Evanghelia eseniană

Şi, împreună cu sfinţii Tăi îngeri,

Ei vor reînnoi faţa Pământului.

O, Tu, Tată Ceresc,

Unicule!

Revelează Copiilor Luminii:

Care este locul de pe Pământ

Unde se află fericirea supremă?

Tatăl Ceresc a răspuns:

Este locul pe care unul din Fraţi

Care urmează Legea Sfântă păşeşte

Cu gândurile sale bune, cuvintele sale bune şi actele sale bune

Al cărui spate este solid la lucru,

Ale cărui mâini nu sunt leneşe,

Care îşi înalţă vocea în deplin acord cu Legea.

Este sfânt locul în care unul din Fraţi

Recoltează din abundenţă grâu, iarbă sau fructe,

Unde udă solul uscat,

Sau seacă pe cel prea umed.

Pentru că pământul a fost dat în grija Copiilor Luminii

Care îl păstrează ca pe o comoară şi îl îngrijesc,

Şi aduc din adâncimile lui numai

Ce este necesar pentru hrana corpului.

Binecuvântaţi sunt Copiii Luminii

A căror bucurie este împlinirea Legii

Care lucrează în Grădina Fraternităţii ziua,

Şi se unesc cu îngerii Tatălui Ceresc noaptea.

Din buzele lor s-a povestit istoria

Care serveşte ca învăţătură fiilor oamenilor.

Se spune că pomii se adunară cândva

Să-şi aleagă un rege peste ei

Şi ei îi cerură măslinului:

„Domneşte asupra noastră.”

Dar măslinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la fertilitatea mea

Demnă de Dumnezeu şi de oameni

Pentru a deveni regele pomilor?”

Şi pomii se adresară smochinului:

„Vino tu şi domneşte asupra noastră.”

Dar smochinul le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la dulceaţa şi bunătatea fructului meu

Pentru a deveni regele pomilor?”

Atunci pomii s-au adresat viţei de vie:

„Vino şi domneşte asupra noastră.”

Dar viţa de vie le-a răspuns:

„Trebuie să renunţ la vinul meu,

Plăcerea lui Dumnezeu şi a oamenilor

Pentru a vă deveni conducător?”

Omul Legii care îşi îndeplineşte sarcina

Nu are nevoie de alte binecuvântări.

Voi invoca Îngerul Păcii

Al cărui suflu este prietenos

Şi a cărui mână poartă puterea.

În împărăţia Păcii nu există nici foame, şi nici sete,

Nici vânt rece, şi nici vânt cald,

Nici bătrâneţe, şi nici moarte.

În împărăţia Păcii

Atât animalele cât şi oamenii vor fi nemuritori,

Plantele vor fi eterne, apele nu vor seca,

Hrana vieţii nu vor lipsi niciodată.

S-a spus că munţii vor aduce Pacea lumii,

Iar colinele joase – dreptatea.

Va fi pace cât timp vor dăinui soarele şi luna

De-a lungul tuturor generaţiilor.

Pacea va cădea ca ploaia peste iarba cosită,

Ca aversa ce udă pământul.

Sub domnia Păcii, Legea va creşte puternic

Şi Copiii Luminii vor stăpâni pământul

De la un ţărm la altul, până la sfârşitul lui.

Împărăţia Păcii îşi are izvorul

În Tatăl Ceresc.

Prin forţa Lui a fixat trainic munţii

Şi a făcut zorile şi apusul

Să se bucure în Lumină.

El face să curgă spre pământ râul Legii,

Pentru a-l uda şi îmbogăţi.

El împrospătează pământul cu ploi bogate.

Ele stropesc păşunile deşertului

Şi bucură ambele pante ale colinelor joase.

Păşunile sunt populate cu turme;

Văile, de asemenea, sunt acoperite de grâu;

Ele strigă de bucurie şi, de asemenea, cântă.

O, Tată Ceresc,

Adu, pe pământul Tău domnia Păcii!

