Amy Blankenship - Lucruri Periculoase

Capitolul 1

Capitolul 2

Capitolul 3

Capitolul 4

Capitolul 5

Capitolul 6

Capitolul 7

Capitolul 8

Capitolul 9

Capitolul 10

Capitolul 11

Capitolul 12

Capitolul 13

Capitolul 14

Capitolul 15

Capitolul 16

Lucruri Periculoase

Seria Legături de Sânge Cartea 3

De Amy Blankenship, RK Melton

Tradus de DDVKT CONSULTING srl

Copyright © 2012 Amy Blankenship

Ediția a-doua publicată de TekTime

Toate drepturile rezervate.

Envy se învârtea prin dormitor, împachetând câteva lucruri în valiza ei din piele neagră. S-a oprit și s-a uitat la fratele ei când a observat că îi despachetează lucrurile de fiecare dată când ea se întoarce cu spatele pentru a lua altele. Îi respirase în ceafă de când venise acasă și ea începea să se simtă foarte frustrată din cauza lui.

− Oprește-te, a răbufnit Envy, în timp ce smulse de la el o mână de haine și le aruncă înapoi în valiză. Ea și-a aruncat părul lung și roșu peste umăr și l-a fixat cu o privire de avertizare.

− Cum să pleci? L-ai cunoscut doar de... o săptămână? Ești sigură că vrei să faci asta? repetă Chad ca o mantră.

− Răspunsul este același, Chad, îi spuse Envy cu o voce fermă, întrebându-se de câte ori ar fi trebuit să i-l spună până când l-ar fi auzit cu adevărat. Își încrucișă privirile cu el, tratându-l ca pe un copil debil, și rosti foarte încet cuvintele: − Vreau să mă mut împreună cu Devon și asta e exact ceea ce voi face.

− Cum poți să fii sigură că într-o săptămână sau o lună de acum, nu va găsi o altă fată și nu te va părăsi? a întrebat cu disperare Chad.

− Nu o va face. Ea continuă să împacheteze, încercând să-și blocheze sentimentul că-și abandonează fratele. Era om mare pentru numele lui Dumnezeu și pe deasupra și polițist.

− Nu știi asta sigur. Adică, dansează în cluburi pe jumătate gol în fiecare seară iar tu vei fi blocată în spatele barului servind băuturi pentru perverși, exclamă Chad gata să se tragă de păr. Ceea ce dorea cu adevărat era să strige la ea pentru că se implica în ceva atât de periculos... cu cineva atât de periculos.

Envy s-a oprit din strângerea bagajului și l-a privit pe singurul ei frate de care îi plăcea foarte mult, dar pe care mai avea puțin până să-l strângă de gât. − Unu, știu sigur. Doi, ar putea fi pe jumătate gol, dar arată bine în felul ăsta. Trei, o să pot dansa și eu cu el în cușcă. Și patru, se aplecă mai aproape de parcă ar fi spus un mic secret murdar – cam trebuie să ți-o tragi.

Chad se uită la sora lui: − Nu trebuie să-mi trag nimic. El a mârâit pe când ea înălță o sprânceană.

− Ba da. Ea trase un sertar și apucă o mână de lenjerie sexy.

− Nu, n-am nevoie. Chad a trântit capacul valizei înainte ca ea să le poată adăuga la ceea ce se ruga să fie doar o pungă mai mare de lucruri pentru noapte.

− Ba da. Envy îi scutură lenjeria în față ca și cum ar fi vrut să-și întărească ideea.

− Nu, nu. El i le-a smuls din mână.

− Nu, n-ai nevoie. Și îngustă ochii.

− Ba, da. Chad se opri apoi ridică pumnul cu lenjerie în aer. − LA NAIBA!

Devon se afla în camera de zi, sprijinit de perete, cu gleznele încrucișate și cu mâinile în buzunarele de la blugi... încercând să nu râdă de să se prăpădească. Cearta lor i-a reamintit atât de mult de relația sa cu frații lui iubitori.

El putea spune că Chad avea cu adevărat grijă de Envy și, din cauza asta, nu ar vrea să se bage între ei. Chad făcea ceea ce făcea cel mai bine... era fratele mai mare al unei roșcate temperamentale. Nu, nu i-ar opri, dar ar plăti bani buni doar să privească.

Devon a râs cu voce tare, apoi a încercat să acopere râsul cu o tuse falsă. Cineva a bătut la ușă, iar ochii ei albaștri de gheață s-au micșorat întrebându-se cine naiba i-ar vizita pe frați înainte de zori.

− Devon, poți să vezi tu? spuse Chad.

− Desigur, răspunse Devon și se desprinse de la perete, apoi să se îndrepte spre intrare. Deschizând ușa, el nu putu abține să nu zâmbească la privirea uimită a lui Trevor. – Salut Trevor, nu te-am văzut de mult.

Așa cum a promis, Trevor a venit să vorbească cu Chad despre ceea ce văzuse la biserică. Ultimul lucru pe care îl aștepta era ca Devon Santos să-i deschidă ușa. Neputând să-și controleze reacția, Trevor și-a ridicat imediat pumnul și l-a lovit pe jaguar tare… chiar în nas.

Devon se împiedică câțiva pași și-și șterse sângele de la nas. Se uită la sânge, apoi înapoi la Trevor, rânjind dinții. Înainte ca Trevor să poată face altă mișcare, Devon îl împinse afară pe ușă, în curtea din față.

Îmbrăcămintea lor s-a rupt și a căzut, pe când ce cei doi au trecut în forma lor animală. Devon îl înconjura pe Kodiak și se plimba cu un strigăt de tânăr jaguar. Trevor scoase un răget și se ridică pe picioarele din spate, încercând să-l prindă pe jaguarul agățat de spate.

Înăuntru, Chad și Envy au auzit urletul lui Devon și au alergat prin casă până la ușa din față. Ei au înghețat când l-au văzut pe Devon luptându-se cu un urs uriaș chiar în curte. Polițistul fu imediat recunoscător că nu trăiau atât de aproape încât să-i vadă vreun vecin.

Chad și-a oprit comutatorul său mental, îndepărtându-și toate emoțiile. Era ceva ce a făcut clic în el, ceva ce îl făcea mereu calm și rece... chiar și în mijlocul unei lupte cu arma. Întinzând mâna la tocul de pe șoldul drept, Chad și-a scos pistolul și a tras o dată în aer încercând să le atragă atenția. Se încruntă când nici măcar nu i-a deranjat iar el primi un pumn în umărul stâng.

− Anunță și tu când tragi cu chestia aia! Exclamă Envy în timp ce-și ținea o mână peste urechea dreaptă și se ghemui la zgomotul sonor.

Zackary se îndepărtă de mașină cu un oftat imens și se uită la cei doi copii care se luptau. Încă o dată, o minte mai luminată va trebui să-i răcorească. El zâmbi în glumă, pentru că nimeni nu ar folosi vreodată cuvântul răcoros pentru a-l descrie pe el. Ridicându-și mâna în fața, el a tras cu un val de căldură spre cei doi shifteri, făcându-i să sară înapoi când o dâră de foc trecuse prin curte, separându-i.

− Dacă nu vreți să vă pârlesc blănurile, atunci ar fi bine să vă schimbați înapoi în bărbați și să vă prefaceți că aveți puțină bunăvoință, i-a avertizat Zackary, în timp ce o altă flacără începu să crească în mâna întinsă. − Voi doi vă purtați ca copii sau ca adulți, pentru că nu văd nicio diferență? zâmbi el cu răceală, pe când flacăra crescuse și se apleca spre țintă.