Stefania Rotariu - POEZII PENTRU INIMA TA Vol 2

S-a lasat tacerea,

Si-a-nceput sa-nghete,

Sa-nghete durerea.

Apoi un gol imens,

S-a intins fara zabava,

Si totul a cuprins,

In mana sortii firava.

Am invatat sa rad,

Cand plansul sfredeleste-n mine,

Si nimeni n-a stiut ca plang,

Toti au stiut, ca-mi este bine.

Am invatat ca viata,

Nu-i usoara, nici simpla.

Deschizi doar ochii dimineata,

Si poate sa se schimbe, in orice clipa.

Iar lucruri parasite de valoare,

Primesc o importanta capitala,

Si viata plina, animatoare,

Ramane doar o viata necesara.

Am plans candva,

In singuratate,

Si-atunci mi se parea viata,

Plina de lucruri desarte.

Nu aveam cai si nici sfarsit,

Iar pentru mine toate,

Erau doar drumuri de trecut,

Grele si pline de hartoape.

Nimic nu m-atragea,

Sa ma anime,

Eram intr-o stare ce murea,

Intr-o lume, ce nu era ca mine.

Si dimineata era noapte,

Iar noaptea grea, naucitoare,

Rupea din mine cate-o parte,

Si ciopartea in graba-i mare.

Am plans candva in singuratate,

Si plansul, era greu si dureros.

Nu-ntelegeam, traiam in noapte,

Varsand doar lacrimi, fara de folos.

Am plans candva zadarnic,

Dupa o dragoste fugara,

Ce palpaia in intuneric,

Ca o lumina ce dadea sa moara.

Si lacrimile dulci-sarate,

De-atatea sarutari si amintiri,

Eu le-am sorbit incet pe toate,

Cu buzele unei iubiri.

Am pus visele mele,

Intr-un sac undeva,

Si intr-o zi voi da de ele,

Si te voi cauta.

Pan-atunci ma ridic,

Si vreau din viata,

Sa gust, sa gust un pic,

Caci ea imi da si ma rasfata.

Nu vreau intrebari naucitoare,

La ce-am facut cu viata mea.

Eu stiu ca viata-i trecatoare,

Si trebuie sa gusti, sa gusti din ea.

Am luat doar firimituri,

Si tristeti amestecate,

Cu multe, multe ganduri,

Ce-au devenit desarte.

Acum adun doar bucurii,

Si fug daca tristetea vine,

M-amestec intre mii de nebunii,

In care ma petrec si-mi este bine.

Am renuntat la viata,

La vise-am renuntat.

S-a dus si ultima speranta,

Totul s-a dus, s-a spulberat.

Inchid doar ochii,

Si voi merge inainte.

Ma pun in mana sortii,

Ce ma condamna, ma inghite.

E grea si dura incercarea,

Se stinge inima din mine,

Si lacrimile intrec marea,

Ce vine ca taifunul, aducand ruine.

- O, mare intunecata!

In vise-ai aparut,

Atat de neagra si patata,

M-ai inghitit si-am disparut.

Am vazut timpul trecand,

Scurgandu-se usor pe langa mine,

Si-n inima-a patruns un gand,

Ca timpul, nu tine seama de nimeni.

Era atat de rece si distant,

Nici-o privire nu mi-a daruit,

Doar semnul peste mine si-a lasat,

Ca semn, ca el m-a biruit.

Si-am lasat timpul sa plece,

Si-am coborat privirea-n jos,

Caci viata vine, poate trece,

Nimeni nu este ce-a mai fost.

Am vrut un inger ca sa fiu,

Sa ma transform in noapte,

Sa-ti mangai visele tarziu,

Sa-ti fiu mereu aproape.

Am vrut, cu mana ca sa-ti iau,

A lumii grea povara,

Si liniste mereu sa-ti dau,

S-alung, orice-n tristete te coboara.

Si fata blanda s-o ating,

Cu un sarut al noptii,

In brate cand te tin si te cuprind,

Sa nu te las in mana sortii.

Atat am vrut, atat de mult,

Sa-ti dau o mica stralucire,

Pe fruntea care o sarut,

Cand nu ma vezi, ca sunt cu tine.

