Larry Niven - Lumea Inelară

— Am înţeles. Vin cu voi!

Louis, întrerupt în mijlocul frazei, nu reuşi să emită decât un sunet gâlgâit.

— Vin cu voi! repetă Teela Brown.

— Ţi-ai ieşit din minţi!

— Dar tu mergi, nu-i aşa?

Louis strânse din dinţi pentru a-şi înăbuşi furia. Când reîncepu să vorbească, dădu dovadă de mai mult calm decât ar fi meritat situaţia în care se afla.

— Da, merg. Numai că eu am motivele mele întemeiate. În plus, sunt expert în a rămâne în viaţă în condiţii vitrege, pentru că fac treaba asta mai de multişor.

— Dar eu sunt mult mai norocoasă! Louis fornăi dispreţuitor.

— … Iar motivele mele, chiar dacă n-or fi tot atât de bune ca ale tale, sunt la fel de întemeiate! încheie ea pe un ton arţăgos.

— Nu mai spune!

Teela ciocăni în sticla ecranului. Virgula de lumină provenită de la miile de nove scânteie sub degetul ei.

— Ăsta nu-i un motiv suficient?

— O să facem rost de propulsorul Păpuşarilor fie că vii cu noi, fie că nu. L-ai auzit pe Nessus. Există mii de persoane ca tine!

— Şi eu sunt una dintre ele.

— În ordine, tu eşti una dintre ele, izbucni Louis.

— Dar nu înţeleg de ce îţi faci atâtea probleme? Ţi-am cerut eu să ai grijă de mine?

— Îmi cer scuze! Nu-mi dau seama de ce am încercat să te influenţez. Eşti un adult în deplinătatea facultăţilor.

— Mulţumesc! În consecinţă, intenţionez să mă alătur echipajului, concluzionă Teela pe un ton îngheţat.

La naiba cu toate astea! În fond, ea era o fiinţă matură, liberă să facă tot ce dorea! Nu numai că nu putea fi constrânsă, dar încercarea de a-i impune un mod de comportament ar fi constituit o dovadă de proaste maniere şi, mai ales, n-ar fi avut nici un rezultat.

Dar putea fi convinsă…

— Atunci gândeşte-te şi la asta, reveni Louis. Nessus a depus mari eforturi pentru a menţine secretul acestui proiect. De ce? Ce vrea să ascundă?

— Asta-l priveşte pe el, nu? Poate că e vorba de ceva suficient de valoros pentru a fi furat, indiferent cât de departe se află.

— Ei, şi? Nu-ţi dai seama că zona în care ne vom deplasa este situată la o distanţă de două sute de ani-lumină de aici? Suntem singurii care putem ajunge acolo.

— Atunci poate că este vorba chiar de navă.

Oricât ar fi fost de ciudat, Teela nu era deloc proastă. Louis nu întrevăzuse o asemenea posibilitate.

— Atunci gândeşte-te la echipajul nostru, continuă el. Doi oameni, un Păpuşar şi un Kzin. Nici unul dintre noi nu este explorator profesionist.

— Înţeleg ce vrei să spui, Louis, dar să ştii că sunt decisă să merg. Nu cred că mă poţi opri.

— Atunci încearcă cel puţin să înţelegi în ce te bagi. De ce este nevoie de un echipaj atât de pestriţ?

— Asta este problema lui Nessus.

— Eu zic că este a noastră. Nessus primeşte ordinele direct de la Cei-Care-Conduc, de la cartierul general al Păpuşarilor. Cred că şi-a dat seama de semnificaţia acestor ordine abia în urmă cu câteva ore. Acum e îngrozit. Aceşti… sacerdoţi ai supravieţuirii au iniţiat simultan patru experimente, fără a mai lua în considerare obiectul însuşi al expediţiei.

Observă că Teela părea interesată de subiect şi continuă:

— Mai întâi, este Nessus. Chiar dacă ar fi destul de nebun ca să debarce pe o planetă necunoscută, mă îndoiesc că ar reuşi să treacă de această experienţă întreg la minte. Cei-Care-Conduc ştiu în mod sigur asta. După ce vor atinge Norii lui Magellan, vor trebui să pună pe picioare un alt imperiu comercial. Coloana vertebrală a acestui imperiu va fi reprezentată de Păpuşarii nebuni. În al doilea rând, este vorba de prietenul nostru cu blană. Ca ambasador al unei rase străine, el trebuie să fie unul dintre cei mai sofisticaţi Kzini. Dar oare este suficient de sofisticat pentru a rezista în compania noastră? Sau ne va ucide pentru extra-spaţiu vital şi carne proaspătă? În al treilea rând, tu şi presupusul tău noroc formaţi cel mai trăsnit subiect de experiment de care am auzit vreodată. În al patrulea rând, sunt eu, un posibil arhetip de explorator. Cine ştie, poate că tocmai eu sunt factorul de echilibru…

Louis se afla acum în faţa fetei, punctându-şi cuvintele cu gesturi oratorice deprinse de pe vremea când participase la nişte alegeri pentru Naţiunile Unite, pe care le pierduse, de altfel. Dacă ar fi fost întrebat, ar fi negat cu sinceritate că încerca s-o sperie pe Teela Brown; dorea cu disperare doar s-o convingă.

