Philip Dick - Omul din castelul înalt

Apăsând pe butonul interfonului, domnul Tagomi spuse:

— Domnişoară Ephreikian, aş sugera să vă aduceţi magnetofonul.

Uşa biroului exterior alunecă într-o parte şi domnişoara Ephreikian, frumos gătită astăzi cu flori albastre în păr, apăru.

— Liliac, observă domnul Tagomi.

Cândva, cultivase el însuşi flori ca profesionist, acasă, în Hokkaido.

Domnişoara Ephreikian, o armeancă înaltă, cu păr castaniu, se înclină.

— Gata cu Zip-Track Speed Master-ul? întrebă domnul Tagomi.

— Da, domnule Tagomi.

Domnişoara Ephreikian se aşeză, cu magnetofonul portabil, cu baterii, pregătit.

Domnul Tagomi începu:

— Am întrebat oracolul: "Va fi utilă întâlnirea de astăzi dintre mine şi domnul Childan?" Şi am obţinut, spre spaima mea, hexagrama prevestitoare de rele Dominat de Cel Puternic. Scheletul acoperişului se încovoaie. Prea multă greutate la mijloc; cu totul dezechilibrat. Clar, departe de Tao [18] Calea cea dreaptă, în vechea gândire filosofică chineză .

Magnetofonul fâşâia.

Oprindu-se, domnul Tagomi reflectă.

Domnişoara Ephreikian îl urmărea, în aşteptare. Fâşâitul încetă.

— Chemaţi-l, vă rog, pe domnul Ramsey pentru o clipă, ceru domnul Tagomi.

— Da, domnule Tagomi.

Ea se ridică şi lăsă jos magnetofonul; tocurile îi ţăcăniră când părăsi biroul.

Domnul Ramsey apăru, cu o mapă mare cu facturi sub braţ. Tânăr, zâmbitor, înaintă purtând cocheta cravată din şnur a U.S. Midwest Plains [19] Statele Unite ale Câmpurilor Central-Vestice (engl.) , cămaşă în carouri şi blugi strâmţi, fără curea, consideraţi atât de şic printre cunoscătorii zilei în ale modei.

— 'Ziua, domnule Tagomi, zise. Chiar că-i frumoasă, domnule.

Domnul Tagomi se înclină. La care, domnul Ramsey pufni brusc şi se înclină şi el.

— Am consultat oracolul, zise domnul Tagomi îndată ce domnişoara Ephreikian îşi reluă locul, cu magnetofonul. Înţelegeţi că domnul Baynes, care, după cum ştiţi, va sosi personal în curând, îmbrăţişează ideologia nordică cu privire la aşa-numita cultură orientală. Aş putea face efortul de a-l lumina întru o mai bună înţelegere a operelor de artă autentice chinezeşti, caligrafie sau ceramică, sau a perioadei Tokugawa de la noi… dar nu este treaba noastră să convertim.

— Înţeleg, spuse domnul Ramsey. Figura lui caucaziană se încreţi într-o concentrare dureroasă.

— Aşa că ne vom ocupa de prejudecăţile lui şi-l vom mitui în schimb cu un nepreţuit obiect de artizanat american.

— Da.

— Dumneavoastră, domnule, sunteţi de origine americană. Deşi aţi trecut prin operaţia de închidere a culorii pielii.

Îl cercetă cu atenţie pe domnul Ramsey.

— Bronz obţinut la lampă, murmură domnul Ramsey. Numai pentru a căpăta vitamina D.

Dar expresia lui de umilinţă îl dădu de gol.

— Vă asigur că deţin rădăcini autentice în…, domnul Ramsey se împiedică în cuvinte. Nu am tăiat toate legăturile cu… moştenirea etnică.

Domnul Tagomi îi spuse domnişoarei Ephreikian:

— Vă rog să reluaţi.

Magnetofonul fâşâi iar.

— Consultând oracolul şi obţinând Hexagrama Ta Kuo, Douăzeci şi opt, am obţinut în continuare linia nefavorabilă nouă pe poziţia a cincea. Care sună:

Un plop veşted oferă flori,

O femeie vârstnică îşi ia bărbat.

Nici un reproş. Nici o laudă.

— Asta indică limpede că domnul Childan nu are nimic de valoare să ne ofere la ora două.

Domnul Tagomi făcu o pauză.

— Să fim cinstiţi. Nu mă pot bizui numai pe propria mea apreciere cu privire la obiectele de artă americane. De aceea…

Zăbovi, căutându-şi cuvintele.

— De aceea, dumneavoastră, domnule Ramsey, care sunteţi, să zic, născut aici, deveniţi de neînlocuit. Evident, trebuie să facem cum putem mai bine.

