StaVl Zosimov Premudroslovsky - Detectiv nebun. Detectiv amuzant

– De ce este asta? – bunica era indignată.

– Din asta! – Toad rânji. «Aș fi putut lua totul singur».

– Și cum e dacă îi inspectează pe toți aici seara și chiar trăiești aici fără ieșire?

– Da, ești bine să muști, oameni bătrâni. Deschide-l, sau poate nu există un lucru al naibii să stea acolo. – a intrat pe Idot. – și jocul nu merită lumânarea.

Broasca s-a uitat la coproprietarii comorii și a rupt frânghia putredă și a început încet să deschidă mănunchiul. Martorii de gardă.

– Hei, sticlele. Clay…

– Cantar…

– O sută de mililitri fiecare…

– Șase bucăți…

– Și ce este scris?

– O, sunt sigilate?!

– Plută. Vintage, probabil…

– Și ce este scris, să văd? – Nu am încercat să iau o schelă.

– Nu este o trupă, sălbatici! – bunica puștiului pălmuit pe o mână.

– Ah, curva … – a explodat Idot și a aruncat-o pe bunica Key.

– Bine, zic! – a spus Toad și a luat o scară de o sută de milimetri. Am curățat eticheta de pe piept și am aruncat din nou o privire mai atentă … – Ceva nu este în rusă…

– Dă-mi drumul. – Idot a întins mâna și a luat o scară mică. – Uite, numerele: o mie… opt sute.. nouăzeci și șapte.. sau doar a șaptea… Nu este clar.

– Și hai să încercăm?! Vin, du-te … – Tastatură sugerată.

– Nu știu, nu știu. Haide, încearcă, ești o femeie, tu și diavolul nu vei cădea. – a fost de acord cu gripa

– De ce? – Idot a intervenit – Mai bine la Sankt Petersburg să se transforme în anticuarul așa cum este.

– Da, vom încerca unul pe rând, bine, … spălați și predăm restul la antichități… Da, Toad?

– Ei, hai, cine este primul? Întrebă Idot.

– Cheia. – a spus Broasca. – a sugerat.

– Ei, da, dacă nu mori, poți bea.

– Ce ai face fără mine, țărani. Și nu mi-e teamă să mor. Eu sunt…

– .. de la clipit. – L-a prezentat pe Idot și, luându-și concediul, pentru ticălos.

– Bovine! – Bătrâna a bătut pe umăr cu palma copilului și, ridicând colțul, a smuls pluta din sticlă. Nyuhnula. «Vin..» a zâmbit și a supt conținutul într-o bâlbâială. Înghițit și mormăit. -Kryaaaa! rece.

– Ei, ce? întrebă Toad, înghițind saliva.

– Bine. Ceva deja a început să-mi joace în cap.

– Da. – a răspuns Idot sclipitor, după ce și-a băut sticla.

– Da, dracu știe. Dar este vechi?! – a spus, privind în jurul sticlei sale deja goale, Toad.

– Și haideți să mai avem … – a sugerat bunica veselă. – Tătarii nu trăiesc fără un cuplu.

– Deci au mai rămas doar trei. – Idot era indignat. – Ce să predăm?

– Ascultă, ce?! A bea, a bea așa, dreptate. Odată ce trăim. Și sticlele sunt deja antice. Sunt goale sau pline. Sticlele sunt apreciate, nu vinul.

Și au băut celelalte trei pahare. S-au așezat pe un buștean și și-au aprins o țigară: Idot – Marlboro, Toad – Belomor și bunica Clavka în mod vechi – un picior de capră. Așa că au trecut, fără să termine fumatul, stând…

– Ahhhh!! Ahhh!!! – auzit din curte.

– Ce este? – a sărit din pat Ottila, întrebându-se. Mintea lui era încă într-un vis și a căzut încet pe pernă și a sforțat imediat.

– Ahhhh!!! – Blop a sărit din nou și a căzut cu capul în jos din pat. – oh, la naiba. – A apucat fruntea cu palma. – Ce strigi, prostule?

Pale Isolda Fifovna a intrat în cameră cu ochii largi, acoperindu-și gura căscată cu ambele mâini.

– Aa, aa. se năpusti și arătă un deget spre ușă.

– Ce altceva? – stând pe podea a întrebat Klop.

– Acolo, în hambar…

– Ce este în hambar? vorbește mai clar…

– Există o pisică moartă…

– Ce pisica? Întrebă Ottila din nou, frecându-și fruntea umflată. – Despre ce vorbești?

– Mami! – După ce și-a întins ochii pe podeaua vocii, a spus ea.

– Acum, hai să vedem. – Ottila s-a ridicat în picioare și a plecat desculț în poalele sale la hambar.

Ieri, s-a întors târziu noaptea, când toată lumea dormea și, prin urmare, nu a întrebat despre trucurile prizonierilor. Zhinka îl urmă.

Hambarul părea înfundat. Toți împrăștiații înșelați au rămas neschimbați. Osteroidul Odnoglazovici stătea în mijlocul coșului de gunoi: un pensionar, un veteran al muncii, un cattleman de clasa a șasea, născut în ziua astronauticii. Soțul bunicii Klawka, mai precis, Claudia Aldarovna von Schluchenberg, fiica baronului, fiul nelegitim al lui Lenin. Ea le-a spus tuturor că.

– Ce faci aici? întrebă Ottil, un bătrân care suferea de distrofie.

– Stau. – Bunicul a răspuns calm și a strâns telefonul.

– Văd că nu lucrezi.

– Și ce întrebi atunci?

– Cum ai ajuns aici? – a adăugat basul Isolda.

– Du-te, îmi dau seama. spuse Bedbug către soția sa și se întoarse către bunicul său. – Răspunde.

– Ieșind prin gaura din perete, Osteroid dădu din cap.

Ottila și-a făcut drum prin coșul de gunoi până la o gaură din perete și a văzut partea din spate a unei vaci care și-a ridicat coada. El se uită în sus la ea și era îngrozit: acoperișurile caselor erau vizibile.

– Există o stradă sau ce? l-a întrebat pe bunicul său.

– Heh, desigur.

– Și unde este tot vitele mele? – Primul lucru care mi-a venit în minte Klopu, care cu vedere laterală și păr senzorial al urechii privea în jurul hambarului din interior. – Da, scoate-ți fundul, strigă el și trase coada vacă. Ea, în răzbunare, i-a turnat un curent, ca dintr-un furtun de incendiu, cu o presiune de o sută de atmosfere. Ottila s-a îndepărtat de presiune cu doi metri spre spate și cu ceafa a plonjat în gunoiul de porc. Isolda a alergat la el pentru a ajuta la inerție și s-a ghemuit, sprijinindu-și capul de pieptul ei magnific. Și voia să suspine…

– Fu! – Și-a aruncat cu repeziciune capul înapoi în rahat și, cu vedere laterală, a privit cum presiunea machiului care se revarsa din gaură a murit: «Muuuu!!!» – vaca mârâi, dartanula și o luă înapoi, fluturându-și coada de la bzyk. și alte insecte.

– Unde este cheia? – bunicul a întrebat și a lăsat un inel de fum.

– Care este cheia? – a răspuns ebraica Bedbug, ridicându-se din rahatul de bălegar.

– Soția mea, pe care ai condamnat-o în sclavie!!! – Osteroid se năpusti și se sprijini în genunchi cu mâinile în picioare. Fața lui exprima moartea.

– Isolda!!

– Ce, scumpo?

– Unde ai văzut pisica?

– Acolo, gaura. A urcat de aici și s-a mutat? – a căzut în culoarea lui Isold. – Am vrut să o înșel, uitându-se, iar ea s-a transformat într-o mumie și pe acest bunic-babai.

– Unde este soția mea, fascistă? – îngrijora Osteroid.

Unde sunt acești lucrători migranți? – a întrebat soția Klop.

– Nu stiu? – ridică din umeri Isolde. – Noaptea trecută stăteau într-un trio, aici.

– Si atunci? – Ottila s-a ridicat. – Și tu – stai jos, acum ne vom da seama.

– Și apoi m-am dus la culcare.

– Unde s-au dus? Cei doi sunt în regulă, dar Toad?! Este pedepsit cu arestare cu muncă forțată. Au scăpat. Evadare!!! Apelați urgent la Intsefalata. Avem o evadare.

– Și unde este soția mea? – Bunicul a spus cu glas tremurător.

– Nu a venit să practice muncă forțată. Ea va sta la fel … – Bedbug-ul era furios.

– Sef!!! Apchi, a spus Intsefalopatul și a apărut într-o gaură din partea străzii.

– Oh, ești deja aici? – Ce strigi? – a sărit din Bedbug. – Repede, laudă.