Theodor Constantin - Căpitanul de cursă lungă

- Bine! Te poţi duce. Stai pe aproape fiindcă, probabil, am să am nevoie de dumneata ceva mai târziu. Apoi, către Bogdan:

- Ei, ce părere ai, Bogdane?

- Toată povestea asta, Ducule, pute al dracului.

- Toate treburile de care ne ocupăm noi, măi băiete, put. N-ai ce-i face! Cineva tot trebuie să le vină de hac ticăloşilor ăstora împuţiţi. Dar, spunând că toată povestea cu dentistul pute, cu asta nu mi-ai răspuns la întrebare.

Bogdan începu să-şi trosnească degetele.

- Măi, nu-ţi mai trosni atâta degetele, că la bătrâneţe au să-ţi tremure atâta, încât n-ai să mai poţi duce lingura la gură. Are să fie nevoie să te hrănească nepoţii.

- Ce să fac!.. Bătrâneţea mea e încă hăt departe, pe când tu acuma îmi pui sula în coastă, ca să-ţi spun părerea mea în legătură cu dentistul şi cu surdomutul Koruz, care, după afirmaţiile familiei inginerului, nu e nici surd, nici mut. Ca să-ţi răspund la asemenea întrebări grele, trebuie să-mi mobilizez substanţa cenuşie. Or tu ştii foarte bine că ea nu se mobilizează decât numai dacă îmi trosnesc degetele.

- Atunci trosneşte-le cât pofteşti.

- Bătrâne, vrei un răspuns la întrebarea dacă Marcel Koruz este sau nu surdomut? În toate actele sale, băieţaş, Koruz figurează ca surdomut. Pe Lucian l-ai auzit: acasă la el Koruz vorbeşte cu nevastă-sa muteşte.

- Atunci e simplu. Dacă avem certitudinea că e surdomut, înseamnă că atât frumoasa Violeta, cât şi văduva răposatului ne-au ascuns adevărul, înseamnă că secătura de Koruz nu pentru prima dată le-a trecut pragul şi mai înseamnă că ele cunosc foarte bine motivul adevărat pentru care dentistul a aterizat fără aripi pe trotuar.

- Stai, măi băiete, că nu-i chiar aşa de simplu.

- Parcă eu am zis că-i simplu! Dar, măi domnule, vorba latinului: Tertium non datur ! Pre limba ciobanilor noştri: ori laie, ori bălaie. Ori Koruz e surdomut şi atunci soţia şi fiica mint de îngheaţă apele, ori ne-au spus adevărul şi atunci noi ne înşelăm şi ticălosul de Koruz este tot atât de surd şi de mut pe cât suntem noi amândoi. O a treia posibilitate nu există.

- De acord cu tine că o a treia posibilitate nu există. Dar dintre acestea două tu pe care o crezi mai plauzibilă?

- Dacă acceptăm ipoteza că Marcel Koruz nu este surdomut, înseamnă că avem de-a face cu un tip extraordinar. Să joci o viaţă întreagă rolul surdomutului, fără să te trădezi măcar o singură dată, nici cel puţin faţă de femeia cu care trăieşti!.. Eu, Ducule, nu cred. Nici eu şi nici tu nu suntem de ieri, de alaltăieri. În meseria noastră am trecut prin multe clipe de primejdie. Tu ai fost şi pe front. Dar să mă ia dracu dacă nu tresar atunci când, mergând pe stradă, se întâmplă să plesnească un cauciuc. Lucian ne-a spus că ticălosul de Koruz nici n-a tresărit atunci când băiatul lui a făcut să plesnească o "boambă" chiar la spatele lui. Oare în aşa măsură să-şi fi educat omul ăsta voinţa, încât să fie în stare să-şi stăpânească până şi reflexele? Eu, Ducule, refuz să cred nu că n-ar putea să existe un asemenea om, dar refuz să cred că omul acela este tocmai Koruz...

- Atunci înseamnă că nevasta inginerului şi maică-sa te-au dus de nas.

- Da! Mi se pare mai plauzibil.

- Măi, Bogdane, nu ţine. Zău că nu ţine!

- Şi de ce, mă rog, nu ţine?

- Haide să judecăm problema şi din acest punct de vedere. Sunt gata să accept că Marcel Koruz este cu adevărat surdomut. Tu accepţi că sinuciderea lui Paulian este urmarea vizitei pe care Koruz i-a făcut-o?

- Da! Foarte posibil, ca acesta să fie motivul.

- Trebuie să înţeleg prin aceasta că tu întrevezi şi o altă cauză a sinuciderii?

- N-o întrevăd, dar asta nu mă opreşte să admit că s-ar putea să existe şi o altă explicaţie.

- Teoretic, admit şi eu. Dar întrucât nici tu şi nici eu n-o întrevedem, aşa cum te-ai exprimat, înclin să cred că s-a sinucis ca urmare a vizitei lui Koruz. Dar cu asta n-am avansat de loc. Fiindcă tot nu ştim de ce s-a sinucis dentistul.

