Vasile Alecsandri - Peatra din casă

Zamfira: În sfîrșit am să scap de-o grijă!.. am să mă cotorosesc de fată! Slavă ție Doamne, că-mi urnești peatra din casă! (strigă la ușa din stânga) Marghiolițo, Marghiolițo… vin’ degrabă sufletul meu.

Zamfira, Marghiolița (se arată la ușă cu o ghitară în mână).

Marghiolița: Ce vrei neneacă?

Zamfira: Vină-ncoaci.

Marghiolița: Acuș… numai să leg o strună la ghitară.

Zamfira: Da lasă-ți cobza la o parte și vină azi când te chiem.

Marghiolița: (intră mânioasă și aruncă ghitara pe un jilț) Of! iată-mă c-am venit… ce vrei?

Zamfira: Dec!.. ce te răstești așa la mine, jupâneasă?.. Ai uitat cu cine vorbești?

Marghiolița: Cine să răstește?.. Îți spun c-am venit.

Zamfira: Te văd eu, că doar nu-s chioară; dar te poftesc să-ți mai ții clanțul, c-apoi…

Marghiolița: (cu mânie, în parte) Apoi ce?

Zamfira: Ascultă-mă… Deseară au să vie să petreacă aici, cuconu Grigori Pâlciu cu feciorul său… cu feciorul său… mă-nțelegi?

Marghiolița: – D-apoi bine… deseară mi-ai făgăduit să mergem la teatru.

Zamfira: Vom merge altă dată, că nu piere lumea.

Marghiolița: Altă dată, altă dată… Tot așa mă porți cu vorbe.

Zamfira: Lasă, fata mea, că după ce te-i mărita, tot teatru îi videa.

Marghiolița: (în parte) Măcar de-ar da Dumnezeu să mă mărit, ca să scap de-aici!

Zamfira: Bucură-te dar și te veselește, dragă Marghioliță, că în curănd ai să ieși și tu în lume… ai să fii cucoană.

Marghiolița: (rușinoasă) Să fiu cucoană?..

Zamfira: Ei, las’… nu-ți mai cârni nasul, că știu că-ți pare bine. Vină mai bine de-mi sărută mâna, că ți-am găsit un bărbat.

Marghiolița: (veselă) Zău?.. care, dragă nenecuță?

Zamfira: Nicu… feciorul Căminariului Pâlciu?

Marghiolița: Nicu?.. Nu-l cunosc… dar-mi-a spus văru Leonil, că-i prost de tot.

Zamfira: Vărul tău Leonil îi un nebun și un obraznic, și dacă l-oi mai videa pe-aici, am să-i rup urechile.

Marghiolița: Vorbește încai franțuzește?

Zamfira: Nicu?.. A fi rupănd și el vro două vorbe ca toată lumea.

Marghiolița: Dar… la balurile de la Curte merge?

Zamfira: Cum nu?.. îi Comis!

Marghiolița: Merge! Cât-mi pare de bine! Vrea să zică oi juca și eu la Revelion?

Zamfira: Ba încă și la sfântu Neculae.

Marghiolița: Și mi-a lua și lojie la teatru, la benuar?

Zamfira: Ce la benuar?.. la răndul întăi.

Marghiolița: Și mai bine, ca să moară de-ciudă celelalte fete… Ah, nenecuță, cât ești de bună!

Zamfira: Vezi cum mă îngrijesc de soarta ta?.. De aceea și tu trebue să faci ce te-oi sfătui eu.

Marghiolița: Ori ce mi-i porunci, nenecuță…

Zamfira: Să te gătești, dintăi frumos: să te strângi în corset și când va veni Nicu, să-i dai pricină de vorbă… însă franțuzește! Să te uiți la el cu ochi galiși, să-i zâmbești, să-i cânți din ghitară marșul lui Napoleon, și însfîrșit să faci ori ce-i ști, pentru ca să-l amețești.

Marghiolița: Las pe mine, nenecuță, că m-oi pricepe eu.

Zamfira: Haide, apucă-te de-ți fă părul, că acuș însărează. Eu mă duc în târg ca să-ți cumpăr o rochie de nunta… dar caută să fii gata când m-oi întoarce.

Marghiolița: Bine… dragă nenecuță.

Zamfira: A!.. să nu uiți ca să aduci aici ghergheful cel cu turcu călare, pentru ca să-l vadă Nicu. (iese prin fund) .

Marghiolița (veselă) .

Baluri la Curte și lojie la teatru! Cât sînt de fericită! Toate câte le-am dorit, oi să le am… și însfîrșit oi să ies in lume, să fiu slobodă, să scap de cușca asta în care mă usuc.

Marghiolița, Leonil (intră prin fund pe furiș, se apropie de Marghiolița ș-o sărută pe umăr).

Leonil: (sărutând-o) Tra, la, la.

Marghiolița: (spărietă, țipă și fuge în odaia din stânga) .

Leonil: (alergând după ea) Stăi verișorică, că eu sînt… Leonil, verișorul matale cel drăgălaș.

Marghiolița: (din întru) Fugi, obraznicule, că m-ai spăriet.

Leonil: (voind să deschidă ușa) Te-am spăriet. Apoi dar deschide-mi ca să viu să-ți descânt de spaimă.

Marghiolița: (țiind ușa) Ba mai bine-ți caută de nevoi și-ți ie tălpășița pană nu vine neneaca ca să te dee de urechi afară.

Leonil: Am mai pățit-o și altă dată… Nu-mi pasă, măcar să-mi și rupă urechile… Mă jertfesc pentru mata! (trage de ușă) .

Marghiolița: Da lasă ușa în pace, nebunule.

Leonil: Ba nu… am s-o scot din țițîni, cum m-ai scos și mata din sărite.

Marghiolița: Apoi cearcă, de vrei să vezi pe dracu.

Leonil: Dar… vreu să-l văd cu coarnele în papiliote, și să-l sărut și să-i spun că-l iubesc peste măsură.

Marghiolița

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.