Сборник - Carte de rugăciuni

în foc aruncă-i pe ei, în necazuri, pe care să nu le poată răbda. 11Bărbatul limbut nu se va îndrepta pe pămînt; pe omul nedrept răutatea îl va duce la pieire. 12Ştiu că Domnul va face judecată celui sărac şi dreptate celor sărmani. 13Iar drepţii vor lăuda numele Tău şi vor locui cei drepţi în faţa Ta.

Slavă …

Psalmul 140Al lui David

Sfântul Ioan Gură-de-Aur menţionează că Sfinţii Părinţi au stabilit ca acest psalm să fie citit în fiecare seară, fiind un mijloc tămăduitor pentru curăţire de păcate.

1Doamne, strigat-am către Tine, auzi-mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, cînd strig către Tine. 2Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămîia înaintea Ta; ridicarea mîinilor mele, jertfă de seară. 3Pune, Doamne, strajă gurii mele şi uşă de îngrădire, împrejurul buzelor mele. 4Să nu abaţi inima mea spre cuvinte de vicleşug, ca să-mi dezvinovăţesc păcatele mele; iar cu oamenii cei ce fac fărădelege nu mă voi însoţi cu aleşii lor. 5Certa-mă-va dreptul cu milă şi mă va mustra, iar untdelemnul păcătoşilor să nu ungă capul meu; că încă şi rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor. 6Prăbuşească-se de pe stîncă judecătorii lor. Auzi-se-vor graiurile mele că s-au îndulcit, 7Ca o brazdă de pămînt s-au rupt pe pămînt, risipitu-s-au oasele lor lîn-gă iad. 8Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu. 9Păzeşte-mă de cursa care mi-au pus mie şi de smintelile celor ce fac fărădelege. 10Cădea-vor în mreaja lor păcătoşii, ferit sînt eu pînă ce voi trece.

Psalmul 141 Al lui David; al priceperii; când era el în peşteră. O rugăciune

Fericitul David, fiind gonit de către Saul, se ascunde în peşteră. Văzându-se înconjurat din toate părţile, David rosteşte această rugăciune.

1Cu glasul meu către Domnul am strigat, cu glasul meu către Domnul m-am rugat. 2Vărsa-voi înaintea Lui rugăciunea mea, necazul meu înaintea Lui voi spune. 3Cînd lipsea dintru mine duhul meu, Tu ai cunoscut cărările mele. în calea aceasta în care am umblat, ascuns-au cursă mie. 4Luat-am seama de-a dreapta şi am privit şi nu era cine să mă cunoască. Pierit-a fuga de la mine şi nu este cel ce caută sufletul meu. 5Strigat-am către Tine, Doamne, zis-am: "Tu eşti nădejdea mea, partea mea eşti în pămîntul celor vii. 6Ia aminte la rugăciunea mea, că m-am smerit foarte. Izbă-veşte-mă de cei ce mă prigonesc, că s-au întărit mai mult decît mine. 7Scoate din temniţă sufletul meu, ca să laude numele Tău, Doamne. Pe mine mă aşteaptă drepţii, pînă ce-mi vei răsplăti mie.

Psalmul 142 Al lui David; al priceperii; când îl prigonea pe el fiul său Abesalom

Este un psalm de pocăinţă şi se referă la toţi cei care sunt prigoniţi, întristaţi şi au de suferit din cauza ispitelor. David recunoaşte că este gonit de propriul său fiu, din cauza păcatelor sale şi se pocăieşte în faţa Domnului.

1Doamne, auzi rugăciunea mea, ascultă cererea mea, întru credincioşia Ta, auzi-mă, întru dreptatea Ta. 2Să nu intri la judecată cu robul Tău, că nimeni din cei vii nu-i drept înaintea Ta. 3Vrăjmaşul prigoneşte sufletul meu şi viaţa mea o calcă în picioare; făcutu-m-a să locuiesc în întuneric ca morţii cei din veacuri. 4Mîhnit e duhul în mine şi inima mea încremenită în lăuntrul meu. 5Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult; cugetat-am la toate lucrurile Tale, la faptele mîinilor Tale m-am gîndit. 6întins-am către Tine mîinile mele, sufletul meu, ca un pămînt însetoşat. 7Degrab auzi-mă, Doamne, că a slăbit duhul meu. Nu-Ţi întoarce faţa Ta de la mine, ca să nu mă asemăn celor ce se coboară în mormînt. 8Fă să aud dimineaţa mila Ta, că la Tine mi-e nădejdea. Arată-mi calea pe care voi merge, că la Tine am ridicat sufletul meu. 9Scapă-mă de vrăjmaşii mei, că la Tine alerg, Doamne. 10în-vaţă-mă să fac voia Ta, că Tu eşti Dumnezeul meu. Duhul Tău cel bun să mă povăţu-iască la pămîntul dreptăţii. 11Pentru numele Tău, Doamne, dăruieşte-mi viaţă, întru dreptatea Ta scoate din necaz sufletul meu. 12Fă bunătate de stîrpeşte pe vrăjmaşii mei şi pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meiu, că eu sînt robul Tău.

