Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Nu mă supăr.

— Aş vrea să servesc ceaiul, zise Gladia.

Era o afirmaţie, iar Baley încuviinţă. Spuse:

— Nu ştiam că locuitorii Spaţiului beau ceai.

— Nu este ceai de pe Pământ. Este un extract de plante, plăcut, care nu este considerat dăunător în vreun fel. Noi îi spunem ceai.

Îşi ridică braţul iar Baley observă că mâneca îi era strânsă pe încheietură şi se continua cu mănuşi subţiri, de culoarea pielii. Tot îşi mai expunea minimum din suprafaţa corpului în prezenţa lui, ca să reducă, pe cât posibil, pericolul unei infecţii.

Braţul îi rămase ridicat o clipă şi, după alte câteva clipe, apăru un robot cu o tavă. Era chiar mai primitiv decât Giskard, în mod evident, dar împărţi cu uşurinţă ceştile de ceai, sandvişuri mici şi prăjituri din aluat. Turnă ceaiul aproape cu elegantă.

Baley întrebă curios:

— Cum faci asta, Gladia?

— Ce anume, Elijah?

— Îţi ridici braţul ori de câte ori vrei ceva, iar roboţii ştiu întotdeauna despre ce e vorba. Cum a ştiut ăsta că vrei să fie servit ceaiul?

— Nu e greu. De câte ori ridic mâna, se întrerupe un câmp electromagnetic mic, menţinut permanent în încăpere. Diferitele poziţii ale mâinii sau ale degetelor provoacă întreruperi diferite, iar roboţii le pot interpreta ca pe nişte comenzi. Întrebuinţez acest sistem doar pentru comenzi simple: „Vino aici! Adu ceaiul!” şi aşa mai departe.

— N-am observat ca dr. Fastolfe să folosească acest sistem în locuinţa lui.

— Nu este Aurorian, de fapt. Este sistemul nostru de pe Solaria şi eu sunt obişnuită cu el. În plus, întotdeauna beau ceai la ora sta. Borgraf ştie.

— El este Borgraf?

Baley îl privi pe robot cu oarecare interes, conştient că mai înainte îi aruncase doar o privire scurtă. Obişnuinţa se transforma repede în indiferenţă. Încă o zi, şi nu-i va mai observa deloc pe roboţi. Aceştia se vor agita în jurul lui nevăzuţi şi corvezile vor părea că se fac singure.

Oricum, el nu voia să nu-i observe. Voia ca ei să nu fie acolo. Spuse:

— Gladia, vreau să rămânem singuri. Nici măcar cu roboţii. Giskard, du-te la Daneel. Poţi să păzeşti de acolo.

— Da, domnule, zise Giskard, căpătând dintr-o dată conştiinţă şi răspunzând când îşi auzi numele.

Gladia părea uşor amuzată:

— Voi, Pământenii, sunteţi aşa de ciudaţi. Ştiu că aveţi roboţi pe Pământ, dar parcă nu ştiţi să vă purtaţi cu ei. Vă lătraţi comenzile, de parcă ar fi surzi.

Se întoarse către Borgraf şi spuse, cu o voce mai blândă:

— Borgraf, nici unul dintre voi nu trebuie să intre în cameră până ce nu e chemat. Să nu ne întrerupeţi, în afara cazurilor de pericol clar şi imediat.

Borgraf zise:

— Da, doamnă.

Se dădu înapoi, aruncă o privire peste masă, parcă să vadă dacă nu a uitat ceva, se întoarse şi ieşi din cameră.

Acum era rândul lui Baley să fie amuzat. Glasul Gladiei fusese blând, dar tonul îi fusese aspru, ca al unui sergent-major ce se adresează unui recrut. Dar de ce-ar fi uimit? Ştia de mult că e mai uşor să vezi paiul din ochiul celuilalt, decât bârna din al tău.

— Acum suntem singuri, Elijah, zise Gladia. Au plecat până şi roboţii.

— Nu ţi-e teamă să stai singură cu mine? întrebă Elijah.

Ea dădu încet din cap:

— De ce mi-ar fi? Un braţ ridicat, un gest, un ţipăt şi imediat ar veni aici câţiva roboţi. Nimeni, din nici o Lume din Spaţiu, n-are de ce să se teamă de altă fiinţă umană. Aici nu suntem pe Pământ. Oricum, de ce întrebi?

