Evanghelia eseniană

Dar durerea mea şi lacrimile mele amare

Sunt pentru strămoşii noştri

Care au păcătuit faţă de Creator

Şi au fost izgoniţi

Din împărăţia Sfântă a Arborilor uriaşi.

De aceea eu plâng şi-mi ascund faţa în tristeţe

După frumuseţea Grădinii Pierdute

Şi dulceaţa cântecului Păsării

Care cânta în ramurile Arborelui Vieţii.

Ai milă de mine, O, Dumnezeule,

Şi curăţă-mă de păcatul meu.

Bucuria inimilor noastre a încetat,

Dansul nostru s-a transformat în doliu,

Coroana a căzut de pe capul nostru.

Vai şi amar nouă care am păcătuit!

De aceea inima noastră este ofilită

Şi vederea noastră este slabă.

Tu, Tată Ceresc, îţi păstrezi pe vecie

Tronul Tău din generaţie în generaţie.

Pentru ce ne-ai uitat

Şi ne-ai părăsit atât de multă vreme?

Întoarce-te la noi, O, Doamne,

Reînnoieşte-ne zilele, ca altădată.

Unde nu există dreptate sau compasiune,

Totul va deveni deşert, cu animale sălbatice,

Iar casele oamenilor vor fi pline de creaturi jalnice.

Şi acolo vor sălăşlui bufniţele,

Şi vor dansa satirii,

Iar sălbăticiunile vor urla în casele lor dezolante.

Spală-mă O, Doamne, şi voi fi mai alb ca zăpada!

Fă-mă să aud numai bucurie şi veselie!

Întoarce-Ţi faţa de la păcatele mele,

Şi şterge-mi toate nedreptăţile mele!

Creează în mine o inimă curată, O, Doamne

Şi reînnoieşte un spirit drept în mine!

Nu mă lipsi de prezenţa Ta

Şi nu-ţi lua Spiritul Tău Sfânt de la mine!

Refă în mine bucuria Grădinii Tale Infinite

Şi susţine-mă cu îngerii Tăi sfinţi!

Lasă-mă să alung tot răul

Şi toată murdăria

Din foc, apă,

Pământ, arbori,

De la bărbatul credincios şi femeia credincioasă,

Din stele, lună, soare,

Din Lumina infinită,

Din toate lucrurile bune,

Create de Tine, Tată Ceresc,

Al căror tipar este Legea Sfântă.

Pe zidurile Babilonului

Ne aşezăm şi plângem,

Când ne amintim de Sion.

Ne atârnăm harpele noastre în sălcii.

Cum am mai putea cânta cântecul Domnului

Într-o ţară păcătoasă?

Dacă te voi uita, o Ierusalime,

Mâna mea dreaptă să-şi piardă îndemânarea.

Dacă nu-mi voi aminti de tine,

Să mi se despice limba de la rădăcină

Pentru că Babilonul înseamnă sclavia în lume,

Iar Sionul este libertatea în Fraternitate.

O, Doamne, către Tine voi striga

Pentru că focul a devastat păşunile Sălbăticiunilor,

Iar flăcările au ars toţi arborii ţinutului.

Vitele ţinutului au strigat şi ele după Tine

Pentru că apele râurilor au secat,

Şi focul a devastat Păşunile sălbăticiunilor.

Toţi locuitorii ţării tremură

Pentru că ziua venirii Domnului

Este atât de aproape:

O zi de întuneric şi tristeţe,

O zi înnourată şi de un întuneric dens,

O zi când pământul se va cutremura

Şi cerurile vor tremura.

Soarele şi Luna vor fi întunecate,

Iar stelele îşi vor întrerupe strălucirea.

Din adâncuri strigăm către Tine,

O, Doamne! Doamne, ascultă-ne glasurile!

Şi în acea zi iadul îşi va lărgi dimensiunile,

Şi-şi va deschide gura fără măsură,

Şi gloria, mândria şi parada răului

Va coborî în ea.

Omul obişnuit va fi doborât,

Iar omul puternic umilit.

