Isaac Asimov - Marginea Fundaţiei

— În ce sens?

— Potrivit versiunii oficiale, noi, Prima Fundaţie, trebuia să păstrăm ştiinţele exacte şi să le dezvoltăm. Trebuia să acţionăm în mod deschis, dezvoltarea noastră istorică urmând Planul Seldon, fie că eram conştienţi de el, fie că nu. Exista totuşi şi cea de-a Doua Fundaţie, care avea să păstreze intacte şi să perfecţioneze ştiinţele psihologice, inclusiv psihoistoria, iar existenţa acestei Fundaţii să ne rămână necunoscută. Cea de-a Doua Fundaţie era forţa regulatoare a Planului, care acţiona pentru a armoniza tendinţele istoriei Galactice atunci când ele deviau de la drumul schiţat de Plan.

— Atunci poţi răspunde şi singur, spuse Primarul. Bayta Darell l-a înfrânt pe Catâr probabil la inspiraţia venită din partea celei de-a Doua Fundaţii, deşi nepoata ei susţine că nu este adevărat. Fără îndoială că cea de-a Doua Fundaţie s-a străduit să readucă istoria galactică pe făgaşul schiţat de Plan după moartea Catârului şi este foarte limpede că a reuşit. Atunci la ce te referi, Consiliere?

— Doamnă Primar, dacă urmărim relatarea lui Arkady Dareîl, vedem că cea de-a Doua Fundaţie, prin încercarea de a corecta istoria galactică, a subminat întregul proiect al lui Seldon, întrucât în tentativa de a îndrepta şi-a revelat secretul propriei existenţe. Noi, Prima Fundaţie, am descoperit că imaginea noastră în oglindă, adică cea de-a Doua Fundaţie, există, şi nu am putut trăi cu ideea că suntem manipulaţi. Ca urmare, ne-am chinuit să descoperim cea de-a Doua Fundaţie şi s-o distrugem.

Branno încuviinţă cu o mişcare a capului:

— Iar noi am izbândit, potrivit relatării lui Arkady Darell, dar din nou este izbitor că n-am reuşit decât atunci când cea de-a Doua Fundaţie reaşezase istoria galactică ferm pe făgaşul corect, după devierea provocată de Catâr. Şi evoluează încă pe acest făgaş.

— Chiar puteţi crede asta? Potrivit relatării, a Doua Fundaţie a fost găsită şi locuitorii ei anihilaţi. Asta s-a întâmplat în 378 E.F., cu o sută douăzeci de ani în urmă. Se presupune că de cinci generaţii ne dezvoltăm fără intervenţia celei de-a Doua Fundaţii şi, cu toate acestea, ne-am menţinut atât de aproape de drumul schiţat de Plan, încât dumneavoastră şi imginea lui Seldon aţi vorbit aproape identic.

— Asta ar putea însemna că am intuit foarte exact sensul dezvoltării istoriei.

— Iertaţi-mă. Nu am intenţia de a pune la îndoială acurateţea intuiţiei dumneavoastră, însă mie mi se pare că explicaţia cea mai plauzibilă este că cea de-a Doua Fundaţie nu a fost distrusă. Ea încă ne cârmuieşte. Încă ne manipulează. Şi cred că tocmai de aceea am revenit pe făgaşul Planului Seldon.

Primarul nu lăsă să se vadă pe chipul ei că această afirmaţie îi provocase un şoc.

Era ora unu noaptea şi voia cu disperare să pună capăt discuţiei şi cu toate astea nu putea precipita lucrurile. Tânărul trebuia tratat cu prudenţă pentru că nu voia să-l scape din mână. Nu dorea să împingă lucrurile până într-atât încât să fie silită a-l îndepărta, când de fapt, el ar fi putut servi planurilor ei.

— Serios? făcu ea. Zici că povestea lui Arkady în legătură cu Războiul kalganian şi cu distrugerea celei de-a Doua Fundaţii a fost falsă? O invenţie? Un joc sau o minciună?