— Pentru că mai există şi alte temeri, în afara celor fizice. Nu voi fi violent cu tine şi nici nu te voi maltrata fizic, absolut deloc. Dar nu ţi-e teamă de întrebările mele şi de ce-ar putea scoate la iveală în privinţa ta? Tine minte că aici nu suntem nici pe Solaria. Pe Solaria, eram de partea ta şi doream să-ţi demonstrez nevinovăţia.

— Nu mai eşti de partea mea, acum? întrebă ea, încet.

— De data asta nu mai avem un soţ mort. Nu eşti bănuită de crimă. A fost distrus un robot şi, după câte ştiu eu, nu eşti bănuită de nimic. În schimb, dr. Fastolfe este cel care îmi creează probleme. Pentru mine este foarte important — din motive pe care nu trebuie să ţi le explic — să pot demonstra nevinovăţia lui. Dacă evenimentele îţi vor pricinui daune, n-am ce face. N-am de gând să mă abat din drum ca să te scutesc de suferinţă. E cinstit să ţi-o spun.

Ea îşi înălţă capul şi-l privi sfidător în ochi:

— De ce mi-ar pricinui daune ceva anume?

— Poate că vom afla acum, spuse Baley cu răceală, fără dr. Fastolfe care să ne întrerupă.

Luă de pe farfurie unul dintre sandvişurile mici, cu o furculiţă mică (n-avea rost să se folosească de degete şi s-o facă pe Gladia să arunce, poate, farfuria), îl lăsă să cadă pe farfurioara lui, îl aruncă în gură si, apoi, sorbi ceaiul.

Ea îl urmări cum ia sandviş după sandviş, cum bea sorbitură după sorbitură. Dacă el avea de gând să fie indiferent, o să facă şi ea pe indiferenta.

— Gladia, zise Baley, pentru mine e foarte important să ştiu exact ce relaţie este între tine şi dr. Fastolfe. Locuieşti lângă el şi formaţi, practic, o singură gospodărie de roboţi. El este evident îngrijorat pentru tine. N-a făcut nici un efort să-şi apere nevinovăţia, în afara declaraţiei că e nevinovat, în schimb te apără cu străşnicie în clipa în care întrebările mele devin mai dure.

Gladia zâmbi şters:

— Ce bănuieşti, Elijah?

— Nu-mi răspunde cu altă întrebare. Vreau să ştiu, spuse Baley.

— Dr. Fastolfe a pomenit de Fanya?

— Da, a pomenit.

— L-ai întrebat dacă Fanya e soţia lui sau numai concubina lui? Dacă are copii?

Baley se foi jenat. Bineînţeles că ar fi putut pune asemenea întrebări. în locuinţele mici de pe Pământul aglomerat, intimitatea era, totuşi, apărată, tocmai pentru că dispăruse. Pe Pământ era, practic, imposibil să nu cunoşti toate amănuntele despre familia altora, aşa că nu întrebai niciodată şi te prefăceai că nu ştii. Era o minciună însuşită de toată lumea.

Desigur, aici, pe Aurora, nu contau regulile de pe Pământ, totuşi Baley se luase automat după ele. Ce prostie!

Spuse:

— Încă nu l-am întrebat. Povesteşte-mi.

— Fanya e soţia lui, zise Gladia. El a fost căsătorit de câteva ori, consecutiv, se înţelege, cu toate că pe Aurora s-a mai auzit de căsătorii simultane, şi la bărbaţi, şi la femei.

Tonul uşor dezgustat cu care spusese acestea fu urmat de unul de dezvinovăţire:

— Pe Solaria nu s-a pomenit aşa ceva. Oricum, căsătoria actuală a dr. Fastolfe va fi desfăcută în curând. Amândoi vor fi atunci liberi pentru noi legături, deşi, de multe ori, nici una dintre părţi nu aşteaptă divorţul pentru asta. Nu spun că sunt de acord cu modul ăsta de tratare a problemei, Elijah, dar aşa îşi întemeiază relaţiile cei de pe Aurora. După câte ştiu eu, dr. Fastolfe este cam rigid. El menţine întotdeauna o căsnicie sau alta şi nu caută nimic în afara ei. Pe Aurora, aşa ceva se consideră demodat şi cam prostesc.

Baley încuviinţă:

— Am dat peste lucruri din astea în cărţile mele. Am înţeles că are loc o căsătorie când există intenţia de a avea copii.

— Teoretic, aşa este, dar am auzit că nu prea se mai ia în serios în zilele noastre. Dr. Fastolfe are, deja, doi copii şi nu mai poate face alţii, dar tot se căsătoreşte şi face o cerere pentru al treilea. Este refuzat, desigur, şi ştie că va fi. Unii nici nu se mai deranjează să facă cerere.