Isaac Asimov - Roboţii de pe Aurora

— Niciodată! Nici măcar o dată!

— N-ai ştiut niciodată că are un robot cu înfăţişare umană?

— Nu!

— Ea n-a pomenit niciodată de el?

— Avea roboţi peste tot. Toţi roboţi obişnuiţi. N-a spus nici o vorbă că ar avea altceva.

Baley dădu din umeri:

— Foarte bine. N-am nici un motiv — până acum — să cred că nu-i adevărat.

— Atunci spune-i-o Gladiei. De asta am vrut să vorbesc cu dumneata. Să-ţi cer s-o faci. Să insist.

— Gladia are vreun motiv să creadă altceva?

— Sigur că da. I-ai împuiat capul. Ai întrebat-o despre mine în legătură cu asta şi ea a bănuit… a devenit nesigură. Vorba e că m-a sunat azi dimineaţă şi m-a întrebat dacă am ceva de-a face cu toată treaba.

— Si ai negat?

— Bineînţeles că am negat, şi încă foarte înverşunat, pentru că n-aveam nimic de-a face cu asta. Dar nu e convingător dacă neg eu. Vreau s-o faci dumneata. Vreau să-i spui că, după părerea dumitale, n-am nici o legătură cu întreaga afacere. Ai spus şi că n-am şi că nu-mi poţi distruge reputaţia fără nici o dovadă. Te pot reclama.

— Cui?

— Comitetului de Apărare Personală. Adunării Legislative. Conducătorul acestui institut este un prieten apropiat al Preşedintelui şi i-am trimis, deja, un raport complet despre această problemă. Înţelegi, eu nu aştept. Acţionez rapid.

Gremionis dădu din cap într-un mod care ar fi putut fi luat drept furie, dar nu era prea convingător, dacă judecai după blândeţea feţei lui.

— Uite ce e, zise, aici nu eşti pe Pământ. Aici suntem apăraţi.

Planeta dumitale, cu suprapopulaţia ei, face ca oamenii să trăiască în nenumărate stupuri, în furnicare. Vă împiedicaţi unul de celălalt, vă sufocaţi reciproc — şi nu contează. O viaţă sau un milion de vieţi — nu contează.

Baley, ferindu-se ca în voce să i se simtă dispreţul, spuse:

— Citeşti romane istorice.

— Sigur că citesc — şi ele spun adevărul. Într-o singură Lume nu poţi avea miliarde de oameni, fără ca lucrurile să se petreacă astfel. Pe Aurora, fiecare dintre noi înseamnă o viaţă preţioasă. Din punct de vedere fizic; suntem protejaţi de roboţii noştri, astfel încât pe Aurora nu are loc nici un atac, darămite o crimă.

— Cu excepţia lui Jander.

— Asta nu e crimă; el e doar un robot. Şi suntem protejaţi de rele mai mari decât un atac de către Adunarea Legislativă. Comitetul de Apărare Personală are o părere proastă — foarte proastă — despre orice acţiune care aduce, pe nedrept, daune reputaţiei sau statutului social al oricărui cetăţean. Un Aurorian, dacă s-ar purta aşa cum te porţi dumneata, ar avea multe de tras. În ceea ce priveşte un Pământean… păi…

Baley zise:

— Efectuez o investigaţie, presupun că la invitaţia Adunării Legislative. Nu cred că dr. Fastolfe m-ar fi putut aduce aici fără aprobarea Adunării Legislative.

— Poate, dar asta nu-ţi dă dreptul să depăşeşti limitele unei investigaţii cinstite.

— Deci, ai de gând să aduci asta în faţa Adunării Legislative?

— Am de gând să-l pun pe conducătorul Institutului…

— Apropo, cum îl cheamă?

— Kelden Amadiro. Am de gând să-l rog s-o prezinte în faţa Adunării Legislative — şi să ştii că el face parte din Adunarea Legislativă, este unul dintre conducătorii partidului Globaliştilor. Aşa că sunt de părere că ar fi mai bine să-i explici Gladiei că sunt absolut nevinovat.

— Aş vrea s-o fac, domnule Gremionis, deoarece bănuiesc că eşti nevinovat, dar cum să-mi transform bănuiala în certitudine, dacă nu-mi dai voie să-ţi pun nişte întrebări?

