Amy Blankenship - Lucruri Periculoase

Surâse pe când un gând ciudat îi trecu prin minte. De îndată ce îl va găsi din nou pe Dean, urma să-i ceară o favoare căzutului. Voia o mână din penele alea cu vraja aceea pe care Dean o folosise pe penele din catacombe. Cățeaua nu a apreciat asta chiar atât de mult. El și-a așezat palma pe umăr, amintindu-și toată carnea lipsă, care a apărut oarecum când el a ieșit de acolo. Michael i-a spus că Dean îl vindecase.

Kane nu și-a putut aminti prea mult de acele momente după ce a intrat în peșteră. Și-a reamintit că auzit vocea lui Michael chemându-l din întuneric, dar nu și altceva. Următorul lucru pe care și-l amintea era că se trezise într-o biserică plină de oameni iar Michael plutea peste el ca o cloșcă.

Fața Tabathei îi străfulgeră prin minte. El și-a petrecut ultimele ore încercând cu disperare să nu se gândească la ea, dar mare parte din acele două ore nu se ascultase pe el însuși.

Michael putea simți prezența lui Kane undeva în spatele lui, dar în loc să se enerveze de distragerea nedorită, se simți liniștit de grija prietenului său. Cel puțin dacă Kane era îngrijorat de el, atunci se putea desprinde puțin propria sa paranoia. În plus, îl iubea pe Kane ca pe un frate... cuvântul frate îi răzbătu prin minte, în timp ce gândurile i se întunecară și se îndreptă spre Damon. Cum era posibil ca frații adevărați să aibă păreri atât de greșite unul față de celălalt?

Încercând să-și golească mintea de amintirile deranjante, Michael s-a lăsat pe spate și a lăsat extenuarea să-și spună cuvântul. Știa că putea dormi în siguranță... Kane îl păzea.

Kane se gândea la cugetările șoptite ale lui Michael. Nu știuse că Michael avea probleme cu somnul. De ce se simțea prietenul său atât de amenințat că îi era frică să închidă ochii? Știa că lipsa de somn te aduce încet în pragul nebuniei... și totuși, și el a aflat pe calea cea grea că prea mult somn era chiar și mai dăunător.

Se uită peste drum la clădirea lui Michael, amplasată între alte clădiri ale orașului. După aspectul încăperii circulare de deasupra, era un proiect victorian. El a fost de acord să se mute cu Michael, dar se părea că acum va trebui să-l convingă pe Michael să se mute cu el, în loc să se culce pe acoperișul de vizavi.

Ridică o sprânceană la prietenul său ciudat. Casa avea tot confortul modern, pe care cineva atât de bătrân ca ei puteau să și-l dorească, inclusiv paznici care să țină demonii la distanță, așa că de unde nevoia bruscă de aer proaspăt care mirosea a ploaie?

Știa că Michael s-a simțit vinovat că nu s-a aflat prin preajmă când el a dispărut și a fost îngropat. Deși Kane încercase să-i iasă din minte, încă nu-i spusese lui Michael că, dacă ar fi încercat, ar fi putut să-i citească gândurile. Era doar ceva ce un prieten nu-și dorea să știe cu adevărat... în afară de asta, avea un sentiment că era singurul cu această putere.

Să-l abandoneze nu era ceea ce gândea Michael în seara asta... ci atenția îi fuse atrasă în primul rând de motivul pentru care a părăsit țara... Damon, fratele lui Michael. Kane nu-l văzuse pe Damon de când și-a revenit în simțiri... sau ceea ce rămăsese din ele, dar amintirile pe care le avea erau în mare parte bune. Se vedea de la o poștă că Damon avea un temperament sălbatic și amândoi i-au dat lui Michael o frumoasă durere de cap când încerca să țină pasul cu ei.

