Amy Blankenship - Lucruri Periculoase

− În ce limbă vorbesc acum? întrebă Devon.

− Nu există un nume pentru limba asta, a răspuns Quinn. − E un ritual feminin la care participă ele destul de regulat. Începe în mod nevinovat, dar, înainte să știm, cumpărăturile se dezlănțuie și noi rămânem blocați în afara cabinelor de probă ținând portofelele.

− Rămâi blocat și cu pungile în timp ce ele intră în magazinele de fete și cumpără lenjerie pe care nu ți se permite să o vezi până la aniversarea voastră, zise Nick cu un zâmbet.

Warren îl bătu cu mâna pe umăr pe Nick. − Ai încredere fratele meu, vei fi fericit cu acele pungi când îți va veni timpul.

O pereche de brațe se înfășurară prin spatele gâtului lui Warren și chipul lui Michael se strecură între ei. − Asta înseamnă că mă duci la cumpărături?

− Cum să nu, spuse Warren cu un rânjet. − Te duc la magazinul de sadici care îți place ție atât de mult.

Expresia lui Michael deveni visătoare. − O da, biciuri, lanțuri, bretele, cravașe de călărie... piele.

− Ce nai... se ridică Nick dintr-o dată și se îndepărtă de ei, făcându-l pe Devon să râdă zgomotos.

− Homofobule, murmură Devon.

− Taci! mormăi Nick: − fie sunt mincinoși experimentați, fie e deranjant de adevărat.

Ușa s-a deschis și Steven intră împreună cu Alicia și Jewel. Alicia s-a uitat prin dulapul ei și a găsit o frumoasă rochie de vară purpurie pe care Jewel o putea purta până când o să-și mai ia niște haine. Din fericire, aveau aproximativ aceeași mărime și înălțime, astfel că Jewel ar fi putut să se descurce pentru moment. Alicia îi spusese lui Steven că, până când îi va putea aduce lui Jewel mai multe haine, Jewel va putea să-și ia orice-și dorea din dulapul ei.

Steven se îndreptă imediat spre locul unde Quinn și Devon stăteau împreună cu Nick la o masă de bar chiar alături de zona de servire a lui Kat.

− Văd că nu am întârziat, zise Steven zâmbind în mintea lui când a văzut că Jewel zâmbea la Alicia. Își dădu seama că nu-i văzuse zâmbetul până acum și se simți imediat trist atunci când zâmbetul dispăru de pe buzele ei.

Warren se uită în jur: − De fapt, cred că toată lumea este aici.

− Nu prea, spuse Envy. − Îl mai așteptăm și pe Chad.

În acel moment, ușile s-au deschise și Chad intră cu Trevor și Zachary în spatele lui.

− Ce dracu face aici? întrebă Devon și se ridică în picioare.

− Chad e polițist, îi reaminti Envy. − Știe deja ceva din ceea ce se întâmplă și a văzut sfârșitul din ceea ce s-a întâmplat la cimitir. E deja implicat fie că-i place sau nu. În plus, a continuat ea, el va putea să-i țină deoparte pe ceilalți polițiști pentru o vreme.

− Nu mă refeream la fratele tău, zise Devon cu o voce periculoasă.

Kat a încuviințat din cap, văzând că Envy se pregătea și ea să-l înfrunte pe Trevor în mod greșit. Nu dorea să aibă loc o bătălie așa că părăsi barul pentru a se poza în calea lor.

− Trevor poate să rămână și el, spuse ferm și își încrucișă brațele peste piept. – De fapt... se înțelege bine cu ceilalți, a Kat a terminat făcându-i din ochi blondului care i-a răspuns cu un salut amical.

Quinn se ridică de pe scaun și se îndreptă spre Kat, punându-și brațul în jurul taliei ei, ca să o tragă mai aproape. − Va trebui să vă supraveghez... nu-i așa?, murmură el jucăuș, dar privirea din ochi lui spunea o poveste diferită.

− Putem să începem? întrebă Kane din umbră.

Toată lumea, cu excepția lui Michael, au sărit la auzul acestei voci. Fusese atât de tăcut, încât nimeni nu știa că el era acolo.

− Sunt de acord, spuse Warren. − Cred că toată lumea știe de ce suntem aici. Se uită la Chad, care dădu din cap pentru a arăta că a înțeles înainte să-și îndrepte privirea spre Trevor și Zachary. − Înainte să vedem ce s-a întâmplat la cimitir, am o întrebare pentru Trevor.

Trevor își strânse ochii: − Cum ar fi?

− Ce dracu ești tu? întrebă Devon întrerupându-l pe Warren.

− Sunt un shifter ca majoritatea celor de aici, răspunse Trevor.

Kane pufni în umbră, făcându-i pe toți să-l privească.

− Știi ceva despre el? îl întrebă Envy. Nu era ca și cum ar fi crezut orice cuvânt al lui Trevor... el deja dovedise ce mare mincinos era.

− S-ar putea, dar va trebui să vă purtați frumos cu mine dacă vreți să știți, spuse Kane cu vocea lui amuzată. Ar fi dat vina pe starea lui de spirit că s-a trezit pe partea cealaltă a patului, dar la naiba... el nu a dormit deloc.

Devon se ridică în picioare și îl ridică pe Kane în aer de reverele jachetei. − Cred că am terminat cu frumosul, a mârâit jaguarul.

Kane rânji în jos spre shifter: − O, îmi pare rău. I-am spus deja cățelului meu ce drăguț ai fost și părea atât de fericit să întâlnească un nou coleg de joacă. Amândoi știau cine ar fi pierdut dacă s-ar decide sa se ia la întrecere... și nu era pisica.

− Câinele tău? întrebă Jewel, cu ochii ei mirați la ideea unui lucru drăguț și pufos. Buza ei se răsuci la gândul că aveau un câine printre toate pisicile din cameră.

− E un iepuraș de pluș XXL, murmură Michael.

Warren și-a pișcat podul nasului, iar Quinn a trebuit să se abțină să nu râdă de cumnatul jaguar.

− Devon, pune-l pe Kane jos și treci înapoi pe scaun, spuse Warren. − Vom încheia mai târziu discuția despre Trevor.

Nick, Devon și Kat îl priveau pe Warren cu ochi mari. Dacă o persoana obișnuită nu-l cunoștea pe Warren, l-ar fi ratat. Warren era încântat de ideea unui nou shifter în zonă și voia să afle mai multe despre rasa necunoscută.

Devon îl așeză pe Kane în picioare și se deplasă apăsat spre scaunul de lângă Warren. Ușile s-au deschis și Kriss intră cu Tabatha prinsă de braț. Devon lăsă un zâmbet lent să-i destindă buzele privind spre vampirul blond. S-ar putea să nu-l poată pune pe Kane la locul lui, dar omul care tocmai a intrat ar putea și știa că Kriss nu-l iubea pe vampirul reformat.

− Am ajuns prea târziu? a întrebat Tabatha fericită că a câștigat cearta cu Kriss despre venirea ei la întâlnire. Uneori, Kriss putea fi doar un pic prea protector... un pic mai mult.

− Nu, ați ajuns la timp, spuse Envy. − Încă nu am început încă.

Tabatha s-a alăturat femeilor de la bar și s-a așezat în timp ce Kriss s-a oprit lângă Chad.

Inima lui Kane îi ajunse în gât când a intrat Tabatha iar el trebui să se lupte cu nevoia de a o prinde în brațe și de a o lua de aici. Se întoarse mai departe în umbre, astfel încât numai silueta lui se putea vedea. Ochii lui se îndreptară spre cel căzut și se crispa în interior la strălucirea pe care o vedea dinspre om.