- Nu e chiar imposibil să emitem unele ipoteze.

- De pildă?

- Stai puţin. Înainte de a răspunde la întrebarea aceasta, ar trebui să ne punem o altă întrebare: Marcel Koruz l-a mai vizitat vreodată pe dentist?

Lui Ducu îi plăcu logica lui Bogdan.

- Asta-i just. Şi tu ce răspunzi?.

- La întrebarea ta sau la a mea?

- La care vrei tu.

- Eu aş zice că trebuie să găsesc răspunsuri atât pentru cazul când Koruz l-a mai vizitat pe dentist, cât şi pentru cazul când nu l-a mai vizitat. Dacă l-a mai vizitat, atunci lucrurile se prezintă cam aşa: Probabil că dentistul a lucrat pentru Koruz, căruia i-a furnizat informaţii privind activitatea institutului unde munceşte ginerele său.

- Scuză-mă că te întrerup. Cu, sau fără ştirea inginerului?

- Să zicem fără ştirea inginerului.

- Dar cum de şi-a putut procura dentistul informaţiile cerute de Koruz, de vreme ce afirmi ca inginerul este străin de toata povestea asta?

- Probabil că, totuşi, dentistul s-a priceput să-l tragă de limbă pe ginerele său. Fiind vorba de o discuţie în familie, e posibil că inginerul, n-a mai considerat că este necesar să-şi ţină gura. Sau, poate că inginerul îşi aducea de lucru acasă, şi noaptea, în timp ce toţi dormeau, dentistul se furişa în biroul ginerelui său şi-şi vâra nasul prin hârtiile acestuia. Eventualele fotografia. Nu s-a găsit nimic la percheziţie?

- Nimic. Nici măcar aparatul de fotografiat, îl ironiza Ducu.

- Nici nu-i de mirare. Dacă este adevărat că, după vizita lui Koruz, dentistul a plecat de acasă, chipurile ca să-şi ia nişte ţigări, atunci putem presupune că a plecat ca să facă să dispară tot ceea ce, după moartea sa, i-ar fi putut compromite familia, inclusiv aparatul de fotografiat.

- Bine, dar atunci de ce s-a mai sinucis? Dacă ar fi refuzat să-i furnizeze informaţii lui Koruz, atunci da, aş înţelege. A preferat să se sinucidă decât să-şi compromită ginerele. S-a sinucis, cu alte cuvinte, ca să salveze onoarea şi liniştea familiei. Tu afirmi însă că dentistul a furnizat informaţii lui Koruz. Or dacă aşa s-a întâmplat, de ce s-a mai sinucis? De ce n-a continuat să-l alimenteze pe Koruz cu informaţiile de care acesta avea nevoie? De ce, cu alte cuvinte, aşa, dintr-o dată, a recurs la sinucidere?

Bogdan, care continua să-şi trosnească degetele cu atâta înverşunare încât te mirai că nu şi le rupe, nu întârzie cu răspunsul şi nici nu păru încurcat.

- Simplu, bădiţă. Probabil Koruz i-a cerut să-i furnizeze niscai date pe care el nu şi le putea procura decât, sau asociindu-l pe ginerele său, sau compromiţându-l în aşa măsură, încât aceasta să ducă la arestarea inginerului. Şi într-un caz, şi în celălalt, nevrând să-şi compromită familia, a preferat să se sinucidă.

- Bun!.. Asta-i ipoteza ta, în cazul când Koruz l-a mai vizitat pe dentist.

- Stai puţin! Când am spus că l-a mai vizitat pe dentist, nu trebuie înţeles că a trebuit ca Marcel Koruz să se ducă neapărat acasă la dentist. Nimic nu-i împiedica să se întâlnească în altă parte. Şi dacă stai să te gândeşti bine, pare mai probabil că aşa s-a întâmplat. Esenţialul este nu unde s-au mai văzut, ci dacă s-au mai văzut, adică dacă dentistul a lucrat pentru Koruz.

- Bineînţeles că asta am înţeles şi eu, măi băiete. Acuma nu mai rămâne decât să analizăm varianta în cazul când dentistul n-a mai lucrat pentru Koruz.

- În cazul acesta, lucrurile se complică. Fiindcă mi-e greu să cred că tocmai Koruz, surdomutul Koruz, a fost trimis să trateze cu dentistul. Asta, pe de o parte. Pe de alta, nu înţeleg rostul vizitei în sine. Dacă dentistul nu a lucrat pentru Koruz şi nici pentru altcineva din reţea, de ce Koruz s-a adresat tocmai dentistului? Cu intenţia de a-l racola? De ce tocmai pe el, un bătrân de şaizeci şi doi de ani, şi de ce nu direct pe inginer, care avea acces direct la documente? Eu, dacă vrei să ştii, nu găsesc răspuns la aceste întrebări şi tocmai de aceea exclud posibilitatea că Marcel Koruz abia ieri, pentru prima dată, a făcut cunoştinţa dentistului.