Morgan Rice - Strigăt De Onoare

Dar Thor avea doar un singur lucru în minte: Gwendolyn. El trebuia să o vadă. S-a uitat la toate fețele, disperat să o vadă, sigur că ea va fi aici - dar s-a simțit zdrobit să vadă că nu o putea găsi.

Apoi, a simțit o bătaie pe umăr.

"Cred că femeia pe care o cauți este în acea direcție", a spus Reece, întorcându-l și arătând în altă parte.

Thor s-a întors și ochii i s-au aprins. Acolo, mergâd repede spre el, cu un zâmbet enorm, ușurat, pe față, și arătând ca și cum ar fi fost trează toată noaptea, era Gwendolyn.

Arăta mai frumoasă decât o văzuse vreodată, și s-a grăbit spre el și a alergat direct în brațele lui Thor. Ea a sărit în sus și l-a îmbrățișat, și el i-a răspuns la îmbrățișare, strângând-o la piept, învârtind-o în mulțime. Ea s-a agățat de el și nu i-a mai dat drumul, și el i-a putut simți lacrimile curgându-i pe gât. Îi putea simți dragostea, și a simțit că și el o iubește la fel.

"Slavă Domnului că ești în viață", a spus ea, foarte bucuroasă.

"Nu m-am gândit decât la tine", i-a spus Thor, ținând-o strâns. Cum o ținea în brațe, totul părea iar bun în lume.

Încet, el i-a dat drumul, iar ea s-a uitat la el și s-au aplecat unul spre altul și s-au sărutat. Au continuat sărutul multă vreme, cu mulțimea foindu-se în jurul lor.

"Gwendolyn!" a strigat Reece încântat.

Ea s-a întors și l-a îmbrățișat, și apoi Godfrey a intervenit și l-a îmbrățișat pe Thor, apoi pe fratele său Reece. Era ca o mare reuniune de familie, și Thor s-a simțit oarecum ca o parte din ea, ca și cum aceasta era deja familia lui. Erau toți uniți de dragostea lor pentru MacGil - și ura lor pentru Gareth.

Krohn a făcut un pas înainte și a sărit pe Gwendolyn, iar ea s-a lăsat pe spate râzând și l-a îmbrățișat în timp ce el a lins-o pe față.

"Crești mai mare pe zi ce trece!" exclamă ea. "Cum pot să-ți mulțumesc pentru că l-ați păzit pe Thor?"

Krohn a sărit pe ea iar și iar, până când în cele din urmă, râzând, ea a trebuit să-l dea jos.

"Să plecăm de aici", i-a spus Gwen lui Thor, fiind presată din toate părțile de către mulțime. A întins mâna și i-a luat-o într-a ei.

Thor i-a cuprins mâna și era pe cale să o urmeze - când dintr-o dată, mai mulți Cavaleri de Argint au venit din spatele lui Thor și l-au luat pe sus, ridicându-l deasupra capetelor, purtându-l pe umeri. Cum Thor a fost ridicat în aer, s-au auzit strigăte puternice din mulțime.

"THORGRIN!" a ovaționat mulțimea.

Thor a fost răsucit într-o parte și-n alta, și i-a fost trântită în mâini o halbă de bere. Se lăsă pe spate și bău, și mulțimea a ovaționat sălbatic.

Thor a fost pus jos cam brusc, și s-a împleticit, râzând, cum mulțimea l-a îmbrățișat.

"Ne indreptam acum spre sărbătoarea învingătorului", a spus un războinic pe care Thor nu-l cunoștea, un Cavaler de Argint, care-l bătu pe spate cu o mână cât lopata. "Este o sărbătoare doar pentru războinici. Pentru bărbați. Tu te vei alătura nouă. Vei avea un loc rezervat pentru tine la masă. Și tu și tu ", a spus el, întorcându-se spre Reece, O'Connor și prietenii lui Thor. "Sunteți bărbați acum. Și vă veți alătura nouă."

S-au auzit urale cum toți au fost apucați de Cavalerii de argint și târâți departe; Thor s-a eliberat în ultima secundă și se întoarse spre Gwen, simțindu-se vinovat și nedorind să o dezamăgească.

"Du-te cu ei", a spus ea, altruistă. "Este important să o faci. Ospătează-te cu frații tăi. Sărbătorește cu ei. Este o tradiție în rândul Cavalerilor de Argint. Nu poți rata asta. Mai târziu în seara asta, ne întâlnim la ușa din spate a Sălii de Arme. Atunci vom fi împreună."