Atunci ne vom aminti cuvintele

Aceluia care i-a învăţat pe vechii Copii ai Luminii:

Eu dau pacea Maicii tale Pământeşti -

Corpului tău

Şi pacea Tatălui tău Ceresc -

Spiritului tău.

Şi fie ca pacea lor

Să domnească printre Fiii Oamenilor.

Veniţi la Mine toţi cei care sunteţi obosiţi

Şi care suferiţi în luptă şi chin!

Pentru că pacea Mea vă va întări şi reface.

Pentru că pacea Mea este mai mult decât plină de bucurie.

De aceea Eu te salut totdeauna astfel:

Pace ţie!

Aşa să faci şi tu, mereu, când vă salutaţi unul pe altul

Pentru ca pacea Maicii tale Pământeşti

Să coboare în corpul tău,

Iar în spiritul tău,

Pacea Tatălui Ceresc.

Şi atunci vei afla pacea cu tine însuţi

Pentru că împărăţia Legii este în tine.

Întoarce-te la fraţii tăi şi dă-le şi lor pacea

Pentru că fericiţi sunt aceia care luptă pentru pace,

Pentru că ei vor găsi pacea Tatălui Ceresc.

Şi dă pacea ta fiecăruia,

Aşa cum Eu ţi-am dat ţie pacea Mea.

Pentru că pacea Mea este de la Dumnezeu.

Pace ţie!

Frumuseţea cerului, gloria stelelor,

Luminează locurile cele mai înalte ale Mării Cereşti.

Santinele ale Celui Preaînalt, ele păzesc ordinea lor

Şi nu slăbesc supravegherea niciodată.

Priviţi curcubeul şi lăudaţi pe Acela care l-a făcut;

El este foarte frumos în strălucirea sa.

El înconjoară cerul cu un cerc glorios

Şi a fost făcut de mâinile Celui Preaînalt.

Prin Legea Sa, El face să cadă zăpada

Şi trimite rapid fulgerele judecăţii Sale.

Toate comorile sunt deschise

Şi norii zboară ca nişte păsări.

Prin marea Sa putere, El face să încremenească norii

Şi împrăştie grindina.

La privirea Sa, munţii se cutremură

Şi la dorinţa Sa bate vântul din sud.

Zgomotul tunetului face pământul să tremure:

El face furtunile din nord şi viforul

Şi împrăştie zăpada ca păsările-n zbor,

Iar ochiul se minunează

De frumuseaţea albului din ea,

Iar inima este uimită în faţa ploii.

Astfel cerurile proclamă gloria lui Dumnezeu

Şi bolta înstelată arată lucrările Sale.

Cine a creat apele

Şi cine a creat plantele?

Cine a supus vântului norii furtunii,

Cursurile de apă şi chiar cele mai mici ape?

Cine, O, Tată Ceresc,

Este Creatorul Legii Sfinte în sufletele noastre?

Cine a creat lumina şi întunericul?

Cine a creat somnul şi orele animate ale zilei?

Cine face ca soarele şi stelele

Să-şi urmeze neabătute drumul lor?

Cine a stabilit cum va creşte luna

Şi cum va descreşte?

Cine, dacă nu Tu, Tată Ceresc,

A creat aceste lucruri glorioase?

Doamne, Tu ai fost sălaşul nostru

În toate generaţiile.

Înainte de formarea munţilor,

Chiar înainte de crearea pământului şi a lumii

Din eternitate, Tu ai fost Legea.

Numele Tău este înţelegerea,

Numele Tău este înţelepciunea,

Numele Tău este Binefăcătorul,

Numele Tău este Inaccesibilul,

Numele Tău este cel care a făcut Adevărul,

Numele Tău este Atotvăzătorul,

Numele Tău este Vindecătorul,

Numele Tău este Creatorul.

Tu eşti Păzitorul nostru,

Tu eşti Creatorul şi Sprijinitorul,

Tu eşti Cunoscătorul şi Spiritul.

Tu eşti Legea Sfântă.

Aceste nume au fost ale Tale

Înainte de Creaţia Cerului,

Înainte de facerea apelor şi plantelor,