Iar ochii daca mi-i inchid,
Cu fata luminata,
Zambesti si ai un chip,
Ce nu ma lasa, sa-l uit vreodata.
Adun saruturile uitate,
Pe buzele ce s-au uscat.
Adun, le-adun pe toate,
Ca-mi este dor, nu te-am uitat.
A trecut atata vreme,
De cand noi nu ne-am vazut.
Timpul fuge, vrea sa spele,
Chiar si ultimul sarut.
Si acum te vad aievea,
Si gandesc c-am sa te uit,
Caut sa-ti gasesc privirea,
Care s-a schimbat prea mult.
Si ma-ntampini c-o privire,
Goala, rece si distanta,
Si-mi alungi din amintire,
Tot ce-a fost frumos odata.
Si ma-ntreb, ma intreb daca,
M-ai iubit, sau m-ai uitat?
Dragostea adevarata,
Pentru noi, a existat?
Atunci cand pasii inceteaza,
Sa te mai poarte undeva,
Uita-te-n sus si cauta o oaza,
Agata-te de cineva sau de ceva.
Nu te lasa prada uitarii,
Exista ajutorul pe pamant,
Si vine tot de sus, din 'nalte ceruri,
Intide-o mana si prinde ce-i sfant.
Nu te vei pierde fara de speranta,
Lupta si crede ca uneori,
Oricat de greu este in viata,
Exista multe lucruri, in care tu sa speri.
Stau pe bancuta inimii mele,
Si astept un suflet curat,
Sa depanam gandurile grele,
Ce-n inima-au patruns si s-au legat.
E-un cuget greu ce atarna,
De-un copac al vietii trecut,
Cu frunzele-i vestede, fara ravna,
Caci primavara lor s-a trecut de mult.
Stau pe bancuta si vad,
Cum se perinda siluete,
Fara caldura si zambet,
Doar simple, simplele fete.
Iar dorul de inimi disparute,
Intr-o lume necunoscuta,
Ma prinde usor si ma rupe,
De-o realitate atat de pierduta.
Binecuvantare,
Spune-orice parinte.
Plange si-si cere iertare,
Langa voi, sade cuminte.
Daca inima-i de piatra,
Ochii nu-s inlacrimati,
Il vei pierde poate-odata,
Si degeaba-l asteptati.
Daca plange un parinte,
Lacrimile-i adunati,
Caci veti soarbe apa fierbinte,
Urmelor ce le calcati.
Urme udate cu lacrimi,
Ce-ati trecut usor pe ele,
Si-ati amestecat in datini,
Vorbe spuse, vorbe grele.
Dati macar un semn in graba,
Si le spuneti vorbe calde,
De-or pleca fara zabava,
Inima-n ele sa scalde.
Caci atat vor de la voi,
Doar o vorba, o privire,
Ce v-o intoarce inapoi,
Cand in viata greul vine.
Buna dimineata, soare stralucitor,
Te-ai trezit sa-mi mangai fata,
Te lasi pe fruntea mea usor,
Si imi vestesti ca-i dimineata!
Caldura ta patrunde-n mine,
Si-mi limpezeste inima,
Sterge tristetea si ramane,
O liniste ce nu era.
Patrunde-n mintea ce refuza,
Caldura si placerea ta,
Si-o scoate din starea-i ursuza,
Ii daruieste stralucirea.
Si-ntregul corp te-accepta,
In razele tale se dezmiarda.
Cand ai venit, eram infrigurata,
Si-acum, ma incalzesc c-o raza.
Am fost, am fost iubita,
Si-am crezut ca-i de-ajuns,
Dar viata mea a fost mintita,
Si dragostea de mine s-a ascuns.
N-am cunoscut fructul iubirii,
Doar am primit, nimic n-am dat,
Si-am crezut ca-i secretul fericirii,
Si-n viata totu-i castigat.
Dar cursul vietii ochii mi-a deschis,
Si-a pus in inima fructul iubirii,
Caldura lui s-a-mprastiat si a cuprins,
Sentimentele simtirii.
Acum stiu bine, trebuie sa dai,
Intr-o masura-n care ai primit.
