Larry Niven - Tronul Lumii Inelare

— Elixir şi tehnologie standard?

— În nici un caz.

— Atunci ce, experimente de-ale Păpuşarilor?

— Am î ncercat să descriu ce am la dispoziţie, un program ARM X modificat.

— Nu poţi echivala costul acestei chestii cu cel plătibil la un spital Sol! Sistemul vostru îmi va oferi, aproximativ, alţi treizeci de ani de viaţă, nu-i aşa? Eu îţi ofer şapte ani de serviciu, începând cu ieşirea din autodoc.

— Doisprezece! Louis, acest sistem te va rescrie la vârsta de douăzeci de ani! Îţi mai rămân cincizeci de ani fără nici un fel de tratament medical!

— Cu riscul la care mă supui, aş fi fericit să mai apuc cincizeci de zile, şi tu ştii acest lucru… De aceea, mai întâi, obişnuiam să intru în sabatical. Şapte.

— Marcat.

Louis îi arătă cursorul cu degetul arătător. Timpul cheltuit trebuie socotit numai pentru acţiunile discrete acceptate sub îndrumarea Ultimului .

— Ce mai este şi cu flupul ăsta? Dar timpul pentru consultaţii? Timpul de călătorie? Acţiunile întreprinse fără să te mai consult, pentru că nu mai am timp? Rezolvarea problemelor în subconştient, în timpul somnului?

— Precizează-le şi pe astea.

— Motivele tale sunt discutabile. Nici o entitate cinstită nu ar fi încercat aşa ceva.

— Aşa se desfăşoară negocierile, Louis.

— Încerci să mă înveţi pe mine cum să negociez? Marcat.

Louis şterse propoziţia ofensatoare, apoi bătu cu un deget în aer. Perioada de serviciu se va termina la şapte ani după acceptarea acestui contract . Ignoră gemetele de insatisfacţie.

— Acum, am nevoie de o clauză care să mă protejeze împotriva modificării mele într-un sclav mai bun. Nu văd nimic aici care să răspundă la această cerere.

Textul începu să se adauge singur. Louis îl privi o clipă, apoi spuse:

— Nu.

— Atunci, scrie tu!

— Nu. Crezi că poţi găsi o cale să obţii o copie după contractul meu ?

— Nu.

— Atunci, va trebui să aştepţi până ajung la Patriarhul Ascuns . Voi pleca mâine.

— Aşteaptă! Louis, te găsesc mai uşor acolo.

— Ultimule, cred că va trebui să insist să-mi accepţi contractul meu, nu al tău. Dacă nu poţi să-l citeşti, cum îmi vei sugera schimbările?

— Poţi să mi-l citeşti cu voce tare.

— Mâine. Acum mă frământă altceva. Cât timp ţi-ar lua să ridici o protuberanţă de pe soare şi s-o transformi într-un efect laser supertermal?

— Două ore, uneori trei. Condiţiile variază.

— Trei nave au pătruns prin Pumnul-lui-Dumnezeu, undeva pe aproape, şi cineva a tras în ele . N-a durat mai mult? Sau era vorba de acele redări pe repede înainte, nu mai ştiu.

— Am să verific.

Louis se trezi târziu. Sawur şi copiii plecaseră. Nu mai rămăsese nimic comestibil de noaptea trecută. Louis scormoni în vatra stinsă.

Nici o entitate , nici un proces nu vor modifica tiparul de gândire al lui Louis Wu prin mijloace chimice sau chirurgicale sau prin alte mijloace , în afară de convingere , ce va avea loc atunci când Louis Wu este complet conştient şi în deplinătatea facultăţilor mentale . Nici o înţelegere făcută în timp ce nu este total conştient şi în deplinătatea facultăţilor mentale nu este valabilă .

Perioada de servitute - Louis tăie servitute. -… dependenţă mutuală nu va dura mai mult de şapte ani , începând din momentul acceptării acestui contract . Wu va avea dreptul să doarmă , să mănânce şi , după caz , să se vindece . Urgenţele care vor întrerupe acest timp liber vor scurta perioada de dependenţă mutuală de trei ori . Penalizări pentru violarea … perioadele de concediu convenite de comun acord vor extinde perioadele de dependenţă mutuală … Louis Wu poate refuza orice comandă dacă , potrivit propriei sale judecăţi , raportul între risc şi beneficii este prea mare , dacă se aduc daune localnicilor hominizi , culturii sau mediului lor , daune globale Lumii Inelare , sau au loc clare violări ale eticii . Câteva precizări în plus nu făceau rău nimănui.