Slavă…

După catisma a nouăsprezecea se zice: Sfinte

Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… apoi Troparele:

Glasul al 7-lea

Mulţumind, Te slăvesc, Dumnezeul meu, căci tuturor păcătoşilor le-ai dat pocăinţă.

Mântuitorule, să nu mă ruşinezi când vei veni să judeci toată lumea, pe mine care am făcut lucruri de ruşine.

Slavă…

Fără de număr greşindu-Ţi şi pedepse nenumărate aştept, Dumnezeul meu. Îndură-Te şi mă mântuieşte.

Şi acum…

La mulţimea milei tale acum alerg. Dezleagă-mi lanţurile greşelilor mele, de Dumnezeu Născătoare.

Doamne miluieşte (de 40 de ori)

Stăpâne, Hristose Dumnezeule, Care cu patimile Tale ai vindecat patimile mele şi cu rănile Tale ai tămăduit rănile mele, dă-ruieşte-mi mie, care mult Ţi-am greşit, lacrimi de umilinţă. Amestecă în trupul meu din mireazma făcătorului de viaţă trupul Tău şi îndulceşte sufletul meu cu cinstit sângele Tău de amărăciunea cu care m-a adăpat împotrivnieul. înalţă mintea mea către Tine, care este trasă jos, şi mă ridică din prăpastia pierzării că nu am pocăinţă, nu am umilinţă, nu am lacrimi de mângâiere care întorc fiii la moştenirea lor. Sunt întunecat la minte de patimile lumeşti, nu pot să caut către Tine întru durere, nu pot să mă înfierbânt cu lacrimile dragostei către Tine. Ci, Stăpâne Doamne Iisuse Hristoase, vistieria bunătăţilor, dăruieşte-mi pocăinţă desăvârşită şi inimă dureroasă spre căutarea Ta. Dăruieşte-mi darul Tău şi de iznoavă înnoieşte întru mine închipuirile icoanei Tale. Părăsitu-Te-am eu, nu mă părăsi pe mine. Ieşi spre căutarea mea, în-toarce-mă iarăşi la păşunea Ta şi mă numără împreună cu oile turmei Tale cele alese. Hrăneşte-mă pe mine împreună cu dânsele din verdeaţa dumnezeieştilor Tale Taine, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale şi ale tuturor Sfinţilor. Amin.

Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu

O, Preasfântă Doamnă, Stăpâna mea Născătoare de Dumnezeu, împărăteasă Cerească!

Măntuieşte şi izbăveşte pre păcătoşii robii Tăi (prenumele) de clevetiri nedrepte, de toate nevoile şi nenorocirile şi de moarte năprasnică. Ocroteşte-i pre ei, Stăpână Născătoare de Dumnezeu, de toţi vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi, şi de orice împrejurare rea; (rugămintea); şi le fii lor în orice loc şi la orice vreme Preabună Maică, zid nesurpat şi ocrotire puternică întotdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Catisma a douăzecea

Psalmul 143 Al lui David, împotriva lui Goliat

Este un psalm în care David îi mulţumeşte Domnului pentru că l-a biruit pe Goliat. Prevesteşte Venirea Fiului lui Dumnezeu, înfăţişează biruinţa Domnului Hristos asupra demonilor.

1Binecuvîntat este Domnul Dumnezeul meu, Cel ce învaţă mîinile mele la luptă şi degetele mele la război. 2Mila mea şi scăparea mea, sprijinitorul meu şi izbăvitorul meu, apărătorul meu, şi în El am nădăjduit, Cel ce supune pe poporul meu sub mine. 3Doamne, ce este omul că Te-ai făcut cunoscut lui, sau fiul omului că-1 socoteşti pe el? 4Omul cu deşertăciunea se aseamănă; zilele lui ca umbra trec. 5Doamne, pleacă cerurile şi Te pogoară, atinge-te de munţi, şi fă-i să fumege. 6Cu fulger fulgeră-i şi-i risipeşte! Trimite săgeţile Tale şi tulbură-i! 7Trimite mîna Ta dintru înălţime; scoate-mă şi mă izbăveşte de ape multe, din mîna străinilor, 8A căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii. 9Dumnezeule, cîntare nouă îţi voi cînta Ţie; în psaltire cu zece strune îţi voi cînta Ţie. 10Celui ce dai mîntuire împăraţilor, Celui ce izbăveşte pe David, robul Tău, din robia cumplită. 11Izbăveşte-mă şi mă scoate din mîna străinilor, a căror gură a grăit deşertăciune şi dreapta lor e dreapta nedreptăţii, 12Ai căror fii sînt ca nişte odrasle tinere, crescute în tinereţile lor; fiicele lor înfrumuseţate şi împodobite ca chipurile templului. 13Cămările lor pline, vărsîndu-se din una în alta. Oile lor cu mulţi miei, umplînd drumurile cînd ies; 14Boii lor sînt graşi. Nu este gard căzut, nici spărtură, nici strigare în uliţele lor. 15Au fericit pe poporul care are aceste bunătăţi. Dar fericit este poporul acela care are pe Domnul ca Dumnezeu al său.