Blake Pierce - Dacă ar fi știut

Aceasta răspunse în singurul mod acceptabil.

– Vreau doar să fac tot ce îmi stă în putință pentru a o liniști pe Debbie.

Știa însă că există un adevăr mult mai profund. Și era unul egoist.

“Deoarece faptul că sunt implicată cât de puțin în acest caz mă ajută să am un scop, lucru ce nu s-a mai întâmplat de acum un an, de când m-am pensionat.”

– Ei bine, apreciez ajutorul dumneavoastră, spuse Tyler. Și dacă mai aveți nevoie de ceva de la mine, vă rog să-mi spuneți.

– Așa voi face, spuse ea, mângâindu-l ușor pe spate și lăsându-l în durerea lui. Adevărul era însă că se îndoia că va mai vorbi vreodată cu el. A fost agent suficient de mult timp pentru a-și da seama când un bărbat este inocent și cu adevărat trist. Ar fi pariat tot ce avea pe faptul că Tyler Hicks nu și-a ucis soția. Deja se simțea oribil că îl abordase la înmormântarea soției sale. De acum încolo, nu se va mai apropia de Tyler; dacă pe viitor acesta va putea da o mână de ajutor, îi va lăsa pe polițiști să se ocupe de asta.

A mers la mașina ei și a ieșit în coloana adormită de mașini care plecau de la cimitir. A condus înapoi spre casă în tăcere, continuând să se gândească la Melissa și viitoarea ei nepoată.

Telefonul îi sună, distrugându-i șirul de gânduri. Pe ecran apărea un număr, nu un nume. Răspunse suspicioasă, încă marcată de înmormântare și cum această experiență o făcea să se gândească îndelung la fiica ei.

– Kate Wise? întrebă bărbatul de la celălalt capăt.

– Da, eu sunt Kate, spuse ea.

– Sunt Randall Budd. Ce mai faceți?

– Sunt posomorâtă, răspunse ea sincer, puțin iritată că trebuia să vorbească, chiar în acel moment, cu Comisarul Budd.

– Mergeți astăzi la înmormântare? întrebă el.

Era destul de surprinsă că acesta știa că Julie urma să fie îngropată astăzi. Poate că ar trebui, la urma urmei, să îl ia puțin mai ușor.

– Da, răspunse ea. Am plecat de acolo acum aproximativ cincisprezece minute.

– Uitați ce e. Voiam să vă anunț că am primit un pont anonim azi-dimineață la ora opt. A avut loc o arestare în cazul morții lui Julie Hicks. Încă îl interogăm pe tipul respectiv. Un tip care a venit să le repare Internetul în urmă cu câteva săptămâni. Cunoaște destul de bine familia și are o arestare anterioară pentru – fiți atentă – agresiune sexuală. Îi verificăm povestea și conturile și totul pare destul de solid.

– Cine este tipul?

Budd oftă, un sunet asemănător electricității statice prin telefon.

– Doamna Wise, știți că nu pot să vă dezvălui acest aspect.

– Bineînțeles că puteți. Nu voi folosi această informație decât în scopul de a vă ajuta.

– Da, dar nu am cerut ajutorul dumneavoastră și vă spun asta cu tot respectul.

– Puteți să îmi spuneți măcar dacă suspectul cunoștea victima personal?

O liniște de aproximativ trei secunde se așternu, întreruptă mai apoi de un suspin puternic, urmat de vocea lui Budd:

– Nu.

Era pe punctul să insiste mai mult, dar a lăsat lucrurile așa cum erau. Dacă chiar ar fi vrut să afle, tot ce trebuia să facă era să-l sune pe Logan. Era un lucru josnic, dar măcar avea această opțiune

– Și pare a fi vinovatul?

– Este cu siguranță o posibilitate, spuse Budd. De îndată ce avem suficiente dovezi pentru a-l învinui, o să-i informăm pe Debbie și pe Jim Meade. Așadar, vă rugăm să păstrați această informație pentru dumneavoastră momentan. M-am gândit să vă informez…în speranța că nu vă veți mai însuși rolul de justițiar.

– Vă mulțumesc pentru asta, spuse ea. Să aveți o zi bună, Comisare.

Închise telefonul ușurată. Caz închis. Acesta era un lucru bun. Acum, Debbie și Jim vor putea să-și plângă fiica împăcați.

Dar apoi s-a gândit la ceea ce i-a spus Tyler Hicks despre codul de securitate. Și chiar și lucrurile pe care nu le-a spus. Cum cineva ar trebui să știe cum să intre nevăzut. Cum cineva ar trebui să cunoască familia suficient de bine pentru a putea intra în casă după întuneric, în ciuda măsurilor de securitate și a ușilor încuiate.

Când a ajuns înapoi la casa ei din Carytown, acea ușurare dispăru. Ba din contră, s-a transformat într-o certitudine cu totul nouă.

O certitudine ce îi spunea că oricine a ucis-o pe Julie Hicks era încă în libertate.

Singurul aspect pe care Kate îl ura la munca de agent consta în puținele dăți când trebuia să se prezinte în instanță pentru a depune mărturie împotriva liberării condiționate a deținutului. Cu toate acestea, acum, după un an de zile de când și-a părăsit locul de muncă și cu perspectiva revenirii într-un rol minor în viitor, i se părea interesant să facă asta.

Текст предоставлен ООО «ЛитРес».

Прочитайте эту книгу целиком, купив полную легальную версию на ЛитРес.

Безопасно оплатить книгу можно банковской картой Visa, MasterCard, Maestro, со счета мобильного телефона, с платежного терминала, в салоне МТС или Связной, через PayPal, WebMoney, Яндекс.Деньги, QIWI Кошелек, бонусными картами или другим удобным Вам способом.