Poul Anderson: Operațiunea Haos

— Șefu’, dă-mi drumu’, șefu’, se rugă el. O să ciripesc tot.

Mai târziu am aflat că masa diabolică ajunsă aici în schimbul nostru constase dintr-o grămadă de bolovani, mizerie și material similar. Dar includea și o cantitate considerabilă de sulf pur, smoală și hidrocarburi ușoare. Hardy și Griswold petrecuseră ceva timp rearanjându-le într-o configurație exploziv-incendiară. Dând curs cererii mele, o amestecaseră cu unele materiale pământești. Trebuia să nu fie periculoasă pentru noi, pământenii, în cazul în care nu mai ajungea dincolo, la schimb (de fapt, după cum ați văzut, fusese nevoie să trimitem doar câteva kilograme). Echipa se împrăștie prin laborator, adunând sticle cu acid concentrat, cartușe de armă, lame de ras și ce se mai găsi. Apoi Barney fixă în grămadă un dispozitiv controlat de o fotocelulă, care să aprindă materia explozivă în momentul în care părăsea universul nostru. Bănuiesc că în oricare parte a iadului va fi ajuns încărcătura asta, numai bine nu a făcut.

Bineînțeles, copilul-spiriduș se volatiliză din casa de copii atunci când Valeria fu salvată. Biată creatură, sper că i s-a îngăduit să moară.

Dar, pe moment, nu m-am gândit la aceste probleme. Fiind siguri că fiica noastră era bine sănătoasă, eu și Ginny ne îmbrățișarăm. Sărutul ne fu întrerupt de o bucurie și mai mare, o bucurie al cărui ecou încă nu s-a stins din noi: Liber! O, Tată ceresc! Când am putut privi din nou această lume, am văzut că Svartalf rămăsese doar Svartalf.

Prezența amabilă din mine spuse:

„Da, pentru această reușită, Jànos Bolyai devine sfânt și este admis în apropierea lui Dumnezeu. Cât de mult mă bucur! Și cât de fericit sunt că v-ați îndeplinit scopul, dragi prieteni, că Valeria Stevenovna se află în siguranță, iar inamicii raiului sunt învinși! (Cu timiditate:) Mai am un motiv egoist de bucurie, mărturisesc. Ceea ce am observat în această călătorie mi-a dat niște idei fascinante. O abordare riguros teoretică…”

Am simțit dorința pe care Lobacevski nu îndrăznea s-o rostească și am murmurat-o pentru el.

— Ai dori să mai rămâi aici un timp?

„Să fiu sincer, da. Câteva zile, după care trebuie neapărat să mă întorc. Ar fi minunat să pot dezvolta aceste descoperiri, nu ca suflet ci, încă o dată, ca muritor. Este ca un joc, Steven Pavlovici. Aș dori să aflu cât de departe se poate ajunge în interiorul constrângerilor umanității. (Apoi, grăbit:) Dar te implor, mult stimate prieten, nu lua în seamă această rugăminte. Dumneata și doamna dumitale ați îndurat mari pericole, încercări și teama de a pierde ceva mai mult decât viețile. Doriți să vă sărbătoriți triumful. Crede-mă, nu sunt atât de bădăran încât să…”

Am privit-o cu drag și cu dorință pe Ginny și i-am răspuns:

— Știu la ce te referi, Nick, și am toate intențiile să tot sărbătoresc împreună cu ea, chiar foarte des, până când vom fi foarte bătrâni. Dar ai uitat că oamenii cunosc limite, atât fizice cât și psihice. Ea are nevoie să se odihnească. Eu la fel. Poți să mai stai puțin. De altfel, doresc să mă asigur că ceea ce vei scrie va ajunge la publicațiile potrivite. Va fi o victorie imensă pentru noi.

Și așa se face că, deși Bolyai a condus expediția noastră, Lobacevski a publicat primul descoperirile făcute.

Sintagma „și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe” nu este adevărată.