Iubirea-ntotdeauna-i pentru doi,
Numai atunci traiesti, esti implinit.
Cand dorul peste mine se aseaza,
Si noaptea trista ma ajunge,
Stau singura mereu si treaza,
Si gandu-mi tot la tine fuge.
Te chem cu lacrimi dureroase,
Si-n inima tristetea-adanc patrunde.
Nu vreau nimic din zilele frumoase,
Trecute care sunt, ca niste umbre.
Vreau viata mea inapoi,
Cu bune si cu rele.
Vreau si mi-e dor de noi,
Nu doar de visele mele.
Cand imi este dor de tine,
Inchid ochii si te chem.
Astept sa vii langa mine,
In brate sa te tin.
Iar iluzia de-ncearca,
Eu sa simt prezenta ta,
Inima mi se-nfierbanta,
Si esti cu mine undeva.
Te tin de mana si ma bucur,
Stiind ca nu ma vei uita,
Iar timpul trece mai usor,
Si te pastrez in mintea mea.
Cand tu apari in zori,
Se-aprind razele soarelui,
Si-mprastie mii de culori,
Din stralucirea lui.
Cand apari tu,
Isi pierde splendoarea,
Chiar si rasaritul,
Ce se-ntinde contopit departe cu marea.
Cand umbra ta atinge pamantul,
Florile-si pleaca coroana,
Iti saruta fermecate vesmantul,
Daruindu-ti parfumul pentru totdeauna.
Cand tu apari,
Inima-mi salta intruna,
Ma pierd fericita-ntre nori,
M-amestec cu stelele, cu luna.
Cand ti-am daruit inima,
Nu ti-am cerut nimic in schimb,
Crezand ca tu vei fi a mea,
A doua inima pe pamant.
Ca soarele se va-ntalni cu luna,
Si impreuna pe pamant,
Se va uni noaptea cu ziua,
Intr-un singur simtamant.
Dar luna s-a ascuns,
Caci soarele-n a lui ardoare,
A pus o vama pe-un suras,
Ce-l trimetea candva alene.
Si inima s-a stins,
In caldura cotropitoare,
Ce-a ars si ultimul ei vis,
De-a fi o inima mai iubitoare.
Un cantec de vioara,
Strabate si rasuna,
Invaluie-o inimioara,
O duce, o indruma.
Si pasii se indreapta,
Spre calea iubirii,
Unde sta si-asteapta,
Izul cald al fericirii.
Ea trece culmi si vai,
Fara s-atinga pamantul,
Totu-i posibil, e-n puterea ei,
Danseaza, si-a gasit sortitul.
Cate drumuri aduna omul,
In viata lui de pelegrin,
Si pan'la urma culege doar unul,
Ce-i lung si greu si dificil.
Cate daruri imparte omul,
Si pana la urma ramane sarac si umil,
Caci n-are nevoie decat de unul,
O dragoste, o dragoste-a unui copil.
Cate priviri arunca omul,
Peste poarta larg deschisa,
Unde nu intra piciorul,
Sa vada daca exista.
Ce-ar fi viata fara existenta ta?
Cum as imparti zilele, cum as putea,
Sa petrec timpu-n aceasta lume?
Oare cum as putea trai fara tine?
Ce culoare-ar mai fi-n obrajii care,
Rosesc si-si pierd a lor paloare,
Atunci cand le da tarcoale privirea,
Ascunsa si-ntinsa ca nemarginirea?
Ce-ar mai fi un rasarit de soare,
Sau stelele si luna de pe cerul mare?
Cum as putea sa exist, sa visez,
Cui i-as mai spune, de ce eu traiesc?
Ce este fericirea,
O vorba care-alinta,
O mana care-ti prinde licarirea,
Lipsita, goala si fara sa simta?
Un brat ce te cuprinde,
Cand frigul te-nconjoara,
Si-ti spune ca e bine,
Chiar daca-i frig afara?
Un umar ce se-apleaca,
Cand oboseala vine,
Peste trupul fara vlaga,
Caci plange in suspine?
Sau buza ce in treacat,
Iti da o sarutare,
Si-ti spune c-o sa treaca,
Iar raul nu-i atat de mare?
Читать дальше