Roger Zelazny - Domn al Luminii

Îşi coborî viziera şi se întoarse spre Olvegg.

— Ai avut dreptate. Mă întreb dacă Ganesha aşteaptă înăuntru.

— Vom afla destul de curând.

Nirriti continuă să înainteze.

Fu ziua în care Domnul Luminii stăpâni câmpul. Zombii lui Nirriti nu intrară nicicând în Khaipur. Ganesha se prăbuşi sub sabia lui Olvegg, pe când încerca să-l înjunghie pe la spate pe Brahma, care se apropiase de Nirriti pe o înălţime de pământ. Atunci căzu Olvegg, ţinându-se de burtă, şi începu să se târască spre o stâncă.

Brahma şi Cel Negru rămaseră atunci faţă în faţă, pedeştri, iar capul lui Ganesha se rostogoli într-un şanţ.

— Acela mi-a spus Kilbar, zise Nirriti.

— Acela îl vroia pe Kilbar, interveni Brahma, şi a încercat să-l facă pe Kilbar. Acum ştiu de ce.

Se repeziră unul asupra altuia şi platoşa lui Nirriti îl apără cu tăria mai multora la un loc.

Yama dădu pinteni calului spre înălţimi şi fu învăluit într-un vârtej de praf şi nisip. Îşi ridică mantia în faţa ochilor şi în jurul lui izbucni un râs.

— Unde ţi-e acum privirea-de-moarte, Yama-Dharma?

— Rakasha! mârâi el.

— Da, eu sunt, Taraka.

Şi Yama fu imediat udat leoarcă de apă multă; iar calul se cabra şi căzu pe spate.

Era în picioare, cu sabia în mână, când vârtejul de văpaie se întrupa sub formă de om.

— Te-am spălat de ceea-ce-izgoneşte, zeu al morţii. Acum te vei pogorî în nimicnicie, sub mâna mea!

Yama se repezi cu sabia înainte.

Îşi despică adversarul de la umăr până la coapsă, dar nici o picătură de sânge nu curse şi nici un semn al trecerii sabiei sale nu se vădi.

— Nu mă poţi secera ca pe un om, o, Moarte! Dar iată ce-ţi pot face eu ţie!

Taraka se aruncă asupra lui, prinzându-i braţele pe lângă corp şi răsturnându-l la pământ. Se iscă o jerbă de scântei.

În depărtare, Brahma stătea cu genunchiul pe spinarea lui Nirriti şi-i trăgea capul spre spate, să-i frângă grumazul în tăria platoşei negre. Atunci sări Indra din spinarea slizzardului său şi-şi înălţă Sabia-Trăsnet asupra lui Brahma. Auzi cum i se frânge gâtul lui Nirriti.

— Mantia te protejează! strigă Taraka de la pământ, unde se încleştase în trântă cu Yama; şi atunci privi Moartea în ochi…

Yama simţi că Taraka slăbise îndeajuns pentru a-l putea arunca deoparte.

Sări în picioare şi începu să alerge spre Brahma, fără să se mai oprească pentru a-şi culege sabia de pe jos. Pe înălţime,

Brahma para iar şi iar Trăsnetul, cu sângele ţâşnindu-i din ciotul braţului stâng retezat şi şiroindu-i din rănile de la cap şi de la piept. Nirriti îi ţinea glezna prinsă îhtr-o strânsoare de oţel.

Yama strigă puternic, atacând cu pumnalul.

Indra se dădu înapoi, unde nu-l mai putea ajunge sabia lui Brahma, şi se întoarse să-l înfrunte.

— Un jungher împotriva Trăsnetului, Cel în Roşu? întrebă el.

— Da, icni Yama, lovind cu mâna dreaptă şi trecând pumnalul în stânga, pentru adevărata lovitură.

Vârful pătrunse în braţul lui Indra.

Indra scăpă Trăsnetul şi-l izbi pe Yama în falcă. Yama căzu, dar îi prinse şi-i trase lui Indra picioarele, prăvălindu-l la pământ.

Aspectul îl cuprinse atunci deplin şi, când se uită la Indra, acesta păru să se ofilească sub privirea lui. Taraka îi sări în spinare exact în momentul în care Indra muri. Yama încercă să se elibereze, dar simţea ca şi cum un munte i s-ar fi aşezat pe umeri. Brahma, care zăcea alături de Nirriti, îşi smulse centura, ce fusese înmuiată în izgonitor de demoni. Cu mâna dreaptă o azvârli peste spaţiul care-i separa, astfel încât ea ajunse alături de Yama.

Taraka se retrase, iar Yama îşi întoarse privirea asupra lui. Trăsnetul săltă atunci de unde căzuse la pământ şi se repezi spre pieptul lui Yama.

