Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Eşti sigur că nu te temi de infecţie?

— Deloc, partenere Elijah, dar ceilalţi de pe navă ar putea simţi repulsie la apropierea mea. Oamenii de pe Aurora sunt sensibili la infecţii, uneori până la un punct care depăşeşte calculul raţional al probabilităţilor.

— Înţeleg, dar nu te întrebam de ce eşti aici, acum. Vreau să spun: de ce ai venit, de fapt?

— Dr. Fastolfe, din personalul căruia fac parte, m-a trimis la bordul navei care a venit după tine din câteva motive. S-a gândit că e mai bine să afli detalii în legătură cu ceea ce e sigur că va fi o misiune grea pentru tine.

— Frumos din partea lui, îi mulţumesc.

R. Daneel se înclină solemn, în semn de confirmare:

— Dr. Fastolfe s-a mai gândit că întâlnirea îmi va produce… robotul se opri — … senzaţii corespunzătoare.

— Adică plăcere, Daneel.

— De vreme ce mi se îngăduie să folosesc acest cuvânt, da. Şi al treilea motiv — şi cel mai important…

În acel moment uşa se deschise din nou şi intră R. Giskard. Baley îşi întoarse capul înspre el şi simţi un fior de neplăcere. Nu puteai să nu-l iei drept robot pe R. Giskard, iar prezenţa lui scotea cumva în evidenţă faptul că Daneel era robot (R. Daneel, se gândi Baley dintr-o dată), chiar dacă Daneel era pe departe cel mai bun dintre ei doi. Baley nu voia să fie scos în evidenţă faptul că Daneel e robot; nu voia să fie umilit de neputinţa lui de a-l considera pe Daneel orice altceva, decât un om ce folosea un limbaj cam bombastic.

Spuse, nerăbdător:

— Ce e, băiete? R. Giskard zise:

— Am adus filmele-cărţi pe care aţi dorit să le vedeţi, domnule, şi vizorul.

— Bine, lasă-le aici. Lasă-le aici… şi nu trebuie să rămâi. Daneel va sta cu mine.

— Da, domnule.

Ochii robotului — sclipind şters, observă Baley, nu ca ai lui Daneel — se întoarseră scurt înspre R. Daneel, ca şi cum ar fi aşteptat ordine de la o fiinţă superioară. R. Daneel zise încet:

— Se cuvine, prietene Giskard, să rămâi afară, lângă uşă.

— Aşa voi face, prietene Daneel, spuse R. Giskard.

Ieşi, iar Baley spuse cu oarecare nemulţumire:

— De ce trebuie să rămână afară, la uşă? Sunt prizonier?

— Deoarece nu ţi se va permite să te amesteci cu persoanele de pe navă în timpul acestei călătorii, zise Daneel, îmi pare rău că trebuie să-ţi spun că eşti, într-adevăr, prizonier. Totuşi, nu acesta este motivul prezenţei lui Giskard… Şi, pentru că am ajuns aici, trebuie să-ti spun că ar fi de dorit, partenere Elijah, să nu i te adresezi lui Giskard — şi nici unui robot — cu „băiete”.

— Nu-i place cuvântul? se încruntă Baley.

— Giskard nu are nimic împotriva nici unui act omenesc. Pur şi simplu „băiete” nu este un cuvânt obişnuit cu care să te adresezi roboţilor de pe Aurora şi n-ar fi de dorit să se creeze dezacorduri cu cei de pe Aurora prin scoaterea neintenţionată în evidenţă a locului tău de origine, prin particularităţi de vorbire fără importanţă.

— Atunci cum să mă adresez?

— Cum mi te adresezi mie, folosind numele individual pe care l-a primit. La urma urmei, acesta este doar un sunet care indică o anumită persoană căreia i te adresezi — şi de ce ar fi un sunet preferabil altuia? Este doar o problemă de uzanţă. De asemenea, pe Aurora mai este obiceiul să te adresezi unui robot cu „el” sau „ea”, uneori, mai degrabă decât cu „ăla”. Şi tot pe Aurora nu este obiceiul să se folosească iniţiala „R.”, cu excepţia situaţiilor oficiale, când este nevoie de numele întreg al robotului — şi chiar şi atunci iniţiala este, în prezent, omisă de multe ori.

— În acest caz… Daneel, (Baley îşi reprimă impulsul de a spune „R. Daneel”) cum faceţi diferenţa între roboţi şi oameni?

