Evanghelia eseniană

O, voi fulgere şi nori, binecuvântaţi Legea!

O, voi munţi şi coline, binecuvântaţi Legea!

O, voi lucrurilor care creşteţi pe pământ, binecuvântaţi Legea!

O, voi fântâni, binecuvântaţi Legea!

O, voi mari şi râuri, binecuvântaţi Legea!

O, voi balene şi tot ce se mişcă în ape,

Binecuvântaţi Legea!

O, voi păsări ale aerului, binecuvântaţi Legea!

O, voi animale sălbatice şi vite, binecuvântaţi Legea!

O, voi copii ai oamenilor, binecuvântaţi Legea!

O, voi spirite şi suflete ale Copiilor Luminii,

Binecuvântaţi Legea!

O, voi lucrători sfinţi şi umili

Din Grădina Fraternităţii, binecuvântaţi Legea!

Fie ca întreg Pământul să binecuvânteze Legea!

Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc

Şi binecuvântaţi Legea Sa!

O, voi, toţi aceia care slăviţi Legea,

Lăudaţi pe Tatăl Ceresc

Şi Maica Pământească,

Şi toţi sfinţii îngeri

Şi aduceţi-le mulţumiri

Pentru ca Legea să fie pentru totdeauna!

Noi slăvim Legea zi şi noapte.

Slavă Tatălui Ceresc!

Slavă Maicii Pământeşti!

Slavă îngerilor sfinţi!

Slavă Copiilor Luminii!

Slavă sfântului nostru Părinte Enoh!

Slavă întregii Creaţii Sfinte

Care a fost, este şi va fi în veci!

Noi lăudăm stelele luminoase şi glorioase,

Noi lăudăm cerul suveran,

Noi lăudam timpul infinit,

Noi lăudăm Legea bună,

A închinătorilor Creatorului,

A Copiilor Luminii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii.

Noi lăudăm calea Legii Sfinte.

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi

Ai lumii nevăzute.

Noi lăudăm toţi îngerii sfinţi

Ai lumii materiale.

Aduceţi mulţumiri Tatălui Ceresc pentru că El este bun,

Aduceţi mulţumiri Dumnezeului îngerilor,

Aduceţi mulţumiri Domnului Luminii

Pentru mila sa veşnică.

Celui care singur a făcut marile minuni,

Celui care prin înţelepciunea Sa a făcut cerurile,

Celui care a ridicat pământurile deasupra apelor,

Celui care a făcut marile lumini ale cerurilor,

Celui care a făcut soarele pentru a stăpâni ziua,

Şi luna, şi stelele pentru a stăpâni noaptea,

Aduceţi laudă nesfârşită şi recunoştinţă fără margini,

Ca mila Sa să dureze veşnic.

Şi venerăm vechea şi sfânta religie

Care a fost statornicită la Creaţie,

Care a fost pe pământ în timpul Arborilor uriaşi,

Religia sfântă a Creatorului

Splendidă şi glorioasă

Revelată de Părintele nostru Enoh.

Noi venerăm Creatorul,

Şi Focul Vieţii,

Şi Apele bune care sunt sfinte,

Şi Soarele splendid, şi Luna,

Şi stelele strălucitoare, glorioase.

Şi mai mult ca orice, noi slăvim Legea Sfântă,

Pe care Creatorul, Tatăl nostru Ceresc,

Ne-a dat-o nouă.

Ea este Legea care face sfânt sălaşul nostru,

Care este întinsul Pământ verde.

Slăviţi Legea!

Legea vindecă inimile zdrobite

Şi le alină rănile.

Mare este Legea şi de mare putere.

Înţelepciunea Legii este infinită.

Ea îl înalţă pe cel blajin

Şi-l ţine legat de pământ pe cel păcătos.

Cântaţi Legii cu recunoştinţă,

Cântaţi laude cu harpa Legii

Care acoperă cerul cu nori,

Care aduce ploaie pământului,

Care face să crească iarba pe munţi.

Noi lăudăm cu voce tare

Gândul bine gândit,

Şi Cuvântul bine rostit,

Precum şi Fapta bună.

Vom veni la voi, O, nemuritori generoşi,

Vom veni la voi preamărindu-vă şi invocându-vă,

Îngeri ai Tatălui Ceresc şi ai Maicii Pământeşti!

