Alessandro Norsa - Intoarcerea Nosferatului

Tektime, 2017

Ţin să exprim profundele mele mulțumiri pentru amabilele colaborări:

Prof. Rudolf M. Dinu, Director al Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică - Venezia;

Dr Mihai Stan, Institutul Român de Cultură şi Cercetare Umanistică - Venezia; Prof. Tudor Sălăgean, Director al Muzeului Etnografic al Transilvaniei - Cluj-Napoca (România); Prof. Ion Toşa, Istoric, Muzeul Etnografic al Transilvanei - Cluj-Napoca (România); Prof. Alberto Borghini, Director al Centrului de Documentare a Tradiției Orale Piazza al Serchio (CTDO), profesor la Catedra de antropologie culturală, Universitatea Politehnică - Torino, implicat în construirea unei arhive folclorice naţionale; Consultanţilor şiinţifici din România: Mocan Lena Zamfira (Zalau - Salaj), Florea Cosmi (Runcu Salvei) şi Pivasu Lucia (Braşov).

Ţin să le mulţumesc în mod special prietenilor mei: Aldo Ridolfi care, cu multă chibzuinţă şi cu o inestimabilă meticulozitate m-a ajutat la revizuirea textului, Gigi Speri pentru a sa măiestrie şi abilitate grafică cu care a dat formă acestei cărţi şi Simona Strugar, colaboratoare nepreţuită, către care se îndreaptă toată recunoştinţa mea pentru traducerile textelor româneşti, pentru că mi-a dat posibilitatea să cunosc, să apreciez şi să pătrund în profundul culturii tărâmului său natal şi nu în ultimul rând pentru valoroasele sugestii în ceea ce priveşte interpretarea miturilor din Transilvania.

Drepturile rezervate:

Titul original al lucrärii: Alessandro Norsa: Il ritorno del non morto. Viaggio nel Regno dei Vampiri. Liberamente editor: martie 2017 ©.

Ediţia românǎ: Intorcerea Nosferatului, Cälätorie în regatul vampirilor: Liberamente editor Martie 2017 ©.

Traducere de Mihaela Popuşoi.

https://www.facebook.com/Il-ritorno-del-non-morto-218253505241025/

e-mail: norsaalessandro@yahoo.it

All rights reserved. No part of this publication may be reproduced in any form, including by any mechanical or electronic system, without the written permission of the editor, except for brief passages taken for the purposes of review.

Această mică dar bogată şi interesantă lucrare a lui Alessandro Norsa este dedicată vampirismului şi a tot ce „gravitează în jurul săuˮ şi se bazează de asemenea pe câteva interviuri culese de Autor însuşi în România.

La decesul unui membru al familiei, oglinzile din casă se acoperă. În caz contrar, sufletul mortului se reflectă în oglindă şi ramâne captiv între zidurile casei,

ne spune bunica Florea. Lena, o tânără dintr-un alt sat din România, ne-a povestit:

(…) se acoperă oglinzile şi orice suprafaţă reflectantă pentru a evita ca sufletul său, adică a răposatului, să ramână prins în casă.

Dincolo de o explicaţie eufemistică (cum că sufletul mortului ar ramâne „captivˮ între zidurile casei), ne aflăm în faţa – mi se pare legitim să presupun asta – unei acţiuni de “expulzareˮ a mortului din spaţiul domestic. Bineînţeles, ne confruntăm aici cu tematica imaginii reflectate.

Într-un spirit „analogˮ, foarte relevante sunt şi relatările Luciei, o femeie în jur a 54 de ani din zona Braşovului care, printre altele, ne relatează:

Dacă la miezul nopţii, adică la douăsprezece noaptea, … nu mai ştiu în ce perioadă a anului…, stingi luminile, te uiţi în oglindă şi vezi un strigoi, înseamnă că mortul a fost nemulţumit în timpul vieţii. Deci, când moare cineva, acoperi oglinda pentru ca mortul să nu se reflecteze în ea… căci, dacă s-ar reflecta, ar fi strigoiul …

Iar mai apoi adaugă:

(…) Strigoiul ar fi spiritul mortului care a fost nemulţumit în viaţă … iar mortul care a fost nemulţumit în timpul vieţii aduce multe rele…

Precedent:

Când moare cineva, soţul, fratele, sora, sau cineva din familie… un copil… se acoperă oglinzile cu o pânză neagră, se aprind lumânări… oglinzile se acoperă deoarece se zice că aduc ghinion… dacă nu acoperi oglinzile, mortul se reflectă în ele… spiritul rămâne în casă timp de trei zile… apoi iese şi bântuie prin jurul casei timp de 40 de zile, iar după 40 de zile dispare… se duce în lumea lui…

Se pare că, dacă nu se acoperă oglinzile, mortul care a fost nemulţumit în viaţă se va reflecta în ele şi va rămâne în casă ca strigoi – ca o reflexie-strigoi – care aduce „pacoste şi multe releˮ. În esenţă, este vorba de teama de reflexia-strigoi şi că această reflexie-strigoi („dacă s-ar reflecta, ar fi strigoiulˮ) ar putea ramâne în casă, etc... De aici a apărut necesitatea de a acoperi oglinzile cu o pânză când este un mort în casă, pentru ca spiritul defunctului să nu ramână „captiv în casăˮ („imagineˮ eufemistică).

Ne întoarcem la Lena. Femeia ne mai povesteşte cum o fată tânără s-a transformat în broscoi în urma unor farmece cerute chiar de fată însăşi de la o vrăjitoare. Iată ce ne-a istorisit:

(…) mama mea mi-a povestit despre doi logodnici care au avut de înfruntat împotrivirea mamei băiatului. Fata s-a dus la o vrăjitoare care i-a făcut farmece. În fiecare seară, fata se transforma în broscoi şi se ducea acasă la logodnicul ei. Mama băiatului, deranjată de acea arătare orăcăitoare care-i tot stătea în cale, şi-a pus în plan să o ucidă, dar arătarea… greu de prins, până într-o zi când reuşi. Mama omorî broscoiul, dar în aceeaşi clipă muri şi băiatul (…).

Este vorba aici de o structură narativă „evenimenţialăˮ pe care o întâlnim frecvent şi în folclorul italian: o vrăjitoare care se transformă într-un animal sau într-un obiect, care este lovit; vrăjitoarea devine vulnerabilă în partea „corespondentăˮ a corpului, acolo unde a primit lovitura. O poveste similară cu cea a Lenei, în care unul din personaje se transformă în broscoi, circulă şi în Garfagnana (Cogna), din Provincia Lucca:

Un tânăr din Villa Collemandina se întorcea acasă de la logodnica lui. Era întuneric beznă şi, pentru a-şi lumina calea, îşi fabrică o torţă dintr-un mănunchi de paie. La un moment dat se poticni de ceva moale; tânărul se opri şi, la lumina torţei, zări un broscoi mare; iritat, se apropie mai bine cu flacăra şi-i făcu o arsură zdravănă. A doua zi, tânărul se întâlni cu un prieten care avea chipul desfigurat de o rană cumplită. „Ce ţi s-a întâmplat ?ˮ – întrebă el – „După ce m-ai distrus în halul ăsta, mă mai întrebi ce-am păţit ?!ˮ – „Ce tot spui acolo ? Adică eu ţi-am ars faţa ? ˮ – „Da, chiar tu, aseară !, broscoiul pe care l-ai întâlnit eram de fapt eu.ˮ