СтаВл Зосимов Премудрословски - LA ZI. Adevăr umorist

– Da!! Da!! Da!! – De trei ori Lysy l-a lovit în ochi.

După o jumătate de oră, am comandat deja două sute de grame și aveam să ne justificăm neînțelegerile. Și așa o lună întreagă, în timp ce Metodiu nu a devenit sărăcit. Lucrul bun este un card bancar. Din punct de vedere economic…

– A fost, în acele îndepărtate, fără timpuri legale, când tundra era bărbat. Ridicați axila tundrei-om, jumătate de zi, coborâți axila tundrei-om, jumătate de noapte. Și păduchii trăiau pe ea. Și pentru a privi cu atenție viziunea sută la sută, aceștia nu erau deloc păduchi, ci mamuți, urși polari, cerbi la capăt și porci. Și atunci toată lumea i-a chemat pe Chukchi – oameni, din moment ce erau singura rasă care trăia în tundră. Cumva un bărbat tundra se plimbă cu o axă ridicată și o zgârie, în timp ce Chukchi-ul de la yaranga supraviețuiește unei furtuni groaznice. Apa se opri din zgârierea tundrei, iar furtuna se domoli. Și Chukchi și-au părăsit casele în tundră și i-au mulțumit imediat pentru zăpada albă curată cu urina galbenă. Iar tundra a devenit ca o lipsă de vitamine în organism, ca acneea de pe corp. Și toate acestea au apărut și toată lumea a început să danseze, dar în liniște, icicelele galbene au început să dispară, cineva le-a furat și a lăsat găuri. Și apoi, localul local Chukchi fără adăpost Serezha, pe care toată lumea l-a numit «zăpadă galbenă», și-a continuat povestea, omul de tundră i-a poruncit să găsească un hoț și să-l gâfâie crud. Toți chukchiii îngropați în zăpadă și, uitându-se, au așteptat și au fost surprinși. Se dovedește că copiii lor s-au dovedit a fi hoți, care au considerat aceste icicule pentru cocoșii, pe care îi vând în bazar. Și de când se naște copilul, ei îi spun:

– Nu mânca, ticălos, zăpadă galbenă!! – si bate-l, bate-l dinainte, mai ales pe cap.

În general, Serezha-Yellow Snow arăta tânără, în vârstă de douăzeci și șapte de ani, restul este asemănător cu cel al Chukchi. S-a dus la Biblioteca Centrală și a strâns sticle pe parcurs. Odată a început să dispară zile întregi. Toți erau diferiți, dar curioși. Când a apărut, a fost interogat. El tăcea. Dar, odată ce a fost beat și Serezha Yellow Snow a recunoscut că se va căsători în curând.

– Și pe cine? – urmată de o întrebare.

– Da, există o jumătate din inima mea, ea locuiește în regiune, deși are deja șaizeci și unu de ani, pentru că nu are nevoie să facă copii, sunt deja opt. Aici îi hrănesc și educ, așa cum m-a crescut tatăl meu, și tatăl său tată, și tatăl – tatăl, mama lui pentru că era lipsit de tată. – Seryozha se băgă în nară, scoase capra, o privi și o mâncă. – Îmi plac Chupa-chups, cu toate acestea, dă gânduri inteligente. Ei bine, nu demult nimeni nu a găsit o casă. S-a urcat acolo, s-a uitat, era suficient loc pentru toată lumea: soția lui, și eu, și copiii. Adevărat, bătrânul îi pare rău, închis timp de doisprezece ani. Dar încă tânăr, prost, doar patruzeci a bătut. L-am învățat, dar nu a crezut experiența mea. Ei bine, vara este încă aici, așa că am decis să fac reparații euro în casă, am cumpărat deja chit, culoare, perii. Adevărat, au intrat unele mătușe: «Ce faci?». – se întreabă. «Repair». – Spun, dar imediat mi-am dat seama că au întârziat, casa era deja ocupată de mine. – Zăpada galbenă de la Serezha a luat o biscuită de sub pat, a dat clic pe gandaci, care nu știa să sară din lipit, l-a rupt cu lichid galben și, încrețindu-l, a mușcat-o. Rusk a crăpat, dar nu s-a rupt. Chukchi deschise încet ochii, uitându-se la colțul rupt care ieșea din fisura unui cracare.

