Evanghelia eseniană

Modul lor de viaţă le permitea să atingă o sută douăzeci de ani, chiar şi mai mult, şi li se atribuie o uimitoare forţă şi rezistenţă. În toate activităţile lor ei exprimau iubirea creatoare.

Ei au trimis în lume vindecători şi învăţători precum Sfântul Ilie, Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Ioan şi marele Învăţător esenian, Iisus.

Apartenenţa la Fraternitate nu era dobândită decât după o perioadă de încercare de un an şi o perioadă de iniţiere de trei ani. Mai erau necesari încă şapte ani înainte de a avea acces la învăţătura integrală.

Noi ştim despre esenieni graţie scrierilor contemporanilor lor, naturalistul latin Pliniu, filosoful Filon din Alexandria, istoricul latin Flavius Josephus, şi mulţi alţii.

O parte a învăţăturii exoterice este conservată la Vatican în textul aramaic, un alt text în slavona veche fiind descoperit în biblioteca Habsburgilor, în Austria. Acesta ar fi fost adus din Asia în secolul al XIII-lea de către preoţii nestorieni care au fugit din calea hoardelor lui Ghingis-han.

Ecouri ale acestei învăţături există şi astăzi sub diferite forme, în anumite ritualuri ale ordinului masonic, în simbolul candelabrului cu şapte braţe, în salutul „Pace vouă” utilizat din epoca lui Moise şi chiar în cele şapte zile ale săptămânii care şi-au pierdut de mult semnificaţia lor spirituală.

O învăţătură atât de veche şi de persistentă de-a lungul veacurilor nu putea fi opera unei singure persoane sau a unui grup, ci interpretarea, printr-o succesiune de mari învăţători, a Legii universului, Lege fundamentală, tot atât de eternă şi imuabilă ca şi cursul stelelor, identice astăzi cu cele de acum două sau zece mii de ani.

Învăţătura expune Legea, arată că devierile omului sunt cauza tulburărilor sale şi îi indică calea prin care acesta poate ieşi din dificultăţile sale.

Doresc şi mă voi strădui

Să trăiesc asemenea Arborelui Vieţii

Plantat de către marii maeştri ai Fraternităţii,

Cu Tatăl meu Ceresc,

Care a plantat Grădina Eternă a Universului

Şi mi-a dat spiritul,

Cu Maica mea Pământească

Care a plantat Marea Grădină a Pământului

Şi mi-a dat corpul,

Cu fraţii mei

Care lucrează în grădina Fraternităţii noastre.

Doresc şi mă voi strădui

Să păstrez în fiecare dimineaţă Comuniunea

Cu îngerii Maicii Pământeşti,

Şi în fiecare seară

Cu îngerii Tatălui Ceresc,

Aşa cum au stabilit

Marii maeştri ai Fraternităţii noastre.

Doresc şi mă voi strădui

Să urmez Calea Păcii înşeptite.

Doresc şi mă voi strădui

Să-mi perfecţionez corpul care acţionează,

Corpul meu care simte,

Şi corpul meu care gândeşte,

Potrivit Învăţăturilor Marilor maeştri ai Fraternităţii noastre.

Întotdeauna şi oriunde voi asculta cu respect

Pe Domnul meu,

Care îmi aduce Lumina Marilor maeştri din toate timpurile.

Eu mă voi supune Domnului meu

Şi voi accepta hotărârea Sa

Privind orice nemulţumiri sau plângeri aş putea avea

Împotriva oricăruia dintre fraţii mei

Care muncesc în Grădina Fraternităţii;

Şi nu mă voi plânge de nici un frate

Lumii din afară.

Eu voi păstra totdeauna şi oriunde secretul

Tuturor tradiţiilor Fraternităţii noastre

Pe care Domnul mi le va spune

Şi nu voi dezvălui nimănui aceste secrete

Fără permisiunea Domnului meu.

Eu nu voi pretinde niciodată ca fiind a mea

Cunoaşterea primită de la Domnul meu

Şi voi crede întotdeauna în El.

Pentru toată această cunoaştere

Eu nu voi utiliza niciodată învăţătura şi puterea pe care le-am dobândit

Prin iniţierea primită de la Domnul meu

Pentru scopuri materiale sau egoiste.

Eu intru în Grădina Eternă şi Infinită

Cu veneraţie faţă de Tatăl meu Ceresc,

Maica Pământească şi,

Marii maeştri,

Veneraţie faţă de Învăţătura Sfântă,

Pură şi Salvatoare,

Veneraţie faţă de Fraternitatea Celui Ales.

Când Dumnezeu a văzut că poporul

Său era pe cale de pieire

Pentru că el nu vedea Lumina Vieţii,

El a ales pe cei mai buni din Israel

Pentru a face să strălucească Lumina Vieţii

În faţa fiilor oamenilor.

Aceşti aleşi au fost numiţi esenieni,

Deoarece ei învăţau pe cel ignorant,

Şi vindecau pe cel bolnav,

Şi se adunau mereu în seara celei de-a şaptea zile

Să sărbătorească cu îngerii.

Bătrânul: Maica Pământească, dă-ne nouă Hrana Vieţii!

Fraţii: Noi vom mânca Hrana Vieţii!

Bătrânul: Înger al Soarelui, dă-ne nouă Focul Vieţii!

Fraţii: Noi vom întreţine Focul Vieţii!

Bătrânul: Înger al Apei, dă-ne nouă Apa Vieţii!

Fraţii: Ne vom îmbăia în Apa Vieţii!

Bătrânul: Înger al Aerului, dă-ne nouă Suflul Vieţii!

Fraţii: Noi vom respira Suflul Vieţii!

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Puterea Ta!

Fraţii: Noi vom construi împărăţia lui Dumnezeu cu Puterea Tatălui Ceresc!

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Iubirea Ta!

Fraţii: Ne vom umple inimile cu Iubirea Tatălui Ceresc!

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Înţelepciunea Ta!

Fraţii: Noi vom trăi după Înţelepciunea Tatălui Ceresc!

Bătrânul: Tată Ceresc, dă-ne nouă Viaţa Eternă!

Fraţii: Noi vom trăi asemenea Arborelui Vieţii Eterne!

Bătrânul: Pace vouă!

Fraţii: Pace ţie!

Înger al Soarelui, tu eşti Izvorul Luminii;

Tu destrami întunericul.

Deschide porţile orizontului!

Înger al Soarelui, tu sălăşluieşti departe de Pământ,

Dar razele tale dau căldură şi viaţă zilelor noastre.

Carul dimineţii ne aduce lumina

Soarelui care răsare

Pentru a bucura inimile oamenilor.

Înger al Soarelui, luminează drumul nostru

Cu razele splendorii tale.

Înger al Soarelui,

Trimite-mi razele tale!

Fie ca ele să mă atingă şi să mă pătrundă!

Eu mă abandonez ţie şi îmbrăţişării tale

Binecuvântată de focul vieţii!

Un flux de bucurie sacră

Se scurge către mine

În faţa ta, Înger al Soarelui!

Nimeni nu poate fixa

Soarele cu ochii liberi

După cum nimeni nu poate privi pe Dumnezeu în faţă

Fără a fi mistuit de flăcările

Care protejează Arborele Vieţii.

Studiază, deci, Legea Sfântă,

Căci faţa Soarelui şi faţa lui Dumnezeu

Pot fi văzute numai de acela

Căruia i s-a revelat Legea.

Gândeşti tu că moartea este sfârşitul?

Tu eşti tot atât de neştiutor ca un copil

Care, în faţa unui cer întunecat

Se plânge de dispariţia Soarelui.

Vrei tu să te întăreşti în Lege?

Fii, deci, ca Soarele la prânz

Care străluceşte cu lumină şi căldură pentru toţi

Şi răspândeşte cu generozitate gloria sa aurie.

Atunci Fântâna Luminii nu te va abandona niciodată,

La fel cum Soarele care este mereu luminos

Împrăştie fără oprire razele sale.

Şi, când Soarele răsare,

Pământul făcut de Creator

Este purificat,

Apele curgătoare devin pure,