Yama prinse cu ambele mâini lama, ajunsă cu vârful la câteva degete de inima lui. Începu să înainteze, iar sângele îi picura din palme şi cădea pe pământ.

Vârful îl atinse pe Yama.

Yama se trase într-o parte, răsucindu-se, iar sabia îl spintecă în trecere, de la osul pieptului până la umăr.

Atunci ochii i se făcură ca două suliţe şi rakasha îşi pierdu forma umană, devenind un fum. Lui Brahma îi căzu capul în piept.

Taraka dădu un ţipăt când Siddhartha veni în galop spre el, călărind pe un cal alb, cu aerul trosnind şi mirosind a ozon în juru-i.

— Nu, Legătorale! Tine-ţi în frâu puterea! Moartea mea aparţine lui Yama…

— Oh, demon nebun! spuse Sam. N-ar fi trebuit să fiu…

Dar Taraka nu mai era.

Yama căzu în genunchi alături de Brahma şi-i legă un garou peste ce-i mai rămăsese din braţul stâng.

— Kali! spuse el. Nu muri! Vorbeşte-mi, Kali!

Brahma gâfâi şi ochii i se zbătură încercând să se deschidă, apoi i se închiseră iar.

— Prea târziu, murmură Nirriti şi-şi întoarse capul spre Yama. Sau poate că la timp. Eşti Azrael, nu-i aşa? îngerul Morţii…

Yama îl lovi şi sângele de pe mână îl mânji pe Nirriti pe faţă.

— „Fericiţi sunt cei sărmani în duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor”{ Evanghelia după Matei, 5:3}, spuse Nirriti. „Fericiţi sunt cei ce bocesc, pentru că ei vor fi mângâiaţi. Fericiţi sunt cei supuşi, pentru că ei vor moşteni pământul.”{ Evanghelia după Matei , 5:4,5}

Yama îl plesni iar.

— „Fericiţi sunt cei ce flămânzesc şi însetează după dreptate, pentru că ei vor fi săturaţi. Fericiţi sunt cei îndurători, pentru că ei vor avea parte de îndurare. Fericiţi sunt cei cu inima curată, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu…”

— „Şi fericiţi sunt cei împăciuitori”, zise Yama, „pentru că ei vor fi numiţi copii ai lui Dumnezeu”{ Evanghelia după Matei , 5:9}. Tu cum te potriveşti în tablou, Cel Negru? Tu copilul cui eşti, de te-ai comportat aşa cum te-ai comportat?

Nirriti zâmbi şi zise:

— „Binecuvântaţi sunt cei prigoniţi din pricina dreptăţii lor, pentru că a lor este împărăţia cerurilor.”{ Evanghelia după Matei, 5:10}

— Eşti nebun, spuse Yama, şi de asta nu am să-ţi iau viaţa. Stinge-te singur, când eşti gata, ceea ce se va întâmpla curând.

După care, îl ridică pe Brahma în braţe şi plecă înapoi, spre oraş.

— „Fericiţi sunteţi, când oamenii au să vă ocărască”, zise Nirriti, „şi au să vă prigonească şi au să spună tot felul de lucruri rele şi neadevărate despre voi, din pricina mea…”{ Evanghelia după Matei , 5:11}

— Apă? întrebă Sam deşurubând capacul bidonului şi ridicându-i capul lui Nirriti.

Nirriti îl privi, îşi linse buzele, dădu uşor din cap. Sam îi picură apă în gură.

— Cine eşti? întrebă Nirriti.

— Sam.

— Tu? Tu te-ai ridicat iar?

— N-are importanţă, zise Sam. N-a fost prea greu.

Ochii Celui Negru se umplură de lacrimi.

— Înseamnă că tu ai să câştigi, totuşi, icni el. Nu înţeleg de ce a îngăduit-o El…

— Asta este doar o lume, Renfrew. Cine ştie ce se întâmplă în altă parte? Şi, oricum, nu era chiar lupta pe care am vrut s-o câştig. Îmi pare rău pentru tine şi-mi pare rău pentru toate. Sunt de acord cu tot ce i-ai spus lui Yama, şi asemenea sunt adepţii celui pe care ei îl numesc Buddha. Nu-mi mai amintesc dacă eu, într-adevăr, am fost acela sau dacă a fost un altul. Dar acum m-am depărtat de el. Mă voi întoarce iar să fiu om şi-i voi lăsa pe oameni să-l păstreze pe Buddha în inimile lor aşa cum este. Oricare i-ar fi sursa, mesajul era curat, crede-mă. Asta este singurul motiv pentru care a prins rădăcini şi a rodit.