Gremionis ezită. Apoi, cu un aer sfidător, se rezemă de scaun şi-şi împreună mâinile la ceafă, imaginea unui om care nu reuşeşte absolut deloc să pară în largul lui. Zise:

— Dă-i drumul cu întrebările. N-am nimic de ascuns. Şi, după ce termini, va trebui s-o chemi pe Gladia, chiar la transmiţătorul tridimensional din spatele dumitale, sau vei da de bucluc mai rău decât îţi închipui.

— Înţeleg. Dar mai întâi… De când o cunoşti pe dr. Vasilia Fastolfe, domnule Gremionis? Sau dr. Vasilia Aliena, dacă o cunoşti sub acest nume.

Gremionis şovăi, apoi vorbi, iritat:

— De ce mă întrebi? Ce legătură are cu asta?

Baley oftă şi chipul lui sever păru să se întristeze:

— Îţi amintesc, domnule Gremionis, că nu ai nimic de ascuns şi că vrei să mă convingi de nevinovăţia dumitale, ca eu s-o pot convinge pe Gladia de acelaşi lucru. Aşa că spune-mi de când o cunoşti. Dacă nu o cunoşti, spune aşa — dar înainte de a o face, e corect să-ţi spun că dr. Vasilia a declarat că o cunoşti bine… cel puţin destul de bine ca să i te oferi.

Gremionis păru întristat. Spuse cu o voce tremurată:

— Nu ştiu de ce unii fac atâta caz. O ofertă este o comunicare socială normală, care nu interesează pe altcineva. Sigur, dumneata eşti Pământean, aşa că dumneata ai face mofturi.

— Înţeleg că nu ţi-a primit oferta.

Gremionis îşi coborî mâinile în poală, cu degetele strânse în pumni:

— Primirea sau refuzul depind în totalitate de ea. Au existat femei care mi s-au oferit mie şi pe care eu le-am refuzat. Nu-i mare lucru.

— Bine, atunci. De când o cunoşti?

— De câţiva ani. Vreo cincisprezece.

— O cunoşti de când locuia încă la dr. Fastolfe?

— Eram doar un puşti pe atunci, zise el, roşind.

— Cum ai ajuns s-o cunoşti?

— Când mi-am terminat pregătirea ca artist pentru personal, am fost solicitat să-i creez garderoba. Ei i-a făcut plăcere şi după aceea s-a folosit de serviciile mele — în această privinţă — în exclusivitate.

— Deci, la recomandarea ei te afli în situaţia actuală, în calitate de, putem spune, artist oficial pentru personalul Institutului de Robotică?

— Ea şi-a dat seama de calificarea mea. Am fost supus la probă, împreună cu alţii, şi mi-am câştigat poziţia pe merit.

— Dar ea te-a recomandat?

Scurt şi enervat, Gremionis răspunse:

— Da.

— Şi dumneata ai considerat că singura răsplată cuviincioasă pe care o puteai găsi era să i te oferi.

Gremionis se strâmbă şi îşi trecu limba peste buze, ca şi cum ar fi gustat ceva neplăcut:

— E… dezgustător! Doar un Pământean ar putea gândi astfel. Faptul că m-am oferit însemna doar că mie mi-a plăcut să fac aşa.

— Pentru că e frumoasă şi are o personalitate cuceritoare?

Gremionis se codi:

— Păi, eu n-aş spune că are o personalitate cuceritoare, zise el cu prudenţă, dar este cu siguranţă frumoasă.

— Mi s-a spus că te oferi oricui — fără deosebire.

— Asta e o minciună.

— Ce e o minciună? Că te oferi oricui sau că mi s-a spus aşa?

— Că mă ofer oricui. Cine a spus asta?

— Nu ştiu la ce-ar servi să-ţi răspund la întrebare. Ţi-ar plăcea să te citez ca pe o sursă de informaţii stânjenitoare? Ai mai vorbi liber cu mine dacă ai crede că aş face asta?

— Ei bine, oricine ar fi spus-o, e un mincinos.

— Poate că era numai o exagerare ca să mă impresioneze. Te-ai oferit altora înainte de a te oferi dr. Vasilia?

Gremionis îşi feri privirea:

— O dată sau de două ori. Nimic serios.

— Dar cu dr. Vasilia ai fost serios?

— Păi…

— Înţeleg că i te-ai oferit în mod repetat, ceea ce e cam împotriva obiceiului de pe Aurora.

— O, obiceiul de pe Aurora…, începu Gremionis cu furie.