dar cum m-aţi găsit?

— N-a fost prea greu. De fapt, maşina ta nu era prea departe, aşa că am fi putut merge pe jos până la ea, dacă n-ar fi fost furtuna. Noi…

Baley întrebă:

— Vrei să spui că ajunsesem aproape de locuinţa doctorului Fastolfe?

— Da, zise Gladia. Fie vehiculul tău nu a fost avariat destul, ca să te oblige să te opreşti mai repede, fie îndemânarea lui Giskard l-a făcut să meargă mai mult timp decât s-au aşteptat vandalii. Şi asta e bine. Dacă aţi fi fost mai aproape de Institut, v-ar fi putut lua pe toţi. Oricum, am luat maşina mea până la locul unde se prăbuşise a voastră. Giskard ştia unde mă găseşte, desigur, şi am plecat…

— Şi te-ai udat de tot, nu-i aşa, Gladia?

— Nici un pic. Am o pelerină de ploaie şi o lanternă. Pantofii mi s-au umplut de noroi şi m-am udat puţin la picioare, pentru că n-am avut timp să-mi dau cu Latex, dar nu-i nimic. Oricum, am ajuns la maşina ta în mai puţin de o jumătate de oră după ce te părăsiseră Daneel şi Giskard şi, bineînţeles, nu erai acolo.

— Am încercat… — începu Baley.

— Da, ştim. Am crezut că ei… ceilalţi… te-au luat pentru că Giskard spunea că aţi fost urmăriţi. Dar Giskard ţi-a găsit batista la vreo cincizeci de metri de maşină şi a spus că tu trebuie să o fi luat în partea aceea… Giskard a spus că era un lucru lipsit de logică, dar că fiinţele umane sunt adesea lipsite de logică, aşa că te-am căutat. Deci am căutat — amândoi — folosindu-ne de lanternă, dar el a fost cel care te-a găsit. A spus că a zărit strălucirea de infraroşu a căldurii emanate de corpul tău la rădăcina unui copac şi te-am adus înapoi. Baley întrebă puţin iritat:

— De ce a fost lipsită de logică plecarea mea?

— Nu mi-a spus, Elijah. Vrei să-l întrebi?

Gladia făcu un semn înspre Giskard.

— Giskard, ce înseamnă asta? întrebă Baley.

Impasibilitatea lui Giskard dispăru imediat şi ochii i se îndreptară spre Baley. Zise:

— M-am gândit că v-aţi expus furtunii fără să fie nevoie. Dacă aţi fi aşteptat, v-am fi adus mai repede aici.

— Ceilalţi roboţi puteau ajunge la mine primii.

— Au ajuns, dar i-aţi îndepărtat, domnule.

— De unde ştii?

— În jurul uşilor, pe ambele părţi, erau o mulţime de urme de tălpi, dar nu era nici o urmă de umezeală în maşină, cum ar fi fost dacă nişte braţe ude s-ar fi întins după dumneavoastră să vă tragă afară. M-am gândit că n-aţi fi ieşit singur din maşină ca să mergeţi cu ei, domnule, de bunăvoie. Şi, dacă i-aţi îndepărtat, nu trebuia să vă temeţi că s-ar întoarce prea curând, de vreme ce ei îl voiau pe Daneel — după cum aţi apreciat chiar dumneavoastră situaţia — şi nu pe dumneavoastră. În plus, trebuia să fiţi sigur că eu m-aş fi întors repede.

Baley murmură:

— Exact aşa m-am gândit, dar am crezut că ar ajuta dacă aş complica treaba. Am făcut ce mi s-a părut mie mai bine şi m-ai găsit chiar şi aşa.

— Da, domnule.

— Dar de ce să mă aduci aici? întrebă Baley. Dacă eram aproape de locuinţa Gladiei, poate că eram la fel de aproape de cea a doctorului Fastolfe.

— Nu tocmai, domnule. Această reşedinţă era cea mai aproape şi eu mi-am dat seama, din insistenţa ordinului dumneavoastră, că pentru asigurarea adăpostului lui Daneel orice minut era important. Daneel a fost de acord, chiar dacă s-a opus foarte mult să vă părăsească. De îndată ce el a ajuns aici, m-am gândit că şi dumneavoastră aţi vrea să ajungeţi aici, ca să vă asiguraţi, din sursă directă, dacă aţi fi dorit, de faptul că e la adăpost.

Baley încuviinţă şi spuse îmbufnat (încă supărat din cauza observaţiei lui Giskard referitoare la lipsa lui de logică):

— Te-ai descurcat bine, Giskard.

Gladia întrebă:

— Este important pentru tine să-l vezi pe dr. Fastolfe, Elijah? Îl pot chema aici. Sau îl poţi vedea pe tridimensional.

Baley se lăsă pe spate. Îi luă ceva timp ca să-şi dea seama că gândirea îi era încetinită şi că era foarte obosit. N-ar avea nici un rost să dea ochii cu Fastolfe acum. Răspunse:

— Nu. O să-l văd mâine, după micul dejun. E timp destul. Şi pe urmă cred că o să-l văd pe Kelden Amadiro ăsta, şeful Institutului de Robotică. Şi o persoană oficială… cum îi zice… Preşedintele. Cred că şi el va fi acolo.

— Pari groaznic de obosit, Elijah, spuse Gladia. Sigur că noi n-avem microorganismele — germenii şi viruşii — pe care le aveţi pe Pământ, şi tu ai fost curăţat, aşa că n-o să faci nici o boală din cele care sunt peste tot pe planeta ta, dar eşti, evident, obosit.

Baley se gândi: „După toate astea, nici o răceală? Nici o gripă? Nici o pneumonie?” Era ceva să fii într-o Lume din Spaţiu ca asta. Zise:

— Recunosc că sunt obosit, dar asta se poate vindeca prin puţină odihnă.

— Ţi-e foame? E ora de cină.

Baley se strâmbă:

— N-am poftă de mâncare.

— Nu sunt sigură că e bine. Poate că nu vrei o masă copioasă, dar ce-ai zice de nişte supă fierbinte? O să-ţi facă bine.

Baley simţi nevoia să zâmbească. O fi ea Solariană, dar în anumite împrejurări vorbea exact ca o Pământeană. Se gândi că asta putea fi valabil şi pentru Auroriene. Există anumite lucruri pe care diferenţele de cultură nu le influenţează. Întrebă:

— Ai supă gata făcută? N-aş vrea să-ţi fac probleme.

— Cum să-mi faci probleme? Nu am un personal prea mare, ca pe Solaria, dar destul ca să pregătească orice fel de mâncare la comandă. Aşa că stai acolo şi spune-mi doar ce fel de supă ai vrea. Totul va fi bine făcut.