Se simţea extrem de flămând. Ştia unde putea să găsească nişte rădăcini. Louis ridică platforma de transport drept în sus, în căutarea unei poteci, şi văzu copiii răspândiţi în pădurea de peste Fluviul Shenthy.

Sawur găsise două ciuperci mari din specii diferite, iar copiii omorâseră un crustaceu de uscat, mare cât un şobolan. Acum, îl priveau cu interes pe Louis cum le înveleşte în frunze şi în pământ moale şi umed. Îşi scoase, apoi, lanterna-laser dintr-una din cutiile de pe platformă, o reglă pe microunde şi deschidere mare şi încălzi guguloaiele de noroi până ce începură să scoată aburi. Apoi, cu mare grijă, fixă lanterna pe un suport. Era un lucru periculos s-o lase la întâmplare.

— Strill, Parald, ţineţi-i pe ceilalţi departe de noroi. Să nu se ardă. Sawur, aş vrea să-ţi fac un dar de plecare.

— Louis, va trebui să ne despărţim?

— Locuitorul Reţelei şi-a trimis sonda de realimentare să pulverizeze stânca. Trebuie să fie prin preajmă. Mă aştept să ajungă aici în câteva ore.

Îi indică plăcile de pe platforma de transport.

— Dă-mi voie să-ţi arăt acum asta. Mă întreb dacă ar trebui să ţi le las ţie sau întregului sat.

Butoanele de control ale plăcilor de marfă erau, în fapt, mici depresiuni situate pe marginile acestora şi necesitau ceva forţă pentru a fi acţionate. Forţa Protectorilor. Louis le împinse cu o bară subţire, ţinută cu ambele mâini. Ultima platformă din stivă se desprinse din locaşuri şi căzu la câţiva centimetri deasupra ierbii.

Sawur întrebă.

— O s-o prezinţi în seara asta? Ofer-o întregului sat şi las-o în sarcina mea şi a lui Kidada. Eu voi fi la fel de surprinsă ca şi ceilalţi. Arată-i lui şi mie cum funcţionează, dar nu altcuiva şi nici Vizitatorilor.

— Marcat.

— Este un dar magnific, Louis!

— Sawur, tu mi-ai redat viaţa. Cred. S-ar putea.

— Mai ai dubii?

— Lasă-mă o clipă.

Louis sparse noroiul întărit la unul dintre capete. Ciupercile păreau a fi gata şi chiar miroseau ca atare.

Aveau un gust minunat. Sparse şi restul coconilor din lut întărit şi descoperi că şi crabul era numai bun. Carnea se găsea, în mare măsură, între cleşti şi copiii o împărţiră pe toată. Două îmbucături din coadă le reveniră lui Louis şi Sawur.

— Aşa este mai bine. Nu mai sunt raţional când îmi este foarte foame. Acum, priveşte.

Louis desenă un cerc pe nisip.

— Luminii îi trebuie treizeci şi două de minute ca să străbată Lumea Inelară şi să se întoarcă în locul de plecare.

Auzea translatorul cum transforma unităţile de timp şi distanţe.

— Cu adevărat?

— Crede-mă pe cuvânt. Opt minute sunt necesare unei o raze din soare să atingă Arcada. Şaisprezece minute să o traverseze şi alte şaisprezece pentru a reveni. Dacă trei astronave îşi fac brusc apariţia printr-o gaură aici , lângă Marele Ocean, şi după două ore şi jumătate sunt distruse, iar o astronavă aterizează aici şi este distrusă după două ore, unde este atacatorul?

Sawur studie schiţa, apoi arătă cu degetul.

— Aici , în partea cealaltă a Arcadei. Pentru primele nave a avut nevoie de o jumătate de oră numai ca să le vadă.

— Dar dacă ar fi atacat trei ore mai târziu?