Evanghelia eseniană

Este un neadevăr.

Ochiul care scrutează orizontul îndepărtat

Şi al Aceluia care vede inimile oamenilor,

Nu fac decât una.

El nici nu se manifestă,

Nici nu se ascunde.

El nu este revelat,

Nici nerevelat.

Copiii Mei, nu există cuvinte

De a exprima ceea ce este El!

Noi ştim numai că

Noi suntem copiii Săi

Şi El este Tatăl nostru.

El este Dumnezeul nostru

Şi noi suntem copiii turmei Sale,

Oile din grija Sa.

Acela care a găsit pacea

Cu Tatăl său Ceresc

A intrat în Sanctuarul Legii Sfinte,

Şi a făcut un legământ cu Dumnezeu

Care va ţine de-a pururi.

Fie să cunoaşteţi această pace cu mintea voastră

Să doriţi această pace cu inimile voastre,

Şi să îndepliniţi această pace cu corpul vostru.

Chiar dacă cerul şi pământul ar dispare

Nici o literă a Legii Sfinte

Nu se va schimba sau nu se va şterge.

Pentru că la început a fost Legea,

Şi Legea era cu Dumnezeu

Şi Legea era Dumnezeu.

Fie ca Pacea Înşeptită

A Tatălui Ceresc

Să fie cu voi totdeauna.”

Legea a fost plantată în grădina Fraternităţii pentru a lumina inima omului şi a întinde înaintea lor toate căile adevăratei virtuţi, un suflet umil, un temperament liniştit, o natură generoasă, plină de compasiune, bunătate, înţelegere şi intuiţii permanente, şi înţelepciune puternică care crede în toate lucrările lui Dumnezeu, o încredere nezdruncinată în multele Sale binecuvântări şi un cuget de cunoaştere în toate lucrurile Marelui Ordin, sentimente loiale faţă de toţi copiii adevărului, o puritate radiantă care înlătură orice impuritate, discreţie privind toate lucrurile ascunse ale adevărului şi secretele cunoaşterii interioare.

Tu m-ai făcut să cunosc

Lucrurile Tale adânci, misterioase.

Toate lucrurile există prin Tine

Şi nimic nu există fără Tine.

Prin Legea Ta

Tu ai călăuzit inima mea

Ca eu să-mi îndrept paşii fără ezitare

Pe căile virtuţii

Care duc la Tine.

Legea a fost proiectată pentru a recompensa Copiii Luminii cu pace vindecătoare şi abundentă, cu viaţă lungă, cu sămânţa roditoare a binecuvântărilor eternităţii cu bucurie eternă în imortalitatea Luminii eterne.

Îţi mulţumesc Ţie, Tată Ceresc,

Pentru că Tu m-ai condus la izvorul unei ape curgătoare, la izvorul viu dintr-un ţinut al uscăciunii udând o grădină eternă a minunilor,

Arborele Vieţii, mister al misterelor ale cărui ramuri se dezvoltă etern şi ale cărui rădăcini se alimentează din fluxul vieţii dintr-o sursă eternă.

Iar Tu, Tată Ceresc, protejezi fructele Sale cu îngerii zilei şi ai nopţii şi mistui orice cale cu flăcările Luminii eterne.

Îţi sunt recunoscător Ţie, Tată Ceresc,

Pentru că Tu m-ai înălţat la nivelul eternităţii şi am întâlnit minunăţiile clarităţii.

Tu m-ai călăuzit să ajung în compania Ta eternă din adâncimile pământului.

Tu ai purificat corpul meu pentru a mă ataşa armatei de îngeri ai pământului şi sufletul meu pentru a ajunge în compania îngerilor cereşti.

Tu ai dat omului eternitatea să laude în zori şi în amurguri lucrările şi minunăţiile Tale cu cântece vesele.

Eu voi lăuda lucrările Tale cu cântecele Recunoştinţei continuu, de-a lungul timpului în momentele zilei şi în ordinea lor firească: cu ivirea zorilor şi cu întoarcerea serii şi plecarea luminii, şi plecarea întunericului şi venirea zilei, continuu, în toate generaţiile timpului.

Fie ca Ei să vă binecuvânteze cu toate binefacerile, fie ca El să vă apere de toate relele şi să vă lumineze inimile cu cunoaşterea vieţii şi să vă acorde înţelepciunea eternă.

Şi fie ca El să vă dea binecuvântările Înşeptite pentru pacea veşnică.

La venirea zilei îmi îmbrăţişez Maica Pământească; la venirea nopţii, mă unesc cu Tatăl Ceresc; şi în asfinţit, şi în zori respir Legea Lor; şi nu voi întrerupe aceste Comuniuni până la sfârşitul timpurilor.

El a destinat omului două spirite care îl vor însoţi. Există două spirite, al adevărului şi al minciunii: adevărul născut din izvorul Luminii, minciuna – din adâncimile întunericului.

Stăpânirea tuturor copiilor adevărului este în mâinile Îngerilor Luminii astfel ca ei să poată merge pe căile Luminii.

Spiritele adevărului şi minciunii luptă în inima omului, făcându-l să se comporte cu înţelepciune sau prostie.

Şi în funcţie de cum va moşteni adevărul el va evita întunericul.

Binecuvântaţi toţi aceia care au tras la sorţi Legea pentru că ei vor merge corect pe toate drumurile lor.

Fie ca Legea să-i binecuvânteze cu tot binele şi să-i păzească de tot răul, şi să le ilumineze inimile cu intuiţie pe cărările vieţii, şi să-i răsplătească cu cunoaşterea lucrurilor eterne.

Eu am realizat viziunea interioară şi, prin Spiritul Tău în mine, am aflat secretul Tău minunat.

Prin pătrunderea Ta mistică

Tu ai produs un izvor de cunoaştere care a creat în mine o fântână de putere revărsând ape vii, un potop de iubire şi o înţelepciune atotcuprinzătoare asemănătoare splendorii Luminii eterne.

Domnul mergea spre malul râului, acolo unde se adunase mulţimea avidă de a-l asculta cuvintele. După ce i-a binecuvântat pe toţi, El i-a întrebat ce îi preocupă. Unul dintre ei Îl întrebă:

„Doamne, spune-ne nouă, care sunt acele lucruri cărora trebuie să le acordăm cea mai mare valoare şi care sunt lucrurile de care trebuie să ne ferim?”

Şi Domnul le-a răspuns:

„Toate nenorocirile suferite de oameni sunt produse de acele lucruri care sunt în afara noastră; pentru că ceea ce este în interiorul nostru nu ne poate face niciodată să suferim. Un copil moare, o avere este pierdută, casa şi câmpul au ars şi toţi oamenii sunt lipsiţi de ajutor şi se plâng cu voce tare: «Ce mă fac acum? Ce se v-a întâmpla de-acum cu mine? Voi scăpa de acest lucru?» Toate acestea sunt cuvintele acelora care sunt descurajaţi sau se bucură de evenimente pe care ei nu le stăpânesc. Dar când noi ne întristăm de ceea ce nu este în puterea noastră, ne asemănăm copilului mic care plânge când soarele a apus. S-a spus strămoşilor voştri să nu râvnească la nimic din ceea ce aparţine vecinului şi acum Eu vă spun vouă să nu doriţi nimic din ceea ce nu este în puterea voastră, pentru că numai ceea ce este în voi vă aparţine; iar ceea ce este în afara voastră, aparţine altuia. În aceasta constă fericirea: să cunoaşteţi ceea ce vă aparţine şi ceea ce nu vă aparţine. Dacă vreţi sa aveţi viaţă veşnică, păstraţi eternitatea în voi şi nu vă agăţaţi de umbrele lumii oamenilor care poartă germenii morţii.”