Domnul Ramsey nu avu nimic de spus. Dar, în ciuda eforturilor lui de a ascunde faptul, pe chipul lui se citea jignirea, furia, o reacţie mută de nemulţumire.

— Acum, zise domnul Tagomi. Am consultat în continuare oracolul. Din motive politice, nu vă pot dezvălui, domnule Ramsey, întrebarea.

Cu alte cuvinte, sugera tonul, tu şi ceilalţi pinoci de teapa ta nu sunteţi în măsură să vi se împărtăşească problemele importante de care ne ocupăm.

— Este suficient să spun, oricum, că am primit cel mai incitant răspuns. M-a făcut să mă gândesc îndelung.

Şi domnul Ramsey şi domnişoara Ephreikian îl priviră cu interes.

— Este în legătură cu domnul Baynes, zise domnul Tagomi.

Dădură din cap.

— Întrebarea mea privitoare la domnul Baynes a produs, prin lucrarea ocultă a lui Tao, Hexagrama Shung, Patruzeci şi şase. O judecată bună. Şi liniile şase la început şi nouă pe partea a doua.

Întrebarea lui Tagomi fusese: "Voi putea negocia cu succes cu domnul Baynes?", iar nouă pe poziţia a doua îl asigura că da. Adică:

Dacă cineva este sincer,

Urmează că acela poate aduce şi o mică ofrandă.

Nici un reproş.

În mod evident, domnul Baynes avea să fie satisfăcut de orice cadou i-ar fi oferit Înalta Misiune Comercială prin bunele oficii ale domnului Tagomi. Domnul Tagomi însă, punând întrebarea, avusese în minte o alta, mai adâncă, de care şi el abia dacă era conştient. Ca de atâtea ori, oracolul sesizase problema esenţială şi, răspunzându-i celeilalte, o avusese în vedere şi pe aceea subconştientă.

— După cum ştiu, zise domnul Tagomi, domnul Baynes ne aduce informaţii detaliate asupra noii metode de turnare prin injecţie, pusă la punct în Suedia. Dacă reuşim să semnăm acordul cu firma lui, vom putea, fără îndoială, să înlocuim multe metale folosite azi, destul de rare, cu plasticul.

De ani de zile, Pacificul încerca să obţină un ajutor substanţial în domeniul materialelor sintetice din partea Reich-ului. Oricum, marile cartele chimice germane, mai cu seamă I. G. Farben, îşi protejează patentele; creaseră, de fapt, un monopol mondial al materialelor plastice, în special în obţinerea poliesterilor. Prin aceasta, comerţul Reich-ului îşi păstrase un atu asupra comerţului Pacificului, iar în domeniul tehnologiilor, Reich-ul era cu cel puţin zece ani în avans.

Rachetele interplanetare ce părăseau Festung Europa [20] Cetatea Europei (germ.) erau fabricate în principal din materiale plastice rezistente la temperaturi înalte, foarte uşoare şi atât de dure încât făceau faţă chiar şi ciocnirilor cu meteoriţi mari. Pacificul nu avea nimic de felul ăsta; fibrele naturale, ca lâna, încă se mai foloseau şi, desigur, omniprezentele metale obişnuite. Domnul Tagomi se făcea mic gândindu-se la asta; văzuse pe la târgurile comerciale unele dintre realizările germane de ultimă oră, inclusiv un automobil fabricat exclusiv din materiale sintetice, D.S.S. -ul — Der Schnelle Spuk [21] Năluca (germ.) — care, vândut în monedă S.P.A., făcea cam şase sute de dolari.

Însă întrebarea lui nerostită, pe care nu ar fi putut-o niciodată dezvălui pinocilor care se agitau prin birourile Misiunii Comerciale, era în legătură cu un aspect privindu-l pe domnul Baynes, sugerat de telegrama codificată sosită de la Tokyo. Înainte de toate, materialele codificate erau rare şi se refereau de obicei la probleme de securitate, nu la afaceri comerciale. Iar cifrul era de tipul metaforic, folosind aluzia poetică, adoptat pentru a induce în eroare interceptarea Reich-ului, care putea sparge orice cod, oricât de complicat. Era clar că autorităţile din Tokyo aveau în minte Reich-ul, nu clicile semi-neloiale din New Islands. Fraza cheie, "Laptele covăsit este dieta lui", se referea la Pinafore, cântecul misterios care dezvoltă doctrina "…Lucrurile sunt arareori ceea ce par a fi/ Laptele covăsit se dă drept smântână". Iar I Ching, când fusese consultat de domnul Tagomi, îi întărise înţelesul. Comentariul fusese: