StaVl Zosimov Premudroslovsky - Detectiv nebun. Detectiv amuzant

– Și unde dracu. Catedrala din Kazan?

– Nah?

– Adică: localizat.

– Nu esti rus? oaspete sau lucrător oaspete?

– Nu. Sunt un local de incintă.

– Văd. Mergeți de-a lungul Nevsky, spre Piața Palatului și în partea stângă veți vedea Catedrala.

– Multumesc. Sănătate pentru tine și copiii tăi … – Înainte de Bedbug a mulțumit și a mers cu Incefalopat pe trotuar.

Cazul a fost finalizat cu succes. Monumentul a fost returnat la locul său și pus sub alarma și supraveghere video.

Bedbug și Incephalopath au primit de la Marshall recunoștința sub forma unui premiu și dorința de a se aștepta la o nouă afacere.

Bedbug s-a așezat în biroul său și, vorbind cu Incefalapat, cu soția și copiii, a vorbit despre aventuri, omitând detalii despre umilințele care au avut loc în timpul anchetei. Desigur, lucrurile triste au fost reduse și înlocuite cu acte fictive eroice… Pe scurt, au râs cu un bubuit…

Au trecut cinci ani de viață colectivă plictisitoare, iar Ottila a început să se îmbete cu Intsefalapatom, mai exact, îl bea pe Solop în mod intenționat pentru a intra în posesia soției sale. Și Bug în minte, se potrivește. Da, și Marshall nu a sunat.

– Aș, mă voi numi. – a aruncat un cui pe mâna stângă și un ciocan pe nicovală, unde sunt nivelate unghiile, cu mâna dreaptă pentru reciclare. El a fost șocat de timbrul «clopoțelului» și a uimit … – Dar dacă mă trimite? – Ottila și-a examinat curtea gospodăriei, unde în fața lui se aflau: o poartă în fața lui, o baie la dreapta, cu un câine de pază din curte, care privea cu stăpânire proprietarul dintr-o gaură fixată pe șopronul lateral.

– Polkan! Strigă Ottila. Câinele închise ochii. – Kel, – câinele a scuturat urechea, – Jyat, jyat! – Câinele a închis ochii cu laba, -Kel Manda, Katyam James! – Câinele s-a urcat în cabină. – Iată, enervează! – În rusă, Klop era supărat. A fost supărat, dar nu jignit. La urma urmei, femeile sunt jignite, iar bărbații sunt supărați, credea el și tatăl său. Dar s-a supărat și a luat piatra de pe gardul patului de flori.

– Polkan. – boom, a luat-o pe a doua și s-a rostogolit primul – Palkan!! – boom, boom, – Polkan!!! – boom, booms, booms, – Ieși ticălosul!!!! – boom, boom, booms, booms, booms, etc., până la epuizarea pietrelor din marginea florilor.

– Aaaaaaaaaaaa!!!!!!!!! – câinele a bâjbâit de durere și a plâns. Până și vecinii au auzit pomeții. Ottila s-a așezat mulțumit și a expirat oxigenul din plămâni. Mai departe, recenzia l-a văzut în spatele gardului, iar în stânga – intrarea în partea rezidențială a colibei.

– Ottila, au venit la tine! – strigă din pragul Isoldei. Bugul se întoarse. Soția stătea în atenție în ușa din față. De sub fustă, a apărut brusc un chip drăguț al lui Izi. Avea deja șaptesprezece ani. Și a zâmbit dulce cu ochii caucazieni.

– Ce faci acolo? – a întrebat tatăl copleșit – tată vitreg biologic.

– Ei, ieși de sub fustă! – Și-a bătut mâna pe cap și și-a tras capul în sine. Baska a dispărut.

– Sună-i aici. A răspuns Ottila și, luând unghia în mâna stângă, a început să o îndrepte cu un ciocan.

De departe, în colibă, se auzea un zgârcit trist. La scurt timp, a apărut Incefalopatul, trăgând criminalul de scrâșnitul gâtului. O trase pe verandă și o aruncă în centrul curții gospodăriei. Infractorul se rostogoli ca o minge în centru.

– Cine este? – a întrebat, ucis de soarele Ottila.

– Iată, aici, cartușul. Uu-aa! Prins, apchi, în act. Uu-aa. Uu-aa.

– Ce a facut? – a întrebat cu reticență incinta.

– He, he, apchi, în gunoiul de cânepă frecat, apchi, înțelege.

– Cum e? – Bug-ul a ridicat ochii spre tip și s-a lovit mecanic degetul mare cu un ciocan. – Ah, dracu!

– Minte. – Idotul reținut a plâns cu numele de Kolomiyytso, fiul lui Pankrat, Atamanul localului cazacii și conservarea vieții sălbatice.

– Tu, Idot, nu buzu, câmpul era arat. Pocăit, doar lovit. Klop a latrat.

– Da, nu mă frec! – suspina Idot. – «Lovitura de la tata va fi». – i-a zburat în cap gândindu-se.

– Ei, ce, îl vom chema pe tată? Apchi, – a întrebat intsefalopatul fără suflare.

– L-ai tras dintr-o zonă vecină? Bedbug întrebă și bătu cu un ciocan, nivelând unghia.

– Nu, apchi, a transpirat Arutun Karapetovici în cap. – este aici, în groapa de gunoi.

– Ei, deci ce vom face? Ah, Idot?? – Bug-ul și-a încleștat dinții și a condus din nou pe același deget cu un ciocan. -… Ridicați-vă!!! Când vorbesc cu tine. Nu construiți un vierme din tine, o insectă, ce, mergeți la planurile voastre?

– Nu. – Idot a încetat să plângă, dar tot era frică.

– Ce ai facut acolo? Întrebă Ottila sarcastic, trăgând pleoapele peste prizele ochilor și îngustându-le, ca un chinez. – Ieșind? – a scos un zâmbet Klop. – Răspunde! – a strigat din nou Ottila.

– Eu, cred… rahat. – Idot a recunoscut și s-a uitat la Arutun, așteptând ordinea de execuție. Și acesta, încuviință el din cap, «Am fost pe lângă gâtul, așa că mi-am zguduit pantalonii, nu am avut timp să îmi șterg fundul, așa că m-am lovit de șoriciul în pantaloni și m-am frecat de broaște. Acum arde.

Ottila a înghițit.

– Ce l-ai adus? Încă mai face rahat de la un kilometru de el.

– Deci el, apchi, mă economisesc, mă frec …!? – a răspuns Intsefalopatul. – Uitați-vă la palmele, apchi, sunt frământate cu hași..

– si rahat. – a adăugat Idot. – Nu am luat hârtie cu mine și mi-am șters fundul cu palmele.

– Ce mână? Întrebă Klop sarcastic.

– Ambele. – Un copil de aproximativ cincisprezece ani, în stilul punk sau schmuck, și-a examinat palmele și l-a ales pe unul mai murdar. – asta.

– Haide, Harutun, miroase-l. – a întrebat Ottila.

– Ce? Sneezy. – a întrebat caporalul.

– Miroase mâna și face o concluzie sanitară și epidemiologică a compoziției substanței aplicate pe piele. Ai înțeles?

Incefalopatul își dete capul de acord și se îndreptă cu reticență spre puști și își duse cu mînă cu nasul. Am adulmecat vaporii care se evaporau din palma mea și am scuturat vârful nasului, apoi puntea nasului, apoi prin inerție valul a trecut la gâturi, frunte și buze și era clar cum a înghițit-o pe toate. Pălăria și degetele palmei lui Idot s-au încleștat brusc, strângând nasul foarte lung al lui Arutun și l-au tras spre el.

Harutun și-a apucat pumnul cu ambele mâini, și-a încrețit fața și a încercat să-l smulgă din nas, dar puștiul își relaxase anterior degetele și îl scoase brusc. Incefalopatul a scuturat capul la fund și aproape că a căzut pe fundul său. El și-a revenit și i-a dat o palmă lui Idot. El, care primise așa ceva de mai multe ori, a evadat și Harutun, ratând, a urmat inerția mâinii și a căzut într-un pat de flori.

– Păi, oare? întrebă Klop și îi dădu mâna mică unui coleg, pentru ca acesta să se ridice.

– Mdaa, apchi. – Arutun s-a ridicat singur, respingând ofertele lui Klop.

– Ce este «Mdaa»?

– Nu m-am descurcat, Apchi, bâlbâindu-mă și ținându-mă de nas, a trecut Harutun.

– I-ai verificat documentele?

– Da, acesta este un vizitator, apchi, din Kazahstan, unde există un chuyka.

– Ce miros?

– Ei bine, apchi, valea Chuiskaya, cânepa crește acolo.

– Și ce a venit aici? – a întrebat Idota Klop.