Noi venerăm Domnul Sfânt al Ordinii Cereşti

Creatorul tuturor făpturilor bune ale pământului.

Noi venerăm cele rostite de Părintele nostru Enoh

Şi vechea, pura sa religie,

Credinţa sa şi cunoaşterea sa, mai veche decât începutul timpului.

Vom cânta Legii atât cât vom trăi,

Vom aduce laude Tatălui Ceresc

Atât cât vom trăi,

În Grădina Fraternităţii.

Comuniunile noastre cu îngerii vor fi plăcute;

Vom fi fericiţi în Lege.

Binecuvântează Legea, O, sufletul meu!

Lăudaţi Legea Sfântă!

Copii ai Luminii, iubiţi Legea,

Deoarece Legea aude vocile voastre

Şi rugăciunile voastre!

Legea are, aplecată către noi, o ureche care aude orice.

De aceea noi vom chema Legea atât cât vom trăi.

Legea a eliberat sufletele noastre de moarte,

Ochii noştri de lacrimi şi picioarele noastre de primejdii.

Noi vom merge în faţa Legii în ţara vieţii

Pe cărările Grădinii infinite a Fraternităţii.

Zilele fiilor oamenilor sunt ca iarba.

Ei înfloresc ca florile câmpului

Pentru că vântul trece peste ei şi ei sunt duşi.

Dar mila Legii este nemărginită

Şi aduce nemurirea celor care o urmează.

Binecuvântaţi pe Tatăl Ceresc şi pe toţi îngerii Săi

Voi, preoţi ai Săi, care Îi faceţi plăcerea!

Binecuvântaţi pe Domnul şi toate lucrările Sale

În toate locurile împărăţiei Sale!

Binecuvântează pe Domnul, O, suflete al meu!

O, Tată Ceresc, Tu eşti foarte mare!

Tu eşti învăluit în onoare şi măreţie

Care Te acoperă cu lumină ca o hlamidă,

Care se întinde de-a lungul cerului ca o cortină,

Care lasă nimbul de raze a camerelor Sale în ape,

Care face din nori caleaşca sa,

Care merge pe aripile vântului,

Care face spiritele îngerilor Săi,

Copiii Săi ai Luminii, un foc orbitor

Să aprindă Adevărul în inimile fiilor oamenilor,

Care a pus temeliile Pământului,

Binecuvântează pe Tatăl Ceresc, O, suflete al meu!

Ascultă rugăciunea mea, O, Doamne

Şi lasă strigătul meu s-ajungă la Tine.

Nu-Ţi ascunde faţa de la mine

În ziua în care am necazuri.

Apleacă-Ţi urechea către mine.

În ziua când Te chem, răspunde-mi repede.

Pentru că zilele mele se duc ca fumul

Şi oasele mele sunt arse ca un rug,

Inima mea este lovită şi veştejită ca iarba

Aşa că am uitat să-mi mănânc pâinea.

Din cauza geamătului vocii mele

Oasele îmi despică pielea.

Sunt ca un pelican în sălbăticie,

Sunt ca o bufniţă în deşert.

Mă trezesc şi sunt ca o vrabie,

Singură pe acoperiş.

Zilele mele sunt ca o umbra în scădere

Şi mă veştejesc ca iarba.

O, Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele.

Cerurile sunt lucrarea mâinilor Tale.

Ele vor pieri, dar

Tu vei rămâne.

Primul pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul gândului rău.

Al doilea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul cuvântului rău.

Al treilea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în iadul faptei rele.

Al patrulea pas făcut

De sufletul omului păcătos

Este să rămână în întunericul fără sfârşit.

Eu ştiu că Tu poţi să faci orice lucru

Şi că nici o hotărâre a Ta nu poate fi împiedicată.

Acum ochiul meu Te caută pe Tine,

Deoarece eu mă urăsc pe mine însumi

Şi mă târăsc în praf şi cenuşă.

Deoarece fiii păcătoşi ai oamenilor

Au păcătuit împotriva lor înşişi

Şi iadul lor de gânduri rele, cuvinte rele şi fapte rele

Este un iad al propriei lor creaţii.