Thor se aplecă și o sărută încă o dată, cât de mult a putut, până când a fost tras înapoi de tovarășii săi soldați.

"Te iubesc", a spus ea.

"Și eu te iubesc", i-a răspuns el, cu mai multă sinceritate decât va putea ea ști vreodată.

Tot ce putea gândi, cum a fost târât departe, în timp ce privea în acei ochi frumoși, atât de plini de dragoste pentru el, era că vroia, mai mult decât orice, să o ceară în căsătorie, să o facă a lui pentru totdeauna. Acum nu era momentul potrivit, dar în curând, își spuse el.

Poate chiar în seara asta.

Gareth stătea în camera lui, privind pe fereastră la lumina zorilor care creștea peste Curtea Regelui, privind masele care se adunu mai jos - și simțind greață. La orizont era cea mai rea frică a lui, chiar imaginea a ce se temea cel mai mult: armata regelui întorcându-se, victorioasă, triumfătoare în confruntarea cu clanul McCloud. Kendrick și Thor călăreau în frunte, liberi, vii - eroi. Spionii lui îl informaseră deja de tot ce se întâmplase, că Thor a supraviețuit ambuscadei, că este viu și nevătămat. Acum toți acești oameni erau încurajați, revenind la Curtea Regelui ca o forță unită. Toate planurile lui au eșuat teribil și i-au lăsat o gaură în stomac. Și-a simțit regatul strângându-se în jurul lui.

Gareth a auzit un zgomot de scârțâit în cameră și s-a răsucit și a închis repede ochii la imaginea din fața lui, lovit de frică.

"Deschide ochii, fiule!" a venit vocea adâncă.

Tremurând, Gareth a deschis ochii, și a fost îngrozit să-l vadă pe tatăl său, stând acolo, un cadavru în descompunere, cu o coroană ruginită pe cap, un sceptru ruginit în mână. Se uita înapoi cu o privire mustrătoare, exact ca atunci când era în viață.

"Sângele va avea sânge", a proclamat tatăl său.

"Te urăsc!" a țipat Gareth. "TE URĂSC!" repetă el, și și-a tras pumnalul de la cingătoare și s-a repezit spre tatăl sau.

Când l-a ajuns, a lovit cu pumnalul - dar a lovit doar aerul - și s-a împleticit prin cameră.

Gareth s-a întors, dar fantoma dispăruse. Era singur în cameră. Fusese singur tot timpul. Oare își pierdea mințile?

Gareth s-a repezit în colțul îndepărtat al camerei, scotocind prin dulap și scoțând pipa de opium cu mâinile tremurând; a aprins-o repede și a inhalat profund, iar și iar. El a simțit plăcerea drogului invadându-i corpul, s-a simțit temporar pierdut în euforia drogului. Apela la opiu tot mai des zilele astea - părea să fie singurul lucru care îl ajuta să alunge imaginea tatălui său. Gareth era chinuit să fie aici, și începuse să se întrebe dacă fantoma tatălui său era cumva prinsă în aceste ziduri și dacă ar fi trebuit să-și mute curtea în altă parte. I-ar fi plăcut oricum să demoleze clădirea asta - acest loc care păstra fiecare amintire din copilăria pe care o urâse.

Gareth se întoarse spre fereastră, acoperit de o sudoare rece, și își șterse fruntea cu dosul palmei. A privit. Armata se apropia, și Thor era vizibil chiar de aici, mulțimea idioată înghesuindu-se spre el ca spre un erou. Îl făcea pe Gareth livid, îl făcea să ardă de invidie. Fiecare plan pe care-l pusese în mișcare eșuase: Kendrick a fost eliberat; Thor era în viață; chiar Godfrey reușise cumva să scape de otravă - suficientă otravă pentru a ucide un cal.

Dar, apoi, din nou, alte planuri de-ale sale au funcționat: Firth, cel puțin, era mort, și nu mai exista niciun martor pentru a dovedi că și-a ucis tatăl. Gareth inspiră adânc, ușurat, dându-și seama că lucrurile nu erau așa de rele cum păreau. La urma urmei, convoiul de Nevaruns era încă în drum să o i pee Gwendolyn, să o târască într-un colț oribil al inelului și să o mărite. El a zâmbit la gând, începând să se simtă mai bine. Da, cel puțin de ea avea să scape destul de curând.