Larry Niven - Tronul Lumii Inelare

Păstorul Roşu alergă să prindă o frânghie şi se căţără pe ea.

Punctul de observaţie se mişca din ce în ce mai repede pe deasupra ternului vălurit de moviliţe. De acum, toţi alergătorii trebuie să fi ajuns. Dealurile deveniră tot mai mari în faţă; se transformaseră în munţi.

Printre ei, şiroiau râuri ce se adunau undeva în faţă. Louis înţelese că acum privea poalele unui Munte Răsturnat.

Clătinarea platformei în toate direcţiile îl ameţise pe Louis.

— O să se damblagească singuri, spuse el. Acolitul slobozi un urlet: Kzin ridicol.

— Nici eu nu-i consider sănătoşi, spuse Ultimul.

Imaginea de pe Patriarhul Ascuns se lărgea şi ea. În prezent, vârful unui Munte Răsturnat se pierdea deasupra. La o treime de bază, pe pantele sale, Louis începu să distingă puncte colorate şi lumini clipitoare.

Lumini clipitoare?

— Heliografe.

— Foarte inteligent, Louis.

— Un copil Demon mi-a povestit despre ele. Credea că se exprimă criptic. Pesemne că întregul lor imperiu este legat de heliografele instalate pe Munţii Răsturnaţi. Cum crezi că procedează? Demonii nu rezistă la lumina zilei.

— Noaptea văd oglinzile sclipitoare de pe munţii aflaţi în lumina zilei. E destul de uşor, dar cum transmit? Louis, s-ar putea să cumpere serviciul de mesagerie de la localnici.

— Într-un fel sau altul. Oricum, negociază şi cu Oamenii Munţilor Răsturnaţi. Pariez că nu folosesc rishathra .

— N-au nevoie de prea multe. Am observat licărele doar pe câţiva Munţi Răsturnaţi. Câteva mii de staţii de mesagerie pe toată suprafaţa ar fi suficiente să lege imperiul.

— Dar ce părere aveţi despre… ce sunt alea, baloane?

Ultimul slobozi din nou un tril. Mişcarea de apropiere a imaginii se opri; munţii începură să alunece într-o parte. Câteva puncte colorate pluteau alene pe fundalul de gheaţă, la un kilometru şi jumătate sau doi înălţime. Pământeanul remarcă mult mai multe în spaţiile libere dintre munţi.

— Baloane cu aer cald, Louis. Le putem vedea plutind între Munţii Răsturnaţi, aproape oriunde ne-am uita.

— Cât de mare este variaţia…

Harkabeeparolyn şi Kawaresksenjajok apărură, purtând platouri, dar se opriră locului.

Ultimul fluieră ceva. Zidul de Margine ameţitor şi dealurile survolate nebuneşte se topiră într-o pânză de păianjen din bronz. Era un miracol că cei doi Constructori ai Oraşului nu scăpaseră platourile şi n-o rupseseră la fugă ţipând, gândi Louis. Harkabeeparolyn rămase totuşi cu privirea fixă, iar Kawaresksenjajok se uita la ea şi zâmbea.

Eu .

— Sunt tot eu, spuse Louis. Am suferit un anumit tratament medical. Harkabeeparolyn se întoarse spre perechea ei şi-i spuse ceva.

Translatorul lui Louis spuse:

— Tu ştiai!

— Mi-a povestit Zelz.

— Am să ţi-o plătesc eu, micule zilt!

Dar Harkee începu să râdă, la fel ca şi Kawa.

Aşezară jos platourile: o grămadă de rădăcini maronii şi galbene şi un bol cu un fluid roz. Harkabeeparolyn se cuibări pe genunchii lui Louis, studiindu-i faţa de la câţiva centimetri depărtare.

— Am fost singuri, spuse ea.

Se comporta fireşte, ca şi cum ar fi făcut asta dintotdeauna. Se comporta ca şi cum ar fi revenit acasă.

— Nu eraţi singuri acolo unde v-am lăsat eu, spuse el.

— Ni s-a spus să venim.

Făcu semn cu capul spre bucătărie.

Se supuseseră unui Protector. Şi asta, de asemenea, trebuie să fi părut foarte natural.

— Ce vi s-a spus? o întrebă Louis.

— „Navigaţi spre tribord.” — Femeia ridică din umeri şi continuă: Din când în când, venea, privea în jur şi modifica cursul, sau ne învăţa despre curenţii de aer sau apă, sau cum să prindem şi să gătim peştele şi alte animale, sau cum să îngrijim grădina. Ne-a spus că nu mâncăm suficientă carne roşie.