— Nu e obligatoriu, se apără Trevize ridicând uşor din umeri. Asta e în afara problemei. Să presupunem că relatarea lui Arkady a fost adevărată în totalitate, după ştiinţa ei. Să presupunem că totul s-a petrecut aşa cum afirmă Arkady; că a fost descoperit cuibul celei de-a Doua Fundaţii şi că el a fost distrus. Cum am putea totuşi susţine că am distrus locuitorii până la ultimul? Cea de-a Doua Fundaţie se ocupa de întreaga Galaxie. Nu manipula doar istoria Terminusului sau a Fundaţiei. Răspunderile lor nu includeau doar lumea noastră sau întreaga Fundaţie. Era inevitabil ca unii dintre membrii celei de-a Doua Fundaţii să se afle la mii de parseci depărtare. Era posibil să-i distrugem pe toţi? Iar dacă n-am reuşit să-i anihilăm pe toţi putem spune că am învins? Ar fi putut Catârul să afirme acest lucru la vremea lui? El a cucerit Terminusul şi, o dată cu planeta, toate lumile pe care Terminus le controla în mod direct… Însă Lumile Comerciale Independente au rămas libere. A cucerit Lumile Comerciale şi, cu toate astea, au rămas trei fugari: Ebling Mis, Bayta Darell şi soţul ei. I-a ţinut sub control pe cei doi bărbaţi, dar pe Bayta — doar pe ea — a lăsat-o necontrolată. A făcut-o din sentimentalism, dacă e să dăm crezare relatării romanţioase a lui Arkady. Iar această scăpare a fost de-ajuns. Potrivit poveştii lui Arkady, doar o persoană — doar Bayta — a fost lăsată să facă ce dorea şi, din cauza acţiunilor ei, Catârul nu a mai putut localiza cea de-a Doua Fundaţie şi a fost astfel înfrânt. Doar o persoană scăpată de sub control şi totul s-a năruit! Aceasta este importanţa pe care o are chiar şi o singură persoană, în ciuda tuturor legendelor ce s-au ţesut în jurul Planului Seldon cu scopul de a demonstra că individul nu reprezintă nimic şi că masele înseamnă totul! Şi dacă, după toate probabilităţile, nouă ne-au scăpat, nu doar unul, ci câţiva zeci de membri ai celei de-a Doua Fundaţii, care este situaţia? Nu s-ar fi unit din-nou, nu şi-ar fi reconstruit starea dinainte, nu şi-ar fi reluat carierele, crescând numeric prin recrutări şi pregătire, pentru a ne transforma din nou pe toţi în pioni?

— Chiar crezi asta? rosti Branno cu gravitate.

— Sunt sigur.

— Atunci spune-mi ceva, Consiliere. De ce s-ar deranja? De ce ar mai continua această rămăşiţă, demnă de toată mila, să se agaţe cu disperare de o idee pe care nimeni nu o priveşte cu ochi buni? Ce-i îndeamnă să menţină Galaxia pe drumul spre cel de-al Doilea Imperiu Galactic? Şi dacă acest grup restrâns insistă să-şi îndeplinească misiunea, de ce să ne îngrijorăm? De ce să nu acceptăm drumul trasat de Plan şi să fim recunoscători că altcineva se îngrijeşte ca noi să n-o luam razna — sau să nu ne rătăcim?

Trevize duse mâna la ochi să şi-i frece. În ciuda tinereţii, arăta mai obosit decât ea. Apoi privi lung către Primar şi zise:

— Nu pot să vă cred. Aveţi cumva impresia că cea de-a Doua Fundaţie face totul de dragul nostru? Că membrii ei ar fi idealişti? Nu vă este clar, din câte cunoaşteţi dumneavoastră despre politică, despre aspectele practice ale exerciţiului puterii şi manipulării, că ei acţionează în propriul lor interes? Noi suntem lama care taie. Noi suntem motorul, forţa. Noi trudim, asudăm, sângerăm şi plângem. Ei doar controlează, ici reglând un amplificator, colo închizând un contact şi făcând toate astea fără efort şi fără riscuri pentru ei înşişi. După aceea, când totul va fi desăvârşit şi când, după o mie de ani de eforturi şi strădanii neprecupeţite vom întemeia cel de-al Doilea Imperiu Galactic, oamenii celei de-a Doua Fundaţii se vor instala ca elită stăpânitoare.

— Deci vrei să elimini cea de-a Doua Fundaţie? întrebă Branno. După ce am ajuns la jumătatea drumului către a Doua Fundaţie vrei ca noi să încercăm a duce sarcina la bun sfârşit prin forţele proprii şi să devenim propria noastră elită? Aşa e?

— Desigur! Desigur! Nu doriţi şi dumneavoastră acelaşi lucru? Nici eu, nici dumneavoastră nu vom trăi s-o vedem şi pe asta, dar aveţi nepoţi şi într-o bună zi voi avea şi eu, iar ei vor avea la rândul lor nepoţi şi aşa mai departe. Vreau ca ei să se bucure de roadele strădaniilor noastre şi aş mai dori ca ei să ne considere sursa acestor reuşite şi să ne slăvească pentru ceea ce-am izbândit. Nu vreau ca totul să fie pus pe seama unei conspiraţii ascunse ticluită de Seldon, care pentru mine nu este un erou. Vă spun eu că el reprezintă o ameninţare mai mare decât Catârul dacă lăsăm ca Planul să se realizeze. Pentru numele Galaxiei, aş vrea ca existenţa Catârului să fi deviat complet şi iremediabil acest Plan. Lui i-am fi supravieţuit. Era unic în felul lui şi pe deasupra muritor de rând. Cea de-a Doua Fundaţie pare a fi nemuritoare.