— …La urma urmelor, Păpuşarii n-ar trebui să se sinchisească de planeta ce constituie ţelul călătoriei noastre, oricare ar fi aceea. De ce ar mai face-o, când sunt pe punctul de a părăsi galaxia? Ei testează mica noastră echipă până la distrugere. Înainte de a ne omorî unii pe alţii, vor afla destule despre modul în care interacţionăm.

— Nu cred că este vorba despre o planetă, remarcă Teela.

Louis explodă:

— La naiba! Ce legătură are asta cu ceea ce am spus eu până acum?

— În fond, Louis, dacă tot trebuie să ne lăsăm omorâţi, măcar să ştim pentru ce. Cred că este vorba de o navă.

— Nu zău!

— Una imensă, în formă de inel, cu un câmp colector pentru hidrogenul interstelar. Cred că a fost construită în vederea captării hidrogenului în axa inelului, acesta fiind folosit ulterior drept combustibil al unei reacţii de fisiune. În felul acesta, se poate obţine forţa motrice şi totodată un mic soare. Inelul se roteşte pentru a se crea forţa centrifugă, iar partea sa interioară ar putea fi acoperită cu sticlă.

— Mda, murmură Louis, gândindu-se la holograma neclară primită de la Păpuşar.

Reflectase prea puţin la destinaţia lor.

— …Ar fi posibil…, continuă el. O navă imensă, primitivă şi nu prea uşor de pilotat… Dar de ce i-ar interesa pe Cei-Care-Conduc?

— Ar putea fi o navă cu refugiaţi. Unele specii din preajma Nucleului vor fi fost în stare să înţeleagă procesele stelare mai devreme. Pesemne că au prognozat explozia cu mii de ani mai înainte… pe când existau doar vreo două, trei supernove.

— N-ar fi exclus… dar m-ai abătut de la subiect. Tocmai îţi explicam ce fel de experienţe cred că efectuează Păpuşarii. Eu merg de dragul distracţiei. Ce te face pe tine să crezi că vrei să mergi?

— Explozia nucleului galactic.

— Altruismul e măreţ, dar n-ar trebui să te preocupe prea mult ceva care se va întâmpla peste douăzeci de mii de ani. Mai încearcă.

— Fir-ar să fie, dacă tu poţi fi erou, eu de ce să nu fiu? Te înşeli, însă, în privinţa lui Nessus. Nu s-ar implica el într-o misiune de sacrificiu. Şi de ce ar dori Păpuşarii să ne studieze pe noi sau pe Kzini? În ce scop? Ei părăsesc deja galaxia. Oricum nu vor mai avea ocazia de a ne întâlni din nou…

Hotărât lucru, Teela nu era proastă. Doar că…

— Te înşeli. Păpuşarii au motive extraordinar de întemeiate să afle cât mai multe despre noi.

Privirea interesată a Teelei îl făcu să continue.

— Nu cunoaştem prea multe lucruri despre migraţia lor. Ştim doar că orice Păpuşar normal din punct de vedere mental şi fizic se află în mişcare. Şi mai ştim că deplasarea se face cu viteze inferioare celei a luminii. Păpuşarii se tem de hiperspaţiu. Călătorind cu viteze sub-luminice, flota lor va atinge lobul inferior al Norilor lui Magellan peste aproape optzeci şi cinci de mii de ani. Ştii pe cine se aşteaptă să găsească acolo? peroră el încruntându-se şi întinzând degetul spre ea… Pe noi, desigur. Cel puţin oameni şi Kzini. Probabil şi Pierini, Kdaltyno şi Delfini. Ei sunt conştienţi de faptul că vom aştepta până în ultimul minut şi apoi ne vom năpusti într-o goană nebună, la fel cum sunt siguri că vom folosi propulsii hiperluminice. Atunci când vor atinge Norii lui Magellan, vor fi nevoiţi să aibă de-a face cu noi… sau cu cei care ne vor fi omorât. Cunoscându-ne, ei ar putea prognoza natura celor care ne-ar putea distruge. Da, da… au suficiente motive ca să ne studieze.