— De obicei, deosebirea se vede de la sine, partenere Elijah. Nu e cazul să fie scoasă în evidenţă inutil. Cel puţin acesta este punctul de vedere pe Aurora şi, deoarece i-ai cerut lui Giskard filme despre Aurora, presupun că vrei să te familiarizezi cu lucrurile de acolo, ca ajutor pentru sarcina pe care ţi-ai asumat-o.

— Pentru sarcina care mi-a fost impusă, da. Şi dacă diferenţa dintre un robot şi un om nu se vede de la sine, Daneel? Ca şi în cazul tău.

— Atunci de ce să faci deosebirea, dacă situaţia nu o cere? Baley trase aer în piept. Avea să-l fie greu să se adapteze la această simulare a celor de pe Aurora, să pretindă că nu există roboţi. Spuse:

— Şi dacă Giskard nu este aici ca să mă ţină prizonier, de ce stă… la uşă?

— Acestea sunt instrucţiunile doctorului Fastolfe, partenere Elijah. Giskard trebuie să te apere.

— Să mă apere? De ce?… Sau de cine?

— Dr. Fastolfe nu a fost prea explicit în această privinţă, partenere Elijah. Totuşi, deoarece în cazul lui Jander Panell s-au dezlănţuit multe pasiuni omeneşti…

— Jander Panell?

— Robotul a cărui folosinţă a luat sfârşit.

— Cu alte cuvinte. robotul care a fost ucis?

— „Ucis”, partenere Elijah, este un termen care se aplică de obicei fiinţelor umane.

— Dar pe Aurora sunt evitate deosebirile dintre roboţi şi fiinţe umane, nu-i aşa?

— Chiar aşa! Totuşi, posibilitatea sau imposibilitatea de a-l deosebi în cazul special al sfârşitului funcţionării nu s-a pus niciodată în discuţie, după câte cunosc. Nu ştiu care sunt regulile.

Baley cântări situaţia. Nu avea prea mare importanţă, era doar o problemă de semantică. Totuşi, voia să testeze modul de gândire al celor de pe Aurora. Altfel nu ajungea nicăieri. Spuse încet:

— O fiinţă umană care funcţionează este vie. Dacă această viaţă este întreruptă violent prin acţiunea deliberată a altei fiinţe umane, numim asta „crimă” sau “omucidere”. „Crimă” este un cuvânt mai convingător. Când cineva este martor la o agresiune cu sfârşitul violent al vieţii unei fiinţe umane, strigă „Crimă!”. Nu e totuna dacă ar striga „Omucidere!”. Ăsta este un cuvânt mai oficial, cu mai puţină încărcătură emoţională.

R. Daneel spuse:

— Nu înţeleg deosebirea pe care o faci, partenere Elijah. De vreme ce atât „crimă”, cât şi „omucidere” sunt folosite pentru a înfăţişa sfârşitul violent al vieţii unei fiinţe umane, cele două cuvinte trebuie să fie sinonime. Atunci, unde e deosebirea?

— Dintre cele două cuvinte, unul, ţipat, va îngheţa sigur sângele în venele unei fiinţe umane, mai mult decât celălalt, Daneel.

— De ce?

— Conotaţiile şi asocierile; efectul subtil, nu al înţelesului din dicţionar, ci al timpului îndelungat de folosinţă; natura propoziţiilor, condiţiilor şi situaţiilor în care se obişnuieşte folosirea unui cuvânt, în comparaţie cu altul.

— Programarea mea nu conţine nimic de felul ăsta, spuse Daneel, cu o intonaţie ciudată de neputinţă faţă de aparenta lipsă de emoţie cu care rostise aceste cuvinte (aceeaşi lipsă de emoţie cu care rostea totul).

Baley spuse:

— Mă crezi pe cuvânt, Daneel?

Daneel răspunse repede, de parcă i s-ar fi dat soluţia la o enigmă:

— Fără îndoială.

— Deci, putem spune că un robot care funcţionează este viu, spuse Baley. Unii ar putea refuza să lărgească atât de mult sensul cuvântului, dar noi suntem liberi să dăm definiţii care ne convin, dacă e bine. Este uşor să spui de un robot care funcţionează că este viu şi ar fi inutil de complicat să încercăm inventarea unui cuvânt nou pentru situaţie sau evitarea folosirii unuia familiar. Tu eşti viu, de exemplu, Daneel, nu-i aşa?