V-ar plăcea să fiți celebri? Atunci vă cedez cu bucurie locul, prieteni. Luați voi totul: reporterii, interviurile, mediatizarea, tona zilnică de scrisori, activiștii pentru Cauze Drepte, vânătoarea de autografe, bețivii bătăioși, telefoanele date de nebuni; vizitatorii nepoftiți, lingușitorii și toți cei la care vă mai puteți gândi. Din fericire, noi am urmat niște sfaturi înțelepte și nu ne-am făcut reclamă. Eu m-am ales cu o poziție mai bună decât meritam, Ginny cu agenția proprie pe care și-o dorea dintotdeauna — așa că nu mai aveam ce căuta în primele pagini ale ziarelor. Intre timp, Valeria a ajuns la vârsta adolescenței, și nici unul dintre băieții care o curtează nu mi se pare destul de bun pentru ea. Mi se spune că toți tații fetelor trec prin așa ceva. Ceilalți copii îmi ocupă însă prea mult timp ca să mă îngrijoreze serios această problemă.

A fost o poveste foarte interesantă. Mărturisirile publice făcute de demon au dus la prăbușirea spectaculoasă a bisericii ioanine. Încă mai avem printre noi nostalgici ai ei, dar aceștia sunt inofensivi. Apoi mai există secta reformată — în care vechiul meu adversar, Marmiadon, este o figură proeminentă care încearcă să propovăduiască Evanghelia dragostei ca pe o credință alternativă. Din moment ce gnosticismul și diabolismul secret au fost înlăturate, nu cred că Sfântul Petru sau Sfântul Ioan ar avea ceva împotriva acestei credințe.

Înainte de a se întoarce în paradis, Lobacevski a demonstrat niște teoreme pe care eu unul nu le-am înțeles. Mi s-a spus că ele dublează eficacitatea vrăjilor pe care echipa lui Barney le elaborase în timpul acelor ore groaznice de demult. Amicul nostru Bob Cuțit Sclipitor a avut o contribuție însemnată la răspândirea înțeleaptă a noilor cunoștințe dobândite. A trebuit ca acestea să devină secrete: nu puteai să încredințezi vreunui nebun posibilitățile conferite de ele. Oricum, guvernul Statelor Unite nu este singurul care știe să invadeze infernul, dacă va fi provocat. Armatele Terrei nu au speranța de a-l învinge, dar pot să-i producă mari stricăciuni și probabil că raiul ar interveni. Drept rezultat, nu mai avem de ce să ne temem de alte atacuri directe din împărăția Necuratului. Din partea oamenilor însă, da — deoarece ei încă ispitesc, corup, seduc, înșală și trădează. Dar eu cred că, dacă ne păstrăm onoarea nepătată și praful de pușcă uscat, nu vom suferi mai mult decât putem îndura.

Privind înapoi, de multe ori nu-mi vine să cred ce s-a întâmplat: că toate acestea au fost înfăptuite de o vrăjitoare roșcată, de un om-lup cu coada retezată și un motan negru ca funinginea. Apoi îmi amintesc că Necuratul e lipsit de umor. Dar sunt sigur că lui Dumnezeu îi place să râdă.

Mitras— personaj mitologic, zeu al luminii, al adevărului și al cuvântului dat, printre ale cărui titluri se. numără și acelea de „Salvatorul de la Moarte”, „Victoriosul” și „Războinicul”. Acest fapt explică, în parte, atracția simțită pentru el de romanii care aspirau la nemurire, iar cultul dedicat lui a fost principalul rival al creștinismului în primele trei secole ale erei noastre.

Tarnkappe— pelerină care asigură invizibilitatea.

Basilisc— reptilă mitologică având răsuflarea și privirea mortale.

Zomby— cadavru revitalizat prin vrăjitorie.

Kraken— imens monstru marin mitologic despre care se spune că apărea în apropierea navelor vikingilor.

Afreet— demon, în mitologia musulmană.

Bimbașă— ofițer turc.

Midgard— în mitologia scandinavă, regiunea înconjurată de mări unde trăiesc oamenii, adică Pământul.

Solipsism— concepție filozofică după care sufletul este singurul care există sau care poate fi cunoscut.

Howdah— scaun pentru una sau două persoane, având de obicei o apărătoare deasupra capului, așezat pe spinarea unui elefant sau a unei cămile.

Jihad— Război Sfânt al Islamului. Una dintre îndatoririle de bază ale unui musulman, prescrisă atât de Coran, cât și de tradiție, este să lupte împotriva amenințărilor externe la adresa puterii comunităților islamice și, de asemenea, împotriva rezistenței individuale opuse legilor divine.