Kane aruncă o privire în jos și observă că Michael se juca cu inelul pe deget, în timp ce se gândea la Damon. Nu a trecut mult timp până când somnul l-a ajuns pe Michael și au început visele pline de viață. Cu cât visele erau mai lungi, cu atât mai mult Kane afla ce ascundea Michael. El și-a închis ochii, blocând sunetele orașului și concentrându-se pentru prima dată pe durerea altcuiva.

El a fost surprins să se descopere nu doar asculta visele, ci și capta unele secvențe vizuale fugitive de acum patruzeci de ani. El a văzut cum s-a desfășurat totul din perspectiva unui outsider, și totul i se derula prin față ca un film tragic.

Michael simțise nevoia să-l vadă pe Damon pentru prima dată în mai mult de un secol. Când și-a găsit fratele, totul părea bine. Damon huzurise fiind bine văzut în ochii înaltei societăți din Londra, iar Michael i se alăturase pentru o vreme. Au ținut-o tot într-o distracție până când au întâlnit o fată... Katie.

Cei mai râvniți burlaci au fost invitați la petrecerea ei de 18 ani, inclusiv frații. Era cu adevărat frumoasa balului. Ceea ce a început ca o simplă competiție frățească s-a transformat într-un joc periculos al geloziei. Tot ce era între ei părea să se transforme într-o competiție. Ei pierduseră săptămâni în șir într-un război tăcut unul împotriva celuilalt pentru a-i câștiga afecțiunea.

Damon îi spusese să plece... să se întoarcă peste ocean, dar Michael nu putu să facă asta. Nu l-ar fi lăsat pe Damon să câștige, alungându-l pe el. Pe măsură ce rivalitatea frățească s-a ascuțit, s-au trezit unul la gâtul celuilalt din cauza aceleiași fete. Nu era ca și cum ea ar fi fost sufletul lor pereche sau ceva, deși ambii erau foarte obsedați de ea. Se părea că și Katie avea aceeași problemă... s-a îndrăgostit de amândoi și nu putea să aleagă.

Ceea ce era și mai aiurea despre triunghiul ăsta amoros era că Katie credea că frații erau oameni... nu i-au dat niciodată vreun motiv să gândească altfel.

Au luat-o pe Katie la dans în acea seară, dar aceasta a fost o greșeală mortală. Tensiunea dintre bărbați era prea mare. După doar o oră de nerăbdare fatală în timp ce unul sau altul dansa cu ea, frații au ajuns în final la un schimb de lovituri. Ei nu și-au dat seama cât de mult și-au pierdut cumpătul până când ochii lor și-au schimbat culoarea, și și-au înfășurat mâinile în jurul gâtului celuilalt iar picioarele lor au părăsit pământul.

Nici măcar nu o văzuseră alergând. Michael și Damon și-au revenit din furie când au auzit scârțâitul anvelopelor și zdrobitura metalelor în fața sălii de dans. Când au ajuns la ea... era moartă.

Când Damon s-a îndreptat spre ea cu intenția vădită de a încerca să o reînvie cu sângele lui de vampir, Michael îl opri, pentru că mulțimea se adunase deja. Damon se întoarse cu adevărat împotriva lui, dând vina pe Michael că nu a plecat când i-a spus.

S-au luptat după aceea luni întregi... ajungând la armistiții din când în când pentru a schimba cuvinte sentimentale, dar întotdeauna s-a ajuns la alte lupte. Michael știa că Damon devenea din ce în ce mai întunecat și că Damon dorea să-l omoare. Dacă chiar ar fi încercat, Michael s-ar fi apărat și unul dintre ei ar fi murit.

Atunci Michael a făcut ceva ce a jurat că nu va face... s-a dus să-l vadă pe Syn. Syn era primul vampir. El adormise și nu se trezise de secole, dar Syn nu era mort pentru că nu putea să moară... cel puțin nimeni nu știa despre asta. Nu erau siguri de ce a ales să doarmă în ultimele câteva secole, dar se părea că Syn aștepta ceva ce nu se întâmplase încă.