Aşa cum focul va devora miriştile

Iar flăcările vor consuma paiele,

Rădăcinile lor vor fi consumate de putrezire,

Iar florile lor vor fi împrăştiate ca praful.

Aceasta deoarece ei au respins

Legea Sfântă a Ordinii Cereşti

Şi au dispreţuit cuvântul Copiilor Luminii.

Şi în acea zi, cine va privi peste pământ

Va vedea numai întuneric şi tristeţe,

Iar lumina în ceruri va fi stinsă.

Conducătorii popoarelor le vor duce în păcat

Şi acestea vor fi distruse.

Lumea va deveni ipocrită şi făcătoare de rele

Şi gura fiecăruia va spune nebunii.

Răutatea va arde ca focul

Şi va devora ghimpi şi spini.

Ea se va aprinde în hăţişurile pădurii

Şi se va înălţa ca fumul.

Prin pedeapsa Legii,

Pământul va fi în întuneric

Şi omul va lucra asupra sa.

Şi oamenii vor deveni lemne pentru foc:

Nimeni nu-şi va cruţa fratele.

Vai celor care n-au respectat Legea Sfântă!

Vai celor îngâmfaţi!

Vai celor ce poftesc lucruri lumeşti

Şi sunt corupţi prin voia lor de fapte rele,

Care au vederi greşite şi păcătuiesc în judecată

Pentru că ei sunt oameni răzvrătiţi, oameni mincinoşi,

Oameni care nu vor auzi Legea Domnului,

Care spun clarvăzătorilor să nu arate ce văd

Şi Profeţilor să nu spună adevărul,

Ci să spună fapte îndulcite, profeţii mincinoase!

Vai celor care dau hotărâri nedrepte

Şi scriu nenorocirile pe care le-au impus!

Vai celor care unesc casă de casă

Şi leagă câmp de câmp,

Până ce în dorinţa de a se izola

Nu-şi mai găsesc loc pe pământ!

Vai celor ce se trezesc în zori,

Nu pentru a face comuniuni cu îngerii,

Ci pentru a bea băuturi tari şi a continua până noaptea

Până îi aprind aburii vinului!

Vai celor care numesc răul bine şi binele rău,

Care iau întunericul drept lumina, şi lumina întuneric!

Vai acelora

Care, lăsând de-o parte judecata,

Iau dreptul celui sărac,

Care jefuiesc văduvele şi înrobesc orfanii!

De aceea, în vremurile ce vor veni,

Mâna Domnului va curăţa uscăturile

Prin judecata Legii,

Iar cei înalţi vor fi micşoraţi

Şi cei trufaşi – umiliţi.

Ţipaţi voi de durere, pentru că ziua Legii este aproape.

Ea va veni ca o distrugere de la Atotputernic.

De aceea, toate mâinile vor fi slabe

Şi inimile oamenilor vor fi înmuiate,

Şi ei vor fi îngroziţi.

Privirea lor va vedea numai dureri şi tristeţe;

Ei vor trăi în chinuri ca femeile care nasc;

Ei vor fi uimiţi unul faţă de altul;

Feţele lor vor fi ca flăcările.

Priviţi, ziua Domnului soseşte

Crudă, cu furie şi urgie,

Pentru a lăsa pământul pustiu

Şi El va distruge şi goni păcătoşii din el.

Şi aceasta se va întâmpla într-o zi când

Domnul va pedepsi gazda celor înalţi,

Şi regii de pe pământ.

Ei vor fi adunaţi împreuna

Şi închişi ca prizonieri în puţuri,

Şi vor fi aruncaţi în puşcării,

Şi Domnul va apare din sălaşul Său,

Şi va coborî,

Şi va porunci de pe înălţimile cele mai mari ale Pământului

Şi munţii se vor topi sub El,

Şi văile vor fi ca ceara în faţa focului,

Şi apele vor cădea în prăpastie.

Atunci luna şi soarele se vor întuneca,

Iar stelele cerului şi constelaţiile lor

Nu vor mai lumina.

Soarele se va întuneca de atunci înainte,

Iar luna nu-şi va mai lăsa lumina să strălucească.

Domnul va cutremura cerurile,

Iar pământul se va îndepărta de la locul său,