— Poate că vorbeau strămoşii lui.

— Louis, arăţi la fel de tânăr ca şi Kawa. Poţi să…?

— E numai pentru Oamenii Sferei şi Kzinii Sferei, interveni Ultimul. Pentru a vindeca hominizii sau Kzini locali, sau oricare altă specie, o mie de indivizi din specia mea ar avea nevoie de o viaţă pentru studiu şi teste.

Harkabeeparolyn se bosumflă.

Kawaresksenjajok şi Bram intrară în sala de mese cu mai multe platouri. Erau şase peşti de profunzime, surprinzător de urâţi. Doi încă se zbăteau. Ceilalţi fuseseră fierţi cu plante ciudate… legume Kzinti. Legumele proaspete, aşezate într-un bol, erau, de asemenea, din parcul de vânătoare Kzinti.

Louis se uită la celălalt bol şi întrebă:

— Sânge de peşte?

— Sânge de balenă şi un piure de legume, îi răspunse Bram. N-o să-mi ţină prea mult de foame. Bucătăria voastră a fost o descoperire minunată.

Se aşezară. Kawaresksenjajok ieşi şi reveni cu un copil de doi sau trei ani. Fetiţa avea capul acoperit cu un păr blond-portocaliu. Louis n-ar fi recunoscut-o ca fiind din specia Constructorii Oraşului. Băieţelul mai mare nu se vedea.

Mâncarea gătită de Bram era bună , deşi puţin ciudată. Bram trebuie să fi gătit pentru gustul Constructorilor Oraşului, utilizând plante din parcul de vânătoare. Era normal să lipsească unele elemente esenţiale ale dietei, sau să se găsească în cantităţi mici.

— Cât timp mă va ţine în viaţă o asemenea mâncare? întrebă Louis.

— Un falan , înainte ca să înceapă să se deterioreze comportamentul tău, îi răspunse Bram şi sorbi demonstrativ.

Acolitul se înfruptase deja din peştele crud. Louis se întoarse spre el.

— Îţi este încă foame?

— Mi-ajunge. Cel care-şi satisface foamea devine gras şi toropit. Fetiţa se târî de-a buşilea spre marginea mesei. Louis o arătă cu degetul. Harkee se întoarse; copilul ajunse la margine, alunecă, dar fu prins de degetele ei. Observă că strângerea ei aducea cu cea a unei maimuţe sau a unei Persoane Dependente.

— Crezi că voia să cadă? Hal — Femeia din specia Constructorii Oraşului râdea spre el. — Specie nepotrivită. — Apoi, brusc îl întrebă pe Protector: Putem să-l ţinem pe Louis o vreme?

Cu o clipă înainte de a răspunde, Bram iscodi cu privirea toate figurile celor adunaţi acolo, judecând, luând decizii.

— Puteţi să vă bucuraţi unul de celălalt până mâine la prânz. Louis, noi trebuie să ne întoarcem pe Ac . Nu putem afla mai multe până nu aşezăm sonda deasupra zidului. Ultimule, din cauza asta l-ai lăsat pe Louis treaz?

— Desigur. N-aş prea fi avut şanse să-i fac instructajul.

Din nou, privirea lui Bram îi cuprinse pe toţi; apoi, nodurosul spuse:

— Trebuie să cunosc Munţii Răsturnaţi şi zona de margine. Protectorii de pe Zidul de Margine nu trebuie să afle de mine. Întrebarea centrală este legată de Protectori. Trebuie să aflu unde se găsesc, câţi sunt, căror specii le aparţin, care le sunt intenţiile, metodele şi ţelurile. Am aflat ce-am putut, fără să acţionez, evitând să le atrag atenţia, când mi-a stat în putinţă. Reţeaua furată s-a apropiat şi mai mult de Zidul de Margine. Pesemne că Demonii intenţionează să ne arate ceva . Kawaresksenjajok, Harkabeeparolyn, voi mi-aţi arătat activitatea de pe Muntele Răsturnat departe de zona de lucru. Voi, Oamenii Sferei, mi-aţi adus înregistrări făcute pe unul dintre astroporturi. Acum ştiu mai multe despre Zidul de Margine decât îmi imaginasem că ar fi posibil. Curând, va trebui să mă arăt şi eu. Sfătuiţi-mă.

Acolitul vorbi primul.

— Dacă ceilalţi vor vedea sonda, vor bănui că sunt invadatorii interstelari. Ar trebui să te pregăteşti să aperi Centrul de Reparaţie…