– Ooooooo!! a gemu și a început să-și încălzească durerea de dinți cu palma…

Vara a trecut. Chukchi a sosit cu degetele, fără dinți frontali. Pe capul lui era un craniu de sânge chemat.

– Ce Seryozha, care a sărbătorit în casă, era întuneric, lumina se stinge? – cei fără adăpost glumeau

– Nu, au venit aceste mătuși cu proprietarii acestei case, dar am terminat deja reparația, am vrut să merg cu familia. Așa că m-au bătut cu cluburi. Câinii. Sfârșitul…

Soarele strălucea. Cerul era limpede, iar patriotii îngrijitori fără adăpost s-au așezat în camerele de la birou și au împletit carton, au pus alte sticle și încă alții s-au prăbușit cutii de aluminiu pentru cocktailuri și bere. Și totul ar fi bine, dar la una dintre locuințele de la birou, erau două UAZ-uri cu faruri albastre și «tăticii» au ieșit pe ușă și au «încătușat» o femeie și doi băieți îmbrăcați în veste de gospodărie, numiți «gălbenușuri» în oamenii obișnuiți. Locuitorii locali încă nu au înțeles motivul arestării, pentru că acest trio se scufunda scrupulos în depozitele de gunoi și curăța curțile în fiecare zi. Fiecare avea propriul său inventar, la care mâinile sale erau deja obișnuite, iar acestea erau marcate fiecare cu mătură, buzunar și geantă. Aceste instrumente le apăreau ca un talisman sau amuletă, ca o casă sau cabană pentru casă. Și, Doamne ferește, că cineva va lua un străin. Totul, moartea. Kranty. Dar a apărut la această trinitate mai devreme înainte de incident și a patra Madame Tumor. Și plecăm.

Cu o zi înainte. În ajunul dimineții, Madame Tumor s-a sculat pentru prima dată și a decis să arate o alternativă, să facă o treabă utilă și să curețe zona în timp ce toată lumea dormea cu o furtună de băutură, adică înregistrarea în familie. Toți membrii acestei «bande» nu au fost odată condamnați. Pentru că nu a avut-o, a luat inventarul altcuiva, în speranța că, spun ei, toate ale ei?! Se merge, se mătura, colectează mănuși de țigară, scoate tot felul de învelitori de bomboane și nu disprețuiește, privește ceva în coșuri și colectează gunoiul împrăștiat în jurul golfurilor și rezervoarelor pe parcurs. El a curățat deja podeaua teritoriului și vede brusc cum în partea cealaltă a drumului un bărbat și o femeie se descurcă ferm.

– Scandal. – S-a gândit la Madame Tumor și a mers mai departe la curățarea teritoriului. Cearta s-a încălzit și vocile erau deja auzite, când dintr-o dată doamna a suspinat, atât de tare, încât un ecou a trântit în curți. Madame Tumor ridică ochii și văzu că bărbatul acesta într-un mod îmbucurător bate o doamnă pe obraji. Trecătorii nu acordă atenție, ci hoțul ars în furt de ouă de pui și pui în trecut, în dimensiuni deosebit de mari, care a fost adăugat de către conducerea fermei de păsări la două ouă luate de ea la cererea unui încărcător-cohabitant, care a fost înregistrat de camera de securitate a acestei întreprinderi. Nu am putut să-l suport și am pornit cu o mătură peste drum. Mașinile înfiorătoare i-au dat drumul, parcă nebune. Ea, fără să acorde atenție mașinilor străine care se bucura, a fugit pe trotuar și, ca un zmeu din cer, a fugit într-un țăran, biciuindu-l în față cu un rahat cu mătură, din care rahatul de câine a zburat în părțile laterale. Doamna își bombăni ochii în necredință și, acoperindu-și gura cu mâinile, râse furios. Deodată de unde să o ia. Dintr-o dată, din nicăieri, trei polițiști au apărut și au început imediat la Madame Tumor să tragă. Asta striga:

– Această boală, bate doamna!!

– Calmați-vă, calmați-vă! – a întrebat sergentul de poliție politicos. – Nimeni nu a bătut pe nimeni. Privește acolo. – În depărtare, puteți vedea o cameră de film și un echipaj de film format.