Am vrut sa-ti scriu,

Dar cuvintele s-au imprastiat,

Si-am incercat pana tarziu,

Sa caut un cuvant ce l-am uitat.

Era cuvantul ce-n mangaiere,

Tu il rosteai cu-atata drag,

Si inima se-nfiora-n placere,

Cand vesel apareai in prag.

Sunt amintiri pastrate,

Si uneori le scot,

Din inima unde stau adunate,

Si ghemuite intr-un loc.

Am vrut sa-ti scriu

Cateva cuvinte,

Dar penelul s-a oprit,

Si nu mai stiu,

De ce nu vrea sa scrie ca-nainte.

Am vrut un sarut sa-ti trimit,

Pe-un alb porumbel calator,

Dar sarutul e tare fierbinte,

Si tainic in loc s-a oprit,

Pe buzele peceluite in locul lor.

Am vrut o-mbratisare sa-ti timit,

Dar bratele s-au oprit ridicate,

Asteptand, sperand ca vreodata.

Dar nu, ce cautau n-au mai gasit,

Erau doar umbrele reci si uitate.

Arde flacara dragostei,

Si arde fierbinte-n mine.

Ma-ncalzesc la caldura ei,

Ca-mi este cald si bine.

Arde flacara rosie-a dragostei,

Si ochii-mi stau atintiti,

Pe lumina calda-a ei,

Sa nu se miste, stau cuminti.

Ma pierd in lumina dragostei,

Si-n vise care-adanc ma cuprind,

Traiesc si patimesc doar cu-n temei,

Sa nu ma pierd, sa nu ma sting.

Astazi sunt o bucurie,

Pentru cine-si aminteste.

Maine poate nu se stie,

Daca cineva ma mai iubeste.

Las doar un zambet,

Si-o viata plina de culoare,

Si iau ce-am adunat in suflet,

Tablouri pline de splendoare.

Imi fac bagajul cu-amintiri,

Si pun in el ce-am strans.

Cuvinte, poze, multe chipuri,

Cu care-am ras, sau poate-am plans.

Valiza mea este usoara,

Tot ce-a fost rau am aruncat,

E plina cu-amintiri de-odinioara,

Ce m-au cuprins, m-au fermecat.

As vrea sa dorm,

Caci oboseala ma imbie,

Dar mintea se-adanceste intr-un somn,

Ce seamana mai mult a agonie.

Se zvarcoleste,

Sub aripile oboselii,

Si-i este greu, se perpeleste,

Asteapta, ca sa vina zorii.

Apoi cu ultimele puteri,

Ma-ntind pe patul adormit,

Si inchid ochii si mai sper,

Ca-n asta seara, la mine te-ai gandit.

As vrea sa nu mai poti fugi,

De ochii care te privesc,

Caci unde mergi, pe unde-apuci,

Tot ei te cauta si te gasesc.

Sunt ochii marii de clestar,

Cand dimineata se trezeste,

Si-n ea se oglindeste clar,

Tot ce se misca, ce traieste.

Imaginea-ti este pictata,

In ochii marii de clestar,

Nu vei putea fugi vreodata,

Degeaba-ncerci, e in zadar.

As vrea sa nu uiti,

Zilele dragostei noastre,

Si uneori sa mai saruti,

Clipele pierdute printre astre.

Sa vii acolo eu te astept,

Sa iti dau o sarutare,

Apoi sa pleci si sa te pierd,

Pana va fi o data viitoare.

Mi-ajunge o clipa, doar atat,

Doar atat sa fur din viata ta.

In ea sa pot sa ma alint,

E-o clipa ce cuprinde toata viata.

Asa as vrea sa zbor,

Ca pana aruncata,

Dintr-un nor calator,

Pe-o pajiste de iarba-nmiresmata.

Asa as vrea sa zbor,

Sa ma plimb prin lume,

Sa-mprastii mult dor,

Acolo unde dragostea apune.

Sa las din mine,

Din dragostea-mi curata,

Doar gandurile bune,

Ce ma cuprind si ma desfata.

Atingerea primului sarut,

Ma incalzeste si acuma.

O simt, nu pot s-o uit.

Ma arde si isi lasa urma.