Isaac Asimov: Cavernele de oţel

Ochii comisarului se mijiră, apoi se holbară la Baley.

— Ce vrei să faci? Ai încercat şi ieri dimineaţă aşa ceva, în domul lui Fastolfe. Nu din nou, te rog!

Baley încuviinţă din cap.

— Ştiu. Prima oară m-am înşelat.

Se gândi cu furie: „Şi a doua oară. Dar nu acum, nu de data aceasta , nu…”

Gândul se topi, sfârâind ca o micropilă sub un atenuator pozitronic.

— Judecă şi singur, comisare, zise el. Acceptă-mi ipoteza că dovezile împotriva mea au fost plantate deliberat. Accept-o şi vezi unde te duce. Întreabă-te cine ar fi putut planta aceste dovezi.

În mod evident, doar cineva care ştia că aseară am fost în centrala Williamsburg.

— Bine, accept ipoteza. Cine poate fi persoana respectivă?

— Din cantină, începu Baley, am fost urmărit de un grup de medievalişti. Am scăpat de ei, sau cel puţin aşa am crezut, dar în mod evident cel puţin unul m-a văzut intrând în centrală. Am luat-o pe acolo — înţelegi? — tocmai pentru a scăpa de ei.

Comisarul căzu pe gânduri.

— Clousarr? Era împreună cu ei?

Baley aprobă din cap.

— Bine, spuse Enderby, îl vom interoga. Dacă ştie ceva, vom scoate de la el tot adevărul. Ce aş mai putea face, Lije?

— Stai aşa! Nu s-a terminat. Înţelegi ideea mea?

— Ia să vedem… (Comisarul îşi încleştă mâinile.) Clousarr te-a văzut intrând în centrala atomoelectrică Williamsburg, sau altcineva din grupul său i-a transmis această informaţie. A decis să utilizeze faptul acesta pentru a te inculpa pe tine şi a-ţi stopa investigaţia. Asta vrei să spui?

— Pe aproape.

— Perfect. (Enderby păru să se anime înaintea sarcinii.) Evident, ştia că soţia ta făcea parte din organizaţia lui, motiv pentru care viaţa ta personală nu va fi supusă unei cercetări realmente minuţioase. A crezut că vei demisiona, în loc să te împotriveşti dovezilor circumstanţiale. Apropo, Lije, ce-ai zice să demisionezi? Vreau să zic, dacă lucrurile capătă într-adevăr o întorsătură neplăcută. Am putea păstra tăcerea…

— Nici în ruptul capului!

— Cum vrei, strânse din umeri comisarul. Aşadar, unde rămăsesem? Ah, da, Clousarr a făcut rost de un pulverizator alfa, probabil prin intermediul unui complice din centrală, iar un alt complice s-a ocupat de distrugerea lui R. Sammy. (Răpăi uşor cu vârful degetelor pe masă.) Nu-i o explicaţie prea grozavă, Lije.

— De ce?

— Prea improbabilă. Prea mulţi complici. În plus, Clousarr are un alibi bătut în cuie pentru noaptea şi dimineaţa crimei din Oraşul Spaţial. L-am verificat aproape imediat, deşi eu am fost singurul care a ştiut motivul pentru verificarea acelui interval de timp.

— Comisare, rosti Baley, eu n-am afirmat nici o clipă că asasinul a fost Clousarr, ci tu ai spus-o. Putea să fie oricine din organizaţia medievalistă. Clousarr este doar un individ al cărui chip Daneel l-a recunoscut printr-o întâmplare. Nici măcar nu cred că joacă un rol important în organizaţie. Deşi ceva mi se pare straniu la el…

— Ce anume? se interesă Enderby suspicios.

— Ştia că Jessie făcea parte din organizaţia lui. Crezi că-i cunoaşte pe toţi membrii organizaţiei?

— Nu ştiu, însă într-adevăr ştia despre Jessie. Poate că ea era importantă, fiind soţia unui poliţist. Poate că şi-a reamintit-o tocmai din cauza aceasta.

— Vrei să spui că, pe neaşteptate, a declarat că Jezebel Baley era membru al organizaţiei medievaliste? Pur şi simplu, aşa? Jezebel Baley?

Enderby încuviinţă din cap.

— Îţi repet că l-am auzit cu urechile mele.

— Asta mi se pare straniu, comisare. Dinainte de naşterea lui Bentley, Jessie nu şi-a mai utilizat niciodată prenumele întreg. Ştiu asta cu siguranţă. S-a alăturat medievaliştilor după ce renunţase la prenumele întreg. Şi în privinţa asta sunt absolut sigur. Atunci de unde o cunoştea Clousarr după numele Jezebel?

Comisarul se înroşi la faţă şi vorbi repede:

— Păi, dacă-i vorba de asta, probabil c-a zis Jessie”. Eu pur şi simplu am completat numele, în mod automat. Da, sunt sigur de asta. A zis Jessie”.

— Până acum ai fost absolut sigur c-a zis Jezebel”. Te-am întrebat de câteva ori.

— Doar nu vrei să mă faci mincinos? ridică glasul Enderby.

— Pur şi simplu mă-ntreb dacă nu cumva Clousarr n-a zis de fapt nimic. Mă-ntreb dacă nu cumva ai inventat totul. Tu o cunoşti pe Jessie de douăzeci de ani şi tu ştii că se numeşte Jezebel.

— Ţi-ai pierdut minţile, omule!

— Chiar aşa? Unde ai fost azi după prânz? Ai lipsit cel puţin două ore.

— Mă interoghezi ?

— Voi răspunde tot eu în locul tău. Ai fost în centrala atomoelectrică Williamsburg.

Comisarul sări de pe scaun. Fruntea îi sclipea, iar în colţurile gurii se zăreau stropi albi de spumă.

— Ce dracu' vrei să spui?

— N-ai fost acolo?

— Baley, eşti suspendat din funcţie! Predă-mi legitimaţia.

— Nu încă. Ascultă-mă până la capăt.

— Nici gând! Eşti vinovat. Eşti complet vinovat şi mă scandalizează tentativa ta ieftină de a mă face pe mine - pe mine ! — să par că aş fi conspirat împotriva ta.

Îşi pierdu glasul pentru moment într-un chiţăit de indignare, apoi reuşi să icnească:

— De fapt, eşti arestat!

— Nu, rosti Baley apăsat, nu încă. Comisare, am în mână un blaster. Este îndreptat spre tine şi este armat. Te rog, nu încerca vreo prostie, deoarece sunt disperat şi vreau să termin ce am de spus. După aceea, n-ai decât să acţionezi după cum îţi place.

Cu ochii holbaţi, Enderby se zgâi la ţeava ameninţătoare din mâna detectivului.

— Baley, se bâlbâi el, pentru asta capeţi douăzeci de ani în cel mai adânc nivel al închisorii Oraşului.

R. Daneel se mişcă pe neaşteptate şi mâna sa prinse încheietura lui Baley. Vorbi încet:

— Nu pot permite aceasta, partenere Elijah. Nu trebuie să pricinuieşti nici un rău comisarului.

Pentru prima dată de când R. Daneel intrase în Oraş, comisarul i se adresă direct:

— Tu, ţine-l! Legea 1!

— Nu intenţionez să-i fac nici un rău, Daneel, spuse repede Baley, dacă-l vei împiedica să mă aresteze. Ai spus că mă vei ajuta să rezolv cazul. Mai am patruzeci şi cinci de minute.

Fără să elibereze încheietura lui Baley, R. Daneel zise:

— Comisare, cred că Elijah trebuie lăsat să vorbească. Mă aflu chiar în acest moment în legătură cu dr. Fastolfe…

— Cum? Cum? se răsti Enderby.

— Am asupra mea o unitate subeterică autonomă, răspunse robotul.

Comisarul rămase cu ochii holbaţi la el.

— Mă aflu în legătură cu dr. Fastolfe, urmă inexorabil R. Daneel, care mi-a spus că ai lăsa o impresie neplăcută dacă ai refuza să îl asculţi pe Elijah. Ar putea urma nişte implicaţii care să te afecteze negativ.

Enderby se lăsă să cadă în scaun, amuţit.

— Comisare, vorbi Baley, afirm că azi ai fost în centrala atomoelectrică Williamsburg, ai obţinut pulverizatorul alfa şi i l-ai dat lui R. Sammy. În mod deliberat ai ales centrala Williamsburg, pentru a mă învinovăţi. Ba chiar ai profitat de revenirea lui Gerrigel, pentru a-l invita la Departament şi a-i înmâna o baghetă de dirijare reglată greşit în mod premeditat, pentru a-l duce în magazia de resurse fotografice, unde să-l descopere pe R. Sammy. Te-ai bizuit pe el pentru a pune un diagnostic corect în privinţa distrugerii robotului.

Detectivul coborî blasterul.

— Dacă doreşti să mă arestezi, dă-i drumul, dar Oraşul Spaţial nu se va mulţumi cu atât.