Stefania Rotariu - POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2

Ce este viata fara tine,

Un manunchi adunat,

Un manunchi de zile,

In care ma pierd neincetat?

Ce este viata,

Fara zambetul tau,

Cand ma trezesc dimineata,

Si-n pat sunt numai eu ?

Ce este viata,

Fara atingerea ta,

Cand caut frumusetea,

Care era pe undeva ?

Ce este viata,

Fara dulceata buzelor,

Fara atingerea,

Suava-a lor?

Cum pot sa-mi traiesc viata,

Cand n-am odihna si ma sting,

Din noapte pana dimineata,

Sperand, luptand, sa te castig ?

Ce-i simplu, nu-i simplu,

Ce-i bun, nu-i bun,

Ce-i complicat iti doresti tu,

De-asta nu avem acelasi drum.

N-ai gustat din a vietii bucurie.

N-ai invatat ca dragostea-i atat de simpla.

Nu stii ca samanta vietii traita-n armonie,

Este sadita doar in stanca?

Ce cauti drumuri si carari,

Raspunsuri, intrebari intarziate,

Si te tot scalzi in suparari,

Si-n ganduri tare-ntotocheate?

Ce pot sa las in urma mea,

De voi porni candva departe,

Si ma voi pierde-n noaptea grea,

Ce duce-n ceruri mari si-nalte?

Comori de pret sau amintiri,

Ce-am adunat o viata,

Le las aici ca povestiri,

Si cate o povata.

Nu veti uita c-am existat,

Si n-am facut doar umbra,

Pamantului ce m-a purtat,

Atatia ani, cu-atata truda.

Ce sa fac sa dau de tine iubire,

Cum s-ajung in calea ta,

Sa n-alerg prin cai de ratacire,

Sa te gasesc, imi doresc, as vrea?

Te caut printre chipuri obosite,

Si cred mereu ca te-am gasit,

Dar apoi le las parasite,

Caci in cale, tu nu mi-ai iesit.

Ce sa fac pentru tine iubire,

Sa nu ma pierd mereu din calea ta,

Sa nu cunosc o alta amagire,

Sa stiu c-ai aparut in viata mea?

Ce sa fac sa fiu cu tine,

Viata mea curata sa ti-o dau,

Ce sa fac spune tu, iubire?

Alta cale necunoscuta, nu mai vreau.

Cine esti tu,

De mi-ai furat privirea ?

Cine esti tu,

Ca mi-ai adus dezamagirea ?

Ma-ntreb ce-ai fost in a mea cale,

Ma pierd si caut in cuvinte,

O fraza, doar o fraza care,

Sa arda pentr-o dragoste fierbinte.

Cine poate masura iubirea,

Cand ea-i nemarginirea ?

Cine poate-i da un nume,

Cand ea-i un cuvant anume ?

Cine poate s-o supuna,

Cand ea este o stapana?

Cum poti fugi de iubire,

Cand ea sta doar langa tine?

E o singura scapare,

Sa recunosti, ca iubirea-i mare.

Fara ea inima nu traieste,

Sta in agonie si se vestejeste.

Cine poate sa-nteleaga,

A inimii bataie?

Cine poate sa mai dreaga,

Tristetea care-o-nmoaie?

Nimic nu-i da tarie,

Caci s-a pierdut de mult,

Speranta, bucurie,

E-un sentiment prea scump.

Si-asteapta si tanjeste,

Dupa-un pic de armonie,

Puterea n-o gaseste,

Nimic n-o reinvie.

Sa fie prea tarziu,

Un leac pentr-o durere,

Ce s-a lasat c-un chin,

Ce-o macina-n tacere?

Chiar daca anii trec,

Privirea-ti nu se trece,

Iar trupul iti ramane-ntreg,

Schimbarea lui nu se petrece.

Si zambetul nu ti se schimba,

De inima iti sta voioasa,

In vremea cea de cumpana,

Cand viata vine manioasa.

Chiar daca anii trec,

Ei trec pe langa tine,

Si sufletul ramane-ntreg,

Indiferent, cine in viata-ti vine.

Chiar daca chipul,

Tu mi-l vezi,

Si numele mi-l stii,

Stii totul despre mine, crezi,

Dar te inseli, nimic nu stii.

Iar inima de crezi,

Ca mi-o cunosti si stii,

Nu stii nimic,

Stii doar ce vezi,

Si doar ce eu vreau, ca sa stii.

Nu stii de-n inima-i comoara,

Si o vei pierde intr-o zi,

Sau este-o gheata ce coboara,

Si se topeste zi de zi.

Doar eu stiu,

Ce-i in inima si-n gand,

Doar eu stiu,

Ce am fost si sunt.

Doar eu stiu,

De-n inima-i primavara,

Sau intunericul sta, ca sa apara.

Chiar si timpul cateodata,

Nu mai poate renunta,

La faptura minunata,

Ce-a trecut prin viata ta.

El te-ndeamna si te-ajuta,

Sa o cauti, s-o gasesti,

Sa ii dai dragoste multa,

Sa nu uiti, sa mai gresesti.

Si incerci sa te strecori,

Prin valtoarea grea a vietii,

S-o gasesti, tu inca speri,

Floarea minunata a tineretii.

Dar se pare ca se-asterne,

O tacere trista-nchisa,

Peste-o dragoste si cerne,

Stropii unei rani deschisa.

Coboara in marea ochilor mei,

Saruta verdele tarziu,

Cu un sarut daca tu vrei,

Sa fie bucurie, nu pustiu.

Si fruntea alba, lucitoare,

Sarut-o cu-n sarut usor,

Si pune-i, pune-i o culoare,

Din curcubeul florilor.

Apoi pe buze lasa un sarut,

Care pastreaza-inca dulceata,

Clipelor trecute, nu de mult,

Cand imi umpleau cu bucrie viata.

Coboara-o noapte tarzie,

Peste lumea ce s-a culcat,

Sta doar o minte pustie,

Ce gandul si-a uitat.

Priveste-n coltul tristetii,

Si cauta, cauta ceva,

Dar lumanarea vietii,

Se stinge, s-a sfarsit viata sa.

Si trist se-ntoarce catre perete,

Nu vrea s-auda, sa vada ceva,

Iar lacrimile curg si un burete,

Sterge tristetea